Lecţia de creaţie. Teorie şi aplicaţii la disciplina Ştiinţele naturii/ Geografie

Lecţia de creaţie. Teorie şi aplicaţii la disciplina Ştiinţele
naturii/ Geografie
Popa Mihaela-Loredana,
Școala Gimnazială nr. 3, sat Popeni, Zorleni, Vaslui

Conceptul ,,lecţie” îşi are originea etimologică în termenul
lectio, care înseamnă ,,a citi cu glas tare“, ,,a audia“, ,,a
lectura”, ,,a medita“.
Profesorul Ioan Cerghit (1983) remarcă o anumită ambiguitate în
semantica termenului: lecţia este definită ca formă a procesului
de învăţământ (,,formă de bază”, ,,formă principală”,
,,formă fundamentală”, ,,formă centrală” etc.), dar nu e
înţeleasă întotdeauna şi ca unitate didactică funcţională,
centrată pe obiective/competenţe şi implicând conţinuturi
didactice şi strategii de desfăşurare şi evaluare bine
determinate.
Variantele de lecţii cu care se operează frecvent sunt:
• Lecţia de comunicare/ însuşire a noilor cunoştinţe
• Lecţia mixtă (combinată)
• Lecţia de fixare şi consolidare a cunoştinţelor
• Lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor
• Lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor
• Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare
În literatura de specialitate (M. Ionescu; M. Bocoş, 2009, p. 315)
întâlnim şi lecţia de creaţie, care încurajează, valorifică
şi dezvoltă, în cel mai înalt grad, originalitatea,
inventivitatea şi creativitatea elevilor. În cadrul Ştiinţelor
biologice aceată categorie de lecţie îşi are locul bine definit.

Variante de lecţii de creaţie
• lecţia bazată pe exerciţii creative (de exemplu rezolvarea de
probleme la genetică, anatomia şi fiziologia omului, elaborarea de
diferite mijloace de învăţământ, machete (ex. macheta acizilor
nucleici, a arcului reflex etc.), lucrări etc.;
• lecţia bazată pe elaborarea de proiecte creative pentru elevi;
• lecţia bazată pe multimedia;
• lecţia de creaţie tehnică (de exemplu conceperea şi
realozarea de dispozitive/aparate/instalaţii);
• lecţia bazată pe metode de stimulare a creativităţii
individuale şi de grup.
Activităţile educative care merg în direcţia creativităţii,
vizează în primul rând gândirea, prin factorul ei general,
inteligenţa. Ea poate deveni mai eficientă dacă este ajutată
să-şi însuşească tehnicile de gândire, instrumentele
intelectuale flexibile şi operaţionale specifice gândirii
divergente. Chiar şi memoria înţeleasă ca depozitarul
cunoştinţelor, emoţiilor, este doar la prima vedere antagonică
creativităţii. Implicată în acţiuni creative, ea poate să
confere fluxuri de cunoştinţe ca materie primă, dar şi stocuri
de 20priceperi şi aptitudini. Nu în ultimul rând, imaginaţia,
componenta cea mai importantă a creativităţii, beneficiază poate
cel mai mult pe de urmă acţiunilor de acest tip.
Fiecare materie de învăţământ şi fiecare domeniu de activitate
oferă condiţii generale, dar mai ales, condiţii specifice de
aplicare a principiilor ce vizează dezvoltarea gândirii creatoare.
Conţinutul acestor discipline trebuie să prevadă activităţi
educaţionale şi sarcini pe care elevii trebuie să le rezolve
pentru a-şi forma în cadrul lor deprinderi în direcţia
creativităţii.
Pentru majoritatea disciplinelor, calea principală o constituie
metodele de lucru activ participative cu tinerii - problematizarea,
învăţarea prin descoperire, experimentul, studiul de caz,
brainstorming-ul, sinectica, dialogul dirijat, jocul didactic. Toate
se bazează pe interacţiunea colectivă între cei ce învaţă, pe
discuţii, schimburi spontane de idei, impresii, păreri în cadrul
clasei şi observaţii independente.
Scopul lecţiei de creaţie este dezvoltarea capacităţii cognitive
şi dirijarea elevilor în direcţia efectuării (în grup/
individual) a unor aplicaţii cu un pronunţat caracter creativ:
• Realizarea unor proiecte creative :
 Amenajarea colţului viu al clasei;
 Realizarea unor tablouri folosind deşeuri;
 Realizarea unor afişe – exemplu: Influenţa negativă a
alcoolului, tutunului, drogurilor asupra sănătăţii.
• Comunicări ştiinţifice.
• Compuneri libere
• Conceperea unor probleme originale.
Concluzionez că lecţia de creaţie caută să stimuleze şi să
mobilizeze energiile elevului, să-i capteze interesul, atenţia,
curiozitatea, să-i stimuleze creativitatea punând accentul pe
procesul de creaţie, nu pe produse.

BIBLIOGRAFIE
1.Cucoş, C., (2002), Pedagogie, ediţia a II-a revizuită şi
adăugită, Editura Polirom, Iaşi.3
2.Cucoş, C., (coord.), (2009), Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice, ediţia a III-a, Editura Polirom,
Iaşi.
3.Ionescu, M.; Bocoş, M., (2009), Tratat de didactică modernă,
Editura ,,Paralela 45”, Piteşti.
4.Marinescu, M., (2005), Repere privind optimizarea activităţii
instructiv-educative, vol. I-II, Editura Universităţii din Oradea
5.***MEC, CNC, (2003), Programa şcolară: Cunoaşterea mediului,
clasa I şi a II-a, aprobată prin Ordin al Ministrului
Educaţiei nr. 4686 din 05.08.2003.
6.***MEC, CNC, (2005), Programa şcolară: Geografie (introducere
în geografie: de la localitatea natală la planetă),
clasa a IV-a, aprobată prin Ordin al Ministrului Educaţiei nr.
3919 din 20.04.2005.