Lacul Belis-Fântânele ȿi Povestea Bisericii Scufundate

Lacul Belis-Fântânele ȿi
Povestea Bisericii Scufundate
Profesor. MARILENA CORD
ŞCOALA GIMNAZIALǍ CǍLǍŢELE, CLUJ

Lacul Beliȿ-Fântǎnele este un lac artificial de acumulare, la 80 km vest de Cluj-Napoca, care a fost proiectat ȿi amenajat ȋn anii 1970-1974, ȋn scop hidroenergetic, pe cursul râului Somesul Cald, la confluența dintre munții Gilaului, munii Vlǎdeasa ȿi Muntele Mare. Are o suprafață de 9,8 km2 și o lungime de 13 km, fiind situat la o altitudine de 1050 m, iar pe malul lacului se aflǎ Stațiunea Fântânele. Aceasta este foarte cautatǎ de turisti, atât datoritǎ oportunitǎtilor de odihnǎ ȿi relaxare, cât ȿi datoritâ drumețiilor pe care le poti face in zonǎ.sau posibilitatea practicǎrii de sporturi nautice pe lac, cu barci sau hidrobiciclete.si a sporturilor de iarnǎ. Cu toate acestea, puțin cunosc modul ȿi sacrificiul construirii lacului de la Beliȿ- Fântǎnele,

Ambitiile socialiste din anii ‘70 de a mǎri rețeaua naționalǎ de electricitate ȿi de a construi noi cǎi navigabile a născut adevărate drame și legende triste despre pierderea a 6 asezǎri rurale, vârstnici siliti sa–si pǎrǎseascǎ agoniseala de o viațǎ, ȿi să se strămute pe actualul amplasament al satului Beliȿ sau sǎ ȋȿi caute locuințe ȋn alte localitǎți.
Vechile Cătune, precum Milioan, Pleș, Dădești, Bolojești sau Giurcuța de Jos, sunt acum de domeniul amintirii. și doar în verile foarte secetoase, când nivelul apei lacului scade foarte mult, se pot vedea încă ruinele caselor abandonate de moți, vetrele cătunelor vechi și zidurile fostei biserici din Giurcuța de Jos. Singura amintire ce a ramas in urma acestei triste incercari a sortii este Biserica De Sub Ape ce se incapataneaza, din cand in cand, sa-si mai dezveleasca turla. Denumita in mod oficial Biserica Urmanczy, aceasta a fost construita cu peste 100 de ani in urma, servind credinciosilor de religie romano-catolicǎ, religie predominantǎ ȋn acele timpuri ȋn rândul moților din zonǎ.
În trecut, biserica era vizibilă de oriunde te uitai, deoarece era construită pe o măgură, iar casele locuitorilor erau construite în jurul bisericii parcă gravitând continuu, atrase de o forţă nevăzută a ochiului uman. Turla acesteia pǎrea sǎ stea de veghe asupra sǎtenilor, iar astǎzi, ȋn zilele toride de vara, reuseste sǎ ne aminteascǎ de acest lucru, ȋmpreunǎ cu ruinele sale ce afiseaza scene biblice si chipuri de ingeri, iar fundatia bisericii stǎ pititǎ la 30 de metri adancime. Nu multi ȿtiu ȋnsǎ cǎ biserica scufundatǎ ascunde o istorie tristǎ, greu ȋncercatǎ, zbuciumatǎ de jertfele comuniste care au lasat ȋn urmǎ adevarate drame, provocand strǎmutǎri forțate, localitǎți pǎrǎsite ȿi dǎramarea mai multor lǎcaȿuri de cult. Atunci, biserica, simbolul satului Beliş, a fost evacuată. Au fost luate icoanele, candelabrele şi tot ceea ce se putea lua din biserică, încărcate într-un car şi duse cât mai departe. Odată cu locuitorii, a fost mutat şi cimitirul, care înconjura biserica. Locuitorii, împreună cu preotul satului, au mutat osemintele în noul sat. După retragerea localnicilor, apa a năvălit asupra satului iar biserica a dispărut încetul cu încetul în lac, iar în locul ei a rămas doar un luciu de apă.
Biserica a ramas practic ultima dovadǎ vie a existentei unui sat in care trǎiau 1300 de suflete panǎ acum aproape 60 de ani. Moţii, români neaoşi cu frică de Dumnezeu îşi amintesc că Biserica de sub lac era situată după vechea datină în centrul satului pe o fâşie de pământ înaltă, ca să fie mai aproape de cer şi să poată fi văzută de oriunde. Indiferent de anotimp, biserica rămânea un punct de reper pentru moţi, turla acesteia a stat mereu de veghe asupra satului şi a celor pe care îi adăpostea la nevoie şi în zilele de sărbătoare
Astfel, Biserica de sub lac a devenit monument turistic, cu o simbolistică puternică în inimile sătenilor, păstrând pereții în picioare și picturi biblice încă vizibile. Acestea pot fi vizitate când nivelul apei este foarte scăzut, fie cu bărcuțe, fie prin intermediul scufundarilor asistate de persoane autorizate (perioada aprilie-octombrie). Este incredibil, fascinant pentru amatorii de scufundari sa facǎ o ,, plimbare: pe vechile strǎzi ale Beliȿului, sau sǎ admire biserica de sub apǎ. Cu tot farmecul de acum al Lacului Beliȿ, moții din zonǎ nu pot uita sacrificiul fǎcut de stramoȿii lor, durerea ȿi suferința de a pǎrǎsi vatra stramoȿeascǎ, munca lor de generații, lacaȿul lor de rugaciune sacrificat de regimul comunist, ȋnsǎ care a reuȿit sǎ ramana ȋn picioare ȿi ȋn ziua de azi.

Sursa foto: editiededimineata.ro/Shutterstock.com