Managementul educational

Invatamantul este unul din instrumentele prin care societatea
stimuleaza, dirijeaza si controleaza procesele dezvoltarii. Pentru
invatator, cunoasterea si stapanirea artei manageriale este
esentiala, deoarece cunoasterea managementului ca pe un proces
complex nu inseamna ,,dirijism", iar managerii nu asigura imediat
succesul unei actiuni.
Activitatea de management ( conducere ) este definita in literatura
de specialitate ca ,, un ansamblu de actiuni de planificare,
organizare, indrumare, control, decizie cu privire la un sistem (
organizatie, institutie, grup de oameni, proces, tehnologie )
actiuni susceptibile de a asigura atingerea scopului fixat, in
conditiile in respectarii legitatilor obiective generale si
speciale, ale satisfacerii nevoilor sociale concrete si ale
promovorii dezvoltarii sociale.
Din punct de vedere al educatiei, managementul este un sistem de
concepte, metode, instrumente de orientare si conducere, coordonare,
utilizat in realizarea obiectivelor educatiei, la nivelul
performantelor asteptate.Managementul in scoala are la baza "stiinta
conducerii" in general si a scolii in special, stiinta care pune la
dispozitie suportul teoretic necesar practicii de conducere;
practica acestei conduceri stiintifice furnizeaza la randul sau
elemente noi necesare chiar dezvoltarii stiintei conducerii.
Managerul educational
Managerul este reprezentat de persoana care exercita functiile
managementului in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor
si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa. Managerul
are un statut social bine definit, ce prevede o serie de drepturi si
obligatii, prin care managerii se deosebesc de celelalte categorii
de profesionisti.
Managerul scolar este un cadru didactic care pune in functiune
programul managerial, conduce personalul didactic, prescolarii si
scolarii cooptati in sistemul de invatamant, precum si personalul
administrativ, in scopul cresterii eficientei procesului
instructiv-educativ.
Managementul scolar se poate structura si la un nivel inferior. Se
distinge astfel un management al clasei de elevi, care poate fi
considerat si un semiagent sau un management partial, fiindca in
acest plan predomina activitatile de predare- invatare- evaluare.
Activitatea invatatorului la clasa cuprinde nu numai operatii de
predare si de evaluare, ci presupune si culegerea de informatii
despre elevi, despre modul cum acestia inteleg lectiile, cum se
pregatesc, despre relatiile dintre elevi etc., de unde rezulta
posibilitatea profesorului de a identifica mai multe posibilitati de
interventie si de luare a deciziilor.
Invatatoru l- managementului institutiei de invatamant primar
Invatatorul este cel care reuneste toate resursele materiale si
umane , resurse logistice de ordin pedagogic si psihologic si le
configureaza intr-o maniera proprie la nivelul clasei pe care o
conduce.
Dintre calitatile, cunostintele si aptitudinile pe care trebuie sa
le detina un manager, amintim : inteligenta, memoria, spiritul de
observatie, capacitatea de concentrare, sanatatea, caracterul, etc.
Un bun manager al clasei trebuie sa fie capabil sa realizeze
schimbari profunde in cultura, climatul si instructia tuturor
copiilor, indiferent de nationalitate, in directia fundamentarii
tuturor demersurilor didactice pe principii democratice, sa
introduca noi strategii instructionale care sa incurajeze
colaborarea, toleranta, sporirea increderii in fortele proprii si
imbunatatirea performantelor scolare ale elevilor, sa realizeze si
sa utilizeze in procesul didactic proiecte ale clasei .
In sistemul social de educatie si invatamant, invatatorul trebuie sa
se raporteze la cei pe care ii educa, sa stabileasca relatii de
cooperare cu parintii acestora si cu alti factori interesati ai
societatii. El nu educa numai la catedra sau in clasa, ci, prin
fiecare contact relational cu copiii si parintii, desfasoara o munca
de crestere si dezvoltare, de conducere si directionare. Activitatea
invatatorului se desfasoara in fata unor individualitati psihice
umane in formare. Deci invatatorul are responsabilitati maxime in ce
priveste comportamentele si interventiile lui.
In procesul instructiv-educativ, invatatorul constituie figura
centrala pentru elevi, profesorul capata si alte roluri de
influentare educativa. Astfel el isi adauga noi comportamente in
activitatea cu clasa:
planifica activitatile;
-determina sarcinile pe variate niveluri;
-isi structureaza continuturile;
-isi programeaza actiunile;
-organizeaza activitatile clasei;
-determina climatul specific de munca;
-comunica informatii variate;
-conduce activitatea desfasurata in clasa, dupa normativitatea
specifica;
-coordoneaza activitatile,;
-sincronizeaza realizarea obiectivelor;
-armonizeaza stilurile si ritmurile;
-incheaga colectivul, previne influentele negative;
-indruma elevii in cunoastere si in activitate;
-motiveaza elevii prin echilibrul stimulare/sanctionare;
-consiliaza elevii pe problemele specifice varstei si individuale;
-controleaza evolutia elevilor in raport cu obiectivele;
-apreciaza, evalueaza atingerea performantelor, standardelor date,
formuleaza judecati de valoare.
Prin aceste comportamente, invatatorul influenteaza managerial
activitatea instructiv-educativa, dar nu confunda cele doua planuri
de actiune.
Functii sau roluri manageriale ale invatatorului
Principalele functii sau roluri manageriale ale invatatorului pot fi
grupate in urmatoarele componente (Iucu,R.- 2000):
-planificarea;
-organizarea;
-controlul si indrumarea;

-evaluarea;
-consilierea;
-decizia educationala.
Planificarea nu se refera cu rigurozitate la alcatuirea documentelor
scrise, ci cuprinde un sistem de decizii privind obiectivele si
viitoarele mijloace, actiuni, resurse si etape pentru realizarea
acestora.
Organizarea presupune cunoasterea mijloacelor operative, a locului
si rolului fiecarui membru al clasei de elevi, a capacitatilor sale
de indeplinire a sarcinilor educative.
Pentru elevi este foarte important sa fie consemnate de managerul
clasei:
- atributiile generale,
- activitatile cu caracter permanent sau periodic.
- activitati individuale si colectice;
- activitati indeplinite zilnic si saptamanal;
- colegii sau persoanele cu care colaboreaza.
O solutie foarte buna in organizarea scolii este Regulamentul de
Ordine Interioara. Pentru cadrul didactic, manager al clasei, este
foarte important aspectul privind pregatirea materialelor ca suport
al activitatii educative si didactice, organizarea spatiului
ergonomic al clasei.
Cadrul didactic trebuie sa manifeste interes fata de organizare,
punand accent pe obiectivele prioritare in limitele unei unitati de
cerinte, cu specificarea clara a temelor si responsabilitatilor pe
termene controlabile.
Controlul si indrumarea. Prin intermediul controlului managerul
clasei urmareste modul de aplicare a prevederilor regulamentului,
fapt ce poate sa ajute la depistarea oportuna a perturbarilor,
deficientelor sau blocajelor care intervin in calea realizarii
obiectivelor.
Controlul presupune conlucrarea, indrumarea activa, ritmica si
temeinica, stimularea initiativelor, schimbul de idei si opinii in
interesul optimizarii procesului educational.
Functiile controlului sunt:
-de supraveghere;
-de conexiune inversa;
-de prevenire a eventualelor situatii de criza educationala;
-de creatie si perfectionare.
Evaluarea la nivelul managerului clasei nu trebuie sa o confundam cu
evaluarea de tip docimologic. In contextul studiat, evaluarea
reprezinta verificarea masurii in care scopurile si obiectivele
dintr-o etapa manageriala au fost atinse.
Consilierea este o relatie speciala, dezvoltata intre cadrul
didactic (managerul clasei) si elevul in nevoie, cu scopul de a-l
aproba si este normal ca cel mai bine poate face acest lucru
invatatorul care-l cunoaste cel mai bine.
Decizia educationala - din punct de vedere managerial este un proces
de selectare a unei linii de actiune dintr-un numar de alternative
pentru a ajunge la un anumit rezultat, obiectiv.
La nivelul invatamantului, decizia are un caracter mai complex decat
in alte domenii, pentru ca decizia educationala are semnificatii
deosebite, consecintele deciziilor avand influenta directa asupra
personalitatii viitorului adult.
Pentru ca o decizie educativa sa fie corecta, ea trebuie sa parcurga
mai multe etape: -pregatirea deciziei;
-adoptarea deciziei si a masurilor de aplicare;
-aplicarea deciziei si urmarirea indeplinirii ei.
Toate rolurile manageriale functioneaza intr-o permanenta
interdependenta.
Stiluri manageriale
Sunt mai multe stiluri manageriale dintre care invatatorii in
calitate de manager al clasei au ales. Pedagogia a ramas la cele
trei stiluri (identificate acum circa o jumatate de secol de Lewin,
Lippit si White): 'autoritar', 'democratic' si 'laissez-faire'.
La extrema stanga se afla stilul 'dictatorial', un e stilul cel mai
recomandat, in care libertatea subordonatilor, in cazul nostru, a
elevilor, este practic inexistenta. Acest stil, chiar daca nu ne
place sa o recunoastem, caracterizeaza in mare parte, scoala
romaneasca actuala. La cealalta extrema, managerul-profesor nu
exista din punct de vedere functional, educabilii asumandu-si,
practic, responsabilitatea structurarii si monitorizarii propriei
formari, care se transforma, astfel, in autoformare. Aceasta
situatie devine quasi-reala, de regula, numai dupa parasirea
sistemului scolar, trebuind sa fie, in acelasi timp, un obiectiv
fundamental al educatiei institutionalizate. Intre cele doua
extreme, stilul managerial al invatatorului trebuie adaptat atat
competentelor anterior dobandite ale educabililor, cat si motivatiei
acestora.
Nerespectarea acestei cerinte duce tocmai la contradictii de genul
celor pomenite mai sus. Din aceasta perspectiva, avand in vedere
sensul profund al educatiei, faptul ca ea are ca scop, obiectiv si
subiectiv, omul, orice act educational trebuie sa aiba cel putin
doua dimensiuni: sarcina de invatare si relatia umana (cu indivizi
si/sau grupuri), ambele asa cum pot fi concret si real stabilite.
Apare astfel, un nou continuum, in functie de centrarea pe sarcina
sau pe relatia umana, pe care pot fi identificate (Fig. nr.2), patru
stiluri fundamentale (dupa Hersey, P.; Blanchard, K.H., 1977, p.170
- adaptate realitatilor educationale):
A) 'DIRECTIV': pentru educabilii care nu pot si nu vor sa realizeze
activitatile cerute. Educatorul manager 'spune' ce trebuie sa faca
elevul si controleaza (pe cat posibil) fiecare actiune.
B) 'TUTORAL': pentru educabilii care nu pot, dar vor sa realizeze
sarcina respectiva. Educatorul isi 'vinde' sugestiile, deciziile,
incercand sa convinga.
C) 'MENTORAL': pentru educabilii care pot si vor, dar nu in
suficienta masura, deci ale caror capacitati si motivatie mai
trebuie dezvoltate. Educatorul 'participa', cu sugestii, sfaturi,
ajutor, de fiecare data cand acestea ii sunt cerute.

D) 'DELEGATOR': pentru educabilii care pot si vor in suficienta
masura, invatatorul 'deleaga' educabililor autoritatea de luare a
deciziilor.
Este recomandata nu numai adecvarea stilurilor la situatia concreta
(in cazul de mai sus, nivelul atins al competentelor-tinta si
motivatia elevilor), ci si aplicarea succesiva a acestor stiluri, de
la cel 'directiv' la cel 'delegator': cand grupul de educabili
si/sau sarcina de invatare sunt noi, invatatorul trebuie sa spuna
educabililor ce si cum sa faca. Ulterior, pe masura construirii
competentelor si motivatiei necesare, invatatorul va trece, pe rand,
la celelalte stiluri. Din nou, se poate constata aceeasi inadecvare
pe care o analizam mai sus, insa, la un nivel mult mai general.
Concluzie
Pornind de la convingerea ca metodologia manageriala poate asigura
consistenta unui curriculum, de la proiectare pana la evaluare, prin
chiar esenta umana a educatiei, sustin necesitatea formarii
manageriale pentru toti agentii educationali, indiferent de locul
lor in ierarhia organizatiei scolare, la nivelul formarii initiale
si continue, gandite unitar si coerent ca faze ale dezvoltarii
individuale si organizationale deoarece responsabilitatea cadrelor
didactice implica insumarea mai multor roluri: de profesor, de
parinte, de consilier. Efortul este considerabil si de multe ori
este nevoie de multa organizare, daruire, rabdare si sacrificii.
Numai satisfactia ce apare la sfarsitul celor patru ani de lucru cu
elevii, cand se realizeaza acel liant intre diriginte si elevi este
singura sursa de energie necesara managerului clasei pentru
continuarea acestei nobile activitati.
Bibliografie
Iucu, R., (2000), Managementul si gestiunea clasei de elevi, Editura
Polirom, Iasi