Lectura suplimentară a elevilor- prioritate a activității didactice

„Nu e alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului
zăbavă, decât cetitul cărților.”(Miron Costin)

Viața pe care o trăim la început de secol XXI este marcată de
amprenta marilor descoperiri științifice. Televizorul,
calculatorul, internetul au devenit repede pereche pentru fiecare
generație din ultimii ani. Aceste mijloace de informare rapidă și
comodă oferă elevilor posibilitatea informării în orice domeniu
al cunoașterii. Și atunci se naște întrebarea: mai e cartea o
făgăduință, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri și
frumuseți, așa cum menționa Arghezi?
Rămâne așadar obligația școlii de a repune cartea în
drepturile ei.
Sunt nenumărate mărturiile oamenilor de cultură care relatează
impactul extraordinar pe care l-au avut asupara lor lecturile la
vârsta copilăriei. Sub influența cărților citite, și, mai
ales, recitite, ei nu numai că evocau momente extraordinare de
noblețe, vitejie, aventură ale altora, dar se imaginau ca
participanți activi ai acțiunilor din acele cărți. Copiii își
asumau solidaritatea de a fi alături de eroii pozitivi și, în
felul acesta, își stabileau de pe acum un tipar de personalitate.
Lectura elevilor din învățământul primar se desfășoară sub
îndrumarea învățătorului. În această activitate se
angajează, uneori din proprie inițiativă, familiile elevilor,
care pot avea un rol determinant în constituirea bibliotecii
personale și în alegerea unui anumit tip de carte pentru citit.
Rolul important deținut de lectură- ca activitate intelectuală-
este determinat de contribuția sa la dezvoltarea personalității
copilului din mai multe puncte de vedere:
- sub aspect cognitiv - îmbogățește orizontul de cultură al
elevilor, prezentându-le evenimente din existența universului, a
comunităților umane și a indivizilor;
- sub aspect educativ – le oferă exemple de conduită morală
superioară, le prezintă cazuri de comportamente care-i îndeamnă
la reflexii, pentru a distinge binele de rău și a urma binele;
- sub aspect formativ: le dezvoltă gândirea, imaginația,
capacitatea de comunicare.
Scopul principal al activității de lectură este dezvoltarea
gustului pentru citit, căruia i se adaugă și alte deziderate:
stimularea interesului pentru cunoașterea realități, sporirea
volumului de informații , îmbogățirea vieții sufletești,
cultivarea unor trăsături morale pozitive etc.
În practica școlară se folosesc diverse forme de îndrumare a
lecturii în afara clasei. Cele mai importante sunt povestirea,
citirea expresivă a cadrului didactic, recenzia și lecțiile de
popularizare a cărții. Prin astfel de activități, un scriitor
sau altul devine cunoscut de elevii din întreaga clasă, nu numai
de cei care-l consideră ca autor preferat în lectura lor
particulară. Alături de aceste forme de activitate se mai pot
folosi și altele, ca de exemplu: recitarea unei poezii, cântece pe
versurile unor autori etc.
Folosirea diverselor forme de îndrumare a lecturii în procesul
lecțiilor stimulează interesul elevilor pentru lectură, le
trezește dorința de a citi.
Lectura independentă a elevilor trebuie însă organizată și
stimulată prin diverse măsuri spre a li se îndruma atenția
asupra celor mai bune cărți: organizarea expozițiilor de cărți,
adunările tematice, șezătorile literare organizate la nivel de
școală sau la nivel de clasă, jocurile literare folosite mai ales
pentru memorarea numelui autorului și a titlului cărții citite.
Putem spune, de asemenea, că biblioteca – numită și memoria
omenirii - și cartea sunt două noțiuni inseparabile. În
atmosfera de liniște profundă, tulburată de foșnetul abia
perceptibil produs de răsfoitul paginilor, în lumea mirifică a
cărților, s-au format marile personalități ale culturii și
științei.
„O, sfintele mele cărți ... pe care soarta prielnică mi le-a
scos înainte, cât vă doresc că sunt om, că sunt o adevărat!”
(N. Iorga)
Orele de lectură constituie piatra de hotar dintre cele două
lumi: copilăria şi adolescenţa. Poveştile, povestirile, poeziile
ajută în formarea şi dezvoltarea unui vocabular elevat,
modelează caractere şi conturează trăsături morale ce pot fi
urmate. Ne amintim cum se exprima Nazareno Padellaro: ,, Profesorul
citeşte şi ştie să citească bine. Dacă vrea să-i facă pe
elevi să iubească lectura este necesar să nu-şi satisfacă
gustul său, ci să se ostenească să caute cărţi construite în
jurul polilor de atracţie ai acţiunii şi imaginaţiei: Profesorul
poate săprocedeze ca mama lui Proust, adică să decupeze din stofa
atâtor cărţi costumul potrivit pentru elevul său, având mereu
în minte că cele două dimensiuni ale acestui costum sunt
imaginaţia şi acţiunea’’.

Bibliografie:
• Corneliu Crăciun – „Metodica predării limbii române”,
editura Emia, Deva, 2007
• Ioan Cerghit- „Metode de învățământ”, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1980
• Ioan Șerdean – „Didactica limbii și literaturii române
în învățământul primar”, editura Corint, București, 2008
• „Inițiative didactice”, editura Delta Cart Internațional,
Argeș, 2010