Lectura ca abilitate de viață

Lectura ca abilitate de viață
De cincisprezece-douăzeci de ani, părinții și educatorii au constatat cu îngrijorare tendința generală a copiilor de-a citi tot mai puțin. Această tendință se manifestă şi la majoritatea adulților, chiar și la o mare parte dintre adulții intelectuali care, din pricina volumului mare de muncă, nu mai reușesc să-și facă timp pentru lectură decât în vacanțe, în mijloacele de transport în comun, în drum spre muncă sau atunci când călătoresc cu trenul dacă, și accentuez, dacă nu cumva citesc presa online sau postările de pe rețelele de socializare.
Cadrele didactice vorbesc de ani de zile despre cât de sărăcăcios a ajuns vocabularul elevilor, cât de greoaie și de neîngrijită este exprimarea lor scrisă, ca urmare a lipsei lecturii, dar, consultând bibliografia obligatorie, am constatat că, de cele mai multe ori, recomandările erau similare celor din vremea copilăriei mele, deși multe alte cărți valoroase au mai fost publicate de atunci, mult mai relevante și mai atractive pentru copii și adolescenți.
Este adevărat, dezvoltarea mediului online este o piedică serioasă în calea cărților, iar generațiile de dinainte de ʼ89 nu aveau acces nici măcar la programe de televiziune interesante mai mult de maxim câteva ore pe săptămână, în timp ce acum sunt zeci de canale TV care rulează non-stop.
În afara mediului online, a jocurilor video și a televiziunii, alte două piedici majore în calea obiceiului de-a citi sunt:
- contraexemplul părinților (care nu citesc nici ei, ba chiar ar putea să fie niște consumatori mai avizi de jocuri video/programe TV decât propriii copii!);
- lipsa de înțelegere din partea unor profesori care nu știu să alcătuiască cercuri de lectură, nici bibliografii interesante și relevante pentru copii.
Mulți adulți ajung chiar să contrazică recomandările pedagogilor și psihologilor de a le dezvolta copiilor obiceiul lecturii, argumentând că aceștia fac parte din „generațiile digitale”, pentru care cărțile în hard copy, adică pe hârtie, sunt ceva perimat, care nu mai face parte din lumea și din dezvoltarea lor.
Lectura și dezvoltarea creierului
În iunie 2014, Asociația Americană de Pediatrie a dat publicității un studiu referitor la importanța pe care o are cititul asupra dezvoltării creierului copiilor. Studiul pune în evidență faptul că obiceiul părinților de-a le citi copiilor încă din primele luni de viață este vital pentru dezvoltarea creierului, contribuind la dezvoltarea vocabularului (și, implicit, a vorbirii, care în sine contribuie la dezvoltarea logicii), a comunicării, a empatiei, ca să nu mai vorbim de impactul asupra succesului școlar de mai târziu al copilului. Cei 62.000 de medici care fac parte din această organizație profesională le recomandă atât medicilor pediatri, cât și părinților să țină cont de aceste noi dovezi în favoarea lecturii și să-și țină departe de orice ecran copiii cu vârste mai mici de doi ani.
Lectura şi dezvoltarea socio-emoțională
Un alt studiu efectuat de National Literacy Trust din Marea Britanie dovedește că obiceiul copiilor de a citi îi ajută să-și dezvolte abilitățile de exprimare orală și, datorită acestora, abilitățile sociale, ceea ce-i ajută pe mai departe în interacțiunile sociale și în integrarea socială, contribuind semnificativ la sporirea încrederii în sine și a stării de bine, în general. Același studiu arată că lectura și plăcerea de a citi sunt influențate puternic de relația copiilor cu cadrele didactice și cu propriii părinți. Cadrele didactice implicate, entuziaste și informate le vor face copiilor recomandări de lectură potrivite cu vârsta lor, vor putea să le discute într-o manieră captivantă și vor ști să le stimuleze copiilor interesul și curiozitatea. Părinții sunt foarte influenți în această direcție încă din perioada copilăriei mici, dacă le vor citi copiilor, dacă vor avea cărți în preajma lor, deschizându-le adesea împreună cu copiii și prețuindu-le. Cei mici vor crește cu obiceiul de-a deschide o carte, cărțile devenind o sursă de bucurie, de plăcere, de entertainment.
Din păcate, mulți părinți nu-și mai fac timp să le citească copiilor (pentru că-și stabilesc alte priorități) și-i lasă să se joace în voie pe telefon sau pe tabletă, sau să urmărească ore în șir desene animate, iar când copiii ajung la școală, cititul se transformă pentru ei într-o corvoadă, nicidecum într-o plăcere, creându-se astfel o asociere extrem de nefericită între lectură și frustrare, sau între lectură și impunere, lectura devenind un stimul aversiv.
Cum să le dezvoltăm copiilor noștri obiceiul de a citi
• Să le citim încă din primii doi ani de viață, timp de câteva minute, cel puțin o dată pe zi, din cărți viu ilustrate, într-o atmosferă destinsă, relaxată, plăcută, pentru a crea o asociere între carte și sentimentul de plăcere/relaxare.
• Să le alcătuim mica lor bibliotecă încă de dinainte de-a merge la școală și să o îmbogățim, de la an la an, atât cu titluri clasice, cât și cu titluri mai noi, ținând cont și de preferințele lor, nu doar de ceea ce considerăm noi că e important pentru ei să citească. Astfel de titluri pot fi introduse treptat, ca un experiment, nu ca o obligativitate.
• Să reducem numărul de gadget-uri la care copilul are acces și să limităm timpul de ecran al copiilor. În același timp, este important ca noi înșine să evităm să petrecem ore în șir în fața unui ecran (fie că este de televizor sau de computer) și să citim cărți ca metodă de petrecere a timpului liber, de recreere și de relaxare.
• Să îi înscriem la biblioteci școlare și municipale, pentru a le mări șansele de a avea acces la cărți cât mai variate, chiar dacă avem acasă o bibliotecă impresionantă. Cum cei mai mulți dintre noi locuiesc în apartamente ce nu permit biblioteci cu sute de volume, înscrierea copilului la o bibliotecă publică reprezintă o șansă valoroasă de acces gratuit la un număr mai mare de titluri.
• Să discutăm cu profesorii de limba română pentru a organiza în școală cercuri de lectură și concursuri pe teme literare. De asemenea, cercurile de artă dramatică sunt o cale minunată de a-i împrieteni pe copii cu literatura: la urma urmei, orice actor trebuie să citească scenariul ca să-și învețe rolul.
• Să stăm de vorbă cu copiii noștri despre cărțile pe care le citesc și să purtăm conversații în familie despre lecturile noastre. Acest obicei nu va face decât să normalizeze lectura în viața copiilor noștri.
• Dacă deja copiii noștri, ajunși școlari, sunt dintre aceia care văd în lectură o corvoadă, este important să-i atragem cu titluri și cu genuri relevante pentru ei, chiar dacă nu au o mare valoare literară. Romanele de dragoste pentru adolescente vor fi întotdeauna un „hit”, la fel și romanele de aventuri pentru adolescenți. Faceți un efort și lăsați deoparte bibliografiile obligatorii în favoarea cărților „facile”, măcar până când adolescentul vostru va capăta gustul lecturii.
Aduceți-vă aminte că direcția învățării este de la ușor la greu. Cărțile facile, fără importanță literară majoră sunt relevante pentru a împrieteni copiii cu literatura valoroasă, pentru a le forma plăcerea și obiceiul de a citi. Pe măsură ce copiii noștri cresc și citesc, vor descoperi marea literatură și se vor putea bucura de deliciile acesteia. Până atunci, vor putea să se bucure în voie de avantajele lecturii: vocabular bogat și exprimare elocventă, înțelegere amplă și succes școlar, imaginație și creativitate, empatie și ajustare socială, relaxare și stare de bine.