Metode și tehnici specifice de intervenție remedială la elevii cu CES

Educaţia reprezintă, pentru orice societate, vectorul dezvoltării durabile și a unei societăți sănătoase. Educația remedială este parte a educației copilului care are ca obiectiv stimularea finalizării învățământului obligatoriu şi îmbunătățirea ratei succesului școlar pentru copiii din grupurile dezavantajate. Organizarea unui program de remediere are un impact semnificativ în viaţa şcolii, având ca obiectiv schimbarea atitudinii faţă de fiecare elev care poate avea la un moment dat dificultăţi de învăţare. În orele de educație remedială, copiii sunt sprijiniţi în efectuarea asistată a temelor, în activităţi de recuperare şcolară şi ameliorare a dificultăţilor în învăţare, precum şi în activităţi de educaţie plastic sau jocuri distractive, cu scop educativ indirect. Școala se implică în formarea cadrelor competente de a desfășura activități de educație remedială prin intermediul căreia se urmărește prevenirea abandonului școlar, a violenței domestice și conflictelor. Pentru ca activitățile de educație remedială să fie eficace se urmăresc mai multe aspecte: diversitatea, accesibilitatea şi estetica materialului didactic prezentat; cadrul ambiental personalizat cu lucrările elevilor sau schimbarea locaţiei de lucru; aplicarea unor strategii de învăţare prin cooperare ca metode de promovare a armoniei sociale; percepţia şi feed-back-ul părinţilor pe parcursul desfăşurării activităţilor de remediere; implicarea mediatorului şcolar în buna desfăşurare a activităţii de educaţie remedială. Prin activitățile de remediere se schimbă modul de gândire şi de percepție al formatorilor/cadrelor didactice care se implică în astfel de programe, legate de actul educațional din interiorul şi exteriorul școlii. Resursele umane care trebuie sprijinite sunt: elevul, colegii săi, mediatorul școlar si familia, în situațiile în care aceasta este lângă copil. Sunt importante întâlnirile cu părinții care trebuie să înțeleagă că rolul lor este să fie educatorii copilului lor, că uneori şi ei au de învățat de la copilul lor, dar şi că școala le este mereu aproape şi sprijin în formarea şi educarea copilului lor. Organizarea unui program de remediere are un impact semnificativ în viaţa școlară, având ca obiectiv schimbarea atitudinii faţă de fiecare copil care poate avea la un moment dat dificultăţi de învăţare. Este necesar ca elevii să fie sprijiniţi în efectuarea asistată a temelor, în activităţi de recuperare şcolară şi ameliorare a dificultăţilor în învăţare, precum şi în activităţi de educaţie plastică sau jocuri distractive, cu scop educativ indirect. Educația remedială este necesară să fie aplicată atât la nivel de grup, cât și la nivel individual. Intervenția individualizată presupune:
• identificarea punctelor slabe şi a celor forte;
• stabilirea priorităților de învăţare;
• alegerea celor mai adecvate metode şi strategii;
• -înregistrarea progreselor elevului;
• evaluarea intervenției.
Scopul educației remediale: stimularea finalizării învățământului obligatoriu (prevenirea abandonului școlar) şi îmbunătățirea ratei succesului școlar pentru copiii din grupurile dezavantajate. Prin astfel de activități se urmărește o schimbare de atitudine a cadrelor didactice, a părinților, a elevilor şi a reprezentanților instituțiilor publice locale şi județene, față de comunitățile și grupurile dezavantajate.
• Din cauza frecvenţei scăzute la cursuri şi a celorlalte dificultăţi, elevii întâmpină greutăţi în atingerea obiectivelor - cadru la diverse discipline.
• Copiii au imaginație săracă şi o memorie mecanică, devin pasivi şi așteaptă să fie solicitați, au exprimarea greoaie şi uneori se integrează greu în colectiv.
• Din cauza condițiilor vitrege de acasă sunt irascibili, nu se pot concentra pe o durată mai lungă de timp, înclinând spre fuga de la ore sau găsirea altor preocupări.
• Motivația pentru învăţare este foarte redusă.
• Imaginea de sine este slabă; copiii sunt nesiguri, şi chiar şi atunci când au performanțe acceptabile într-un domeniu, nu sunt conștienți şi convinși de reușita lor; au dificultăți în a fi cinstiți şi corecți cu ceilalți şi de cele mai multe ori sunt agresivi când relaționează cu alții. Au o experiență personală săracă datorită mediului din care provin.
Educația remedială trebuie să țină seama de nevoile educative ale fiecărui copil, anume: învăţarea citirii şi a scrierii, calculul matematic, formarea unei imagini de sine pozitive, organizarea activității, implicarea eficientă în toate activitățile în care sunt implicați toți ceilalți copii, structură, organizare şi sprijin personalizat. Metodele şi strategiile aplicate trebuie să țină seama de vârsta lor, de plăcerea să de a comunica şi de a se mișca, de aceea ele trebuie să fie bazate pe joc, mișcare, interacțiune cu ceilalți colegi şi discuții care par libere, dar care să fie corect îndrumate de învățător pentru a-și atinge obiectivul în acea activitate. Pentru a se obţine rezultate cât mai bune sunt necesare anumite schimbări și strategii de predare în funcţie de stilul individual de învăţare al elevului şi folosirea materialului didactic adecvat:
• Planșe cu imagini pentru a se dezvolta limbajul. Imaginile trebuie să fie punct de plecare pentru discuții frontale, care să dezvolte atenția şi creativitatea.
• Material distributiv (mici cartonase cu imagini reprezentând animale, plante, lucruri cunoscute din mediul elevilor) pentru fiecare copil, pentru a se încuraja munca individuală.
• Calculatorul îi ajută pe elevi să vadă ceea ce nu pot vedea în mediul lor obișnuit de viață (prezentări Power Point), jocurile pot fi folosite pentru fixarea cunoștințelor, pentru reactualizarea lor, pentru predare.
• Folosirea situațiilor de joc în învăţare, jocurile de rol, dramatizarea, folosirea povestirilor stimulează funcțiile intelectuale, modelează procesele afectiv- motivaționale. Prin joc elevul transfigurează obiectele şi fenomenele, relațiile, își asuma roluri.
• Funcția de comunicare a limbajului este cultivată în mod deosebit.
• Prin intermediul jocului elevul se simte responsabil de rezolvarea problemei impuse de joc. Elevul își asumă roluri luate, fie din viața cotidiană, fie din povești.
• Interdisciplinaritatea: descoperirea unei maniere originale de a aborda un subiect comun pentru a crea conexiuni posibile şi necesare în vederea atingerii scopului propus, îmbinarea metodelor folosite la celelalte materii: desen, decupare, colorare, taiere, muzica, recitare, povestire, mișcare ritmată.
• Lucrul în grup oferă o gamă largă de interrelații care sprijină învăţarea şi evidențiază rolul social al acesteia. Există mai multe modalități de a forma grupuri mici de lucru: în funcție de marcajele pe care le conțin materialele de lucru (cartonase cu diferite simboluri: culori, flori, forme geometrice), în funcție de categorii de concepte și în funcție de cerința dată.
• Folosirea metodelor interactive: brainstorming, jurnalul cu dubla intrare, ciorchinele, cubul, eseul de cinci minute (se poate cere elevilor să alcătuiască un text de 4-5 propoziții prin care să-şi convingă prietenul să citească un anumit text).
• Rezolvarea creativă a conflictelor din clasă;
• Colaborarea cu familia, strategii pentru creșterea stimei de sine şi a încrederii în propria eficientă sunt: profesorul furnizează elevilor un feed-back pozitiv asupra reușitelor lor și-i obișnuiesc să facă atribuiri interne ale succeselor.
În ce priveşte strategiile abordate pentru construirea unei relaţii cât mai apropiate cu elevii, dar şi eficiente în acelaşi timp, trebuie să ţinem cont de următorii parametri:
• Prioritate pentru sporirea capacităţii de socializare;
• Crearea motivaţiei şi menţinerea fluxului motivaţional prin cerinţe didactice adaptate cu evaluare şi autoevaluare obiectivă şi imediată;
• Mesaj personalizat şi atitudine empatică pentru o comunicare reală;
• Flexibilitate în designul activităţilor de învăţare;
• Învăţarea centrată pe elev (acceptarea unor dorinţe şi propuneri, încurajarea iniţiativei personale, descoperirea şi dezvoltarea unor aptitudini)
• Pentru a dezvolta motivaţia învăţării şi a evita rutina şi oboseala s-au conceput activităţi care se pliază pe tipurile de inteligentă predominantă (centre de interes tip STEP BY STEP)
• Pe parcursul fiecărei activităţi s-a insistat pe încurajarea permanentă a progresului, acordarea de recompense simbolice, responsabilizarea tuturor elevilor.
Cum se mărește eficienţa activităţilor de remediere?
• Diversitatea, accesibilitatea şi estetica materialului didactic prezentat;
• Cadrul ambiental personalizat cu lucrările elevilor sau schimbarea locaţiei de lucru;
• Aplicarea unor strategii de învăţare prin cooperare ca metode de promovare a armoniei sociale;•
• Percepţia şi feed-back-ul părinţilor pe parcursul desfăşurării activităţilor de remediere;
• Implicarea mediatorului şcolar în buna desfăşurare a activităţii de educaţie remedială;
• Prin activitățile de remediere se schimba modul de gândire şi de percepție al cadrelor didactice care s-au implicat în program, legat de actul educațional din interiorul şi exteriorul scolii. Alături de profesorii implicaţi efectiv au venit şi alţi colegi din scoală, ajungându-se astfel la schimbarea de mentalitate.
Resursele umane pe care trebuie să ne sprijinim sunt: elevul, colegii săi, mediatorul școlar si familia, în cazurile fericite în care aceasta este lângă copil. În urma repetatelor întâlniri cu părinții elevilor implicați în activitatea de remediere, aceștia au înțeles ca rolul lor este să fie educatorii copilului lor, au învățat unde şi când se termina rolul de educator al părinților, să știe ca uneori şi ei au de învățat de la copilul lor, dar şi ca școala le este mereu aproape şi sprijin în formarea şi educarea copilului lor.

Copiii care participă la astfel de programe de educație remedială pot fi învățați să-şi aprecieze succesele ca rezultat al efortului propriu sau al propriilor capacități şi să evite să pună succesele lor pe seama norocului, a întâmplării ori facilității situației. Ei trebuie să fie învățați să atribuie eșecul unor cauze externe şi stabile (dificultatea sarcinii) sau a unor cauze interne şi instabile (efort insuficient). Copii trebuie să fie învățați să gândească pozitiv atunci când se află în fața unei activități dificile (“Este greu, dar sunt capabil să reușesc!”) și să nu se judece prea sever şi să nu se culpabilizeze atunci când greșesc.