Managementul riscurilor: între certitudine și incertitudine

Dicționarul explicativ al limbii române definește riscul ca „posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă, pericol posibil.
„Riscul reprezintă variabilitatea rezultatului posibil în funcție de un eveniment nesigur, incert. Riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumita acuratețe care este evenimentul identificat ca atare de decident care se va materializă efectiv și va determina un anumit rezultat negativ. Chiar dacă probabilitatea estimată pentru materializarea efectivă a unui anumit factor generator de risc este ridicata, decidentul nu poate fi sigur daca acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine și nu altul. Riscul se află situat între certitudine și incertitudine. El este un fenomen care provine din circumstanțe pentru care decidentul este în măsura să identifice evenimente posibile, și chiar probabilitatea materializării acestora, fără a fi însă în măsură să precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv.”
Riscului îi este asociată o distribuție obiectivă de probabilitate măsurata ca număr de apariții al unui rezultat determinat în urma unui număr mare de observații. Aceasta distribuție este considerata valabila pentru acțiunile care se desfășoară în condiții identice cu altele care deja au avut loc și a căror rezultate au fost cuantificate prin metode statistice.
Principalele concepte utilizate în Managementul riscurilor utilizate sunt următoarele:
Risc – O situație, un eveniment, care nu a apărut încă, dar care poate să apară în viitor, caz în care, obținerea rezultatelor în prealabil fixate este amenințată sau potențată. Astfel, riscul poate reprezenta fie o amenințare, sau o oportunitate și trebuie abordat ca fiind o combinație între probabilitate și impact.
Materializarea riscului – Translatarea riscului din domeniul incertitudinii (posibilului) în cel al certitudinii (al faptului împlinit). Riscul materializat se transformă dintr-o problemă posibilă într-o problemă dificilă, dacă riscul reprezintă o amenințare, sau într-o situație favorabilă, dacă riscul reprezintă o oportunitate.
Probabilitatea de materializare a riscului – Posibilitatea sau eventualitatea ca un risc să se materializeze. Reprezintă o măsură a posibilității de apariție a riscului, determinată apreciativ sau prin cuantificare, atunci când natura riscului și informațiile disponibile permit o astfel de evaluare.
Responsabil cu riscurile – Persoană desemnată de către conducătorul unui compartiment, care colectează alertele de risc, elaborează și actualizează registrul de riscuri la nivelul structurii și pregătește reuniunile echipei de gestionare a riscurilor în cadrul compartimentului.
Registrul de riscuri – Document integrator al gestiunii/managementului riscurilor, cuprinzând o sinteză a informațiilor și deciziilor luate în urma analizei riscurilor.
Toleranța la risc – „Cantitatea” de risc pe care o entitate publică este pregătită să o tolereze sau la care este dispusă să se expună la un moment dat. În funcție de probabilitate pot fi evidențiate 3 categorii de situații: certitudinea absolută, incertitudinea, riscul.
Managementul riscurilor necesită implicarea tuturor factorilor, atât a celor cu responsabilități decizionale, cât și a celor cu atribuții executive din cadrul entității publice și stabilirea de linii clare de responsabilitate la nivelul tuturor structurilor organizatorice și decizionale. Standardul Managementul riscului este unanim acceptat în Uniunea Europeană. Acesta este unul din standardele importante ale sistemului de control intern managerial (SCIM). Implementarea unui management al riscurilor în cadrul entităților publice este definit prin:
- fluxul continuu, care constituie o parte integrantă a activității curente;
- procesul sistematic pentru optimizarea resurselor în concordanță cu obiectivele entității;
- includerea aspectelor de tratare a riscului în practicile de management și la luarea deciziilor pe parcursul întregului ciclu de viață al activităților;
- maximizarea rezultatelor dorite, dacă este desfășurat într-o manieră integrată.
Managementul riscurilor reprezintă un proces complex de identificare, analiză și răspuns la posibile riscuri ale unei entități publice, printr-o abordare științifică, care utilizează resurse materiale, financiare și umane pentru atingerea obiectivelor, vizând reducerea expunerii la pierderi. Controlul intern este asociat direct cu managementul riscurilor, deoarece, prin măsurile luate, se asigură, în mod rezonabil, un cadru funcțional ce permite entității publice să își atingă obiectivele. Fiecare entitate publică are obligația de a analiza sistematic, cel puțin o dată pe an, riscurile legate de desfășurarea activităților sale, să numească responsabili cu gestionarea riscurilor și să elaboreze registrele de riscuri la nivelul compartimentelor. Managementul riscurilor este o bună practică preluată din domeniul privat și adoptată la nivelul mai multor state ale UE, ca și componentă de bază în activitatea derulată de către entitățile publice. În ceea ce privește Managementul riscurilor, o atenție deosebită trebuie acordată atitudinii față de risc, care are la bază o cultură organizațională specifică și mai puțin unui set de norme și reguli cu caracter imperativ.

Bibliografie:
(2017), Exemplu de metodologie privind evaluarea internă a riscurilor operaționale generate de sistemele informatice, https://asfromania.ro/files/capital/norme/2015/Exemplul_metodologie _evaluarea riscurilor_ operaționale_ norma_6-2015.pdf, pp.43-50
(2018), Standardul 8 – Managementul riscului din OSGG nr.400/2015 cu modificările și completările ulterioare, http://www.rndvcsh.ro/wp-content/uploads/2018/05/OSG-NR.600-2018-privind-aprobarea-Codului-controlului-intern-managerial-al-entitatilor-publice.pdf, pp.20-23
(2018), Metodologia de management al riscurilor, https://sgg.gov.ro/new/wp-content/uploads/2018/07/ Metodologia-de-management-al-riscurilor-2018.pdf, p.7