Matricea spirituală a identității

Matricea spirituală a identității
Prof. Psihopedagog Geabău Marilena, Școala Gimnaziala Speciala nr.4 București
Matricea spirituală a identității unui om este dată de experiențele sale de viață și generează modele ori clișee de comportament care-l fac pe om să se distingă de ceilalți prin stilul unic. Adesea vedem comportamente care ne demonstrează că omul ce le manifestă, se află în criză de identitate și asta înseamnă că are o stimă de sine scăzută și o imagine de sine negativă.
Stima de sine este un produs al autoevaluării fiecăruia dintre noi și „cântărește” atât cât ne prețuim pentru ceea ce suntem, putem și facem. Această stimă se poate măsura în cât de buni ne considerăm comparativ cu alții sau cu propriile noastre expectanțe sau cu alții Stima de sine nu e o constantă ci un produs în devenire al personalității noastre iar amputarea ei prin agresivitate sau indiferență în familie, duce la nevoia de răzbunare ce se traduce prin bullying.
Stima de sine reprezintă dimensiunea evaluativă şi afectivă a imaginii de sine. O stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului. Un copil încurajat să acționeze, își va simți limitele și va încerca să le depășească dar va înțelege și limitele impuse de ceilalți și va încerca să le respecte. Acesta este exercițiul de început al învățării prin încercare și eroare, este debutul educației care determină copilul să-și definească identitatea în acțiune.
Identitatea este un construct central al personalității prin care omul se autopercepe (ex : se ridică atunci când e strigat la catalog sau răspunde prezent-ceea ce se întâmplă mult mai târziu la deficientul mintal ) și își percepe semenii diferențiindu-i prin compararea elementelor de identitate (înfățișare, nume, dimensiune,comportement). Eul își brodează viața între două ,,oglinzi,, : autoreflectarea, care e cunoașterea de sine și reflectarea care e cunoașterea celorlalți. Aceste oglinzi suferă la fiecare experiență pe care o avem, un proces de subiectivizare sau obiectivizare în funcție de așteptările noastre, pierderi și câștiguri emoționale și fizice. Altfel cum să explicăm că cei care ne-au crescut, ne-au dat viață, sunt frații noștri ori prieteni, ajung să fie percepuți la un moment dat drept pericole ori dușmani, după unele experiențe de viață traumatizante?
Imaginea de sine, care constituie nucleul identității persoanei, beneficiază de aportul tuturor caracteristicilor psihoafective de care dispune omul, altfel cum s-ar explica faptul că fiecare om reacționează diferit la unul și același stimul sau situație. In funcție de combinatorica atenției, gândirii, afectivității, voinței,motivației, fiecare om ia decizii privind interacțiunea sa cu mediul exterior. Această imagine de sine se modifică și se construiește zilnic în funcție de experiențele de viață și modul în care le facem față , integrându-ne ca actori sociali.
Ințelegerea și încrederea sunt cei mai importanți catalizatori ai identității umane. Preceptul biblic ,,pierdut e cel ce și-a pierdut credința,, funcționează ca axa pentru configurarea identității. Educația școlară pornește de la urzeala înțelegerii și încrederii pentru a construi constante de comportement și deprinderi funcționale și dezirabile. Identitatea persoanei crește odată cu înțelegerea realității, asimilarea informațiilor și operaționalizarea acestora în comportamente eficiente și dezirabile.
Matricea spirituală a identității e rezultatul modului în care individul reușește să se integreze în grupurile culturale, religioase, etnice din care face parte ca urmare a apartenenței familiei sale la aceste grupuri. Modul în care e primit, acceptat, antrenat și apreciat un copil în acest orizont social al vieții lui, îl face să-și simtă aparteneța ori dezgustul pentru aceste grupuri din care e determinat să facă parte.
A ne identifica presupune și efortul de a ne pune în acord cu viața, deci și cu ceilalți. Primul exemplu de criză de identitate severă l-am constatat în calitate de psiholog la Casa de copii, unde am lucrat zece ani. Dezacordul părinților cu prezența acestor copii în viața lor i-au făcut să nege propria lor identitate ! ei nu știau cine sunt, de unde vin și ce sens are viața lor ! Omul se prinde de ceilalți prin nevoile și dezideratele lui, dar depinde de experiențele sale emoționale, modul cum își abordează semenii și ce rezultat au interacțiunile sale cu lumea.
Metamorfozele imaginii de sine generează metamorfoze ale identității. Treptele maturizării personalității determină metamorfoze ale identității . de cine suntem noi fiind răspunzători , în egală măsură , noi pe de o parte și grupurile socio-culturale cărora aparținem. Suntem ceea ce devenim și ce ne-au făcut ceilalți să fim !