METODE TRADIȚIONALE ȘI MODERNE UTILIZATE ÎN PREDARE

Sistemul metodelor şi procedeelor pun în practică activitatea
instructiv-educativă care se desfăşoară în baza unor
finalităţi, apelând la o serie de mijloace tehnice de realizare,
rezultatele fiind verificate şi evaluate prin strategii specifice.
Metodele fac posibilă atingerea finalităţilor educaţionale şi
ocupă o poziţie centrală în cadrul curriculumu-lui şcolar.
Metodele didactice sunt considerate elemente constitutive ale
procesului instructiv-educativ. Principiile didacticii moderne
acreditează ideea transformării elevului în subiect al acţiunii
instructiv-educative şi implicării sale active în realizarea
acestui proces.
Se impune utilizarea unei game cât mai ample de metode de predare
care să valorifice potenţialul elevilor, dat fiind faptul că
aceştia prezintă particularităţi psihoindividuale.
Metodologia didactică actuală este înclinată către implicarea
activă şi conştientă a elevilor în procesul propriei formări
şi stimularea creativităţii acestora.
Complexitatea procesului de învăţare împune diversitate în ceea
ce priveşte metodele, astfel încât fiecare metodă trebuie să
fie aleasă în funcţie de registrul căruia i se raportează.
Caracterul formativ al metodelor se amplifică prin faptul că
accentul se pune pe interacţiunile sociale pe care le are elevul
în procesul de culturalizare şi formare a personalităţii.
Strategia didactică reprezintă o anumită structură metodică cu
privire la ceea ce întreprinde profesorul şi la ceea ce
întreprind elevii într-o situaţie instructiv- educativă dată.
Dependentă de capacitatea cadrului didactic de a acţiona eficient
în realizarea obiectivelor propuse este adoptarea unei strategii,
ceea ce presupune nu numai competenţă de specialitate, ci şi
competenţă pedagogică şi metodică din partea profesorului.
Metodele de predare-asimilare pot fi clasificate în :
1. Tradiţionale: expunerea didactică, conversaţia didactică,
demonstraţia, lucrul cu manualul, exerciţiul;
2. Moderne: algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea
programată, studiul de caz, metode de simulare( jocurile,
învăţarea pe simulator), învăţarea prin descoperire.

Metodele activ-participative pun accent pe învăţarea prin
cooperare. Elevii îşi pot exprima opţiunile în domeniul
educaţiei, culturii, timpului liber, pot deveni coparticipanţi la
propria formare prin participare activă. Elevii sunt un participant
activ la educaţie.
Implicarea elevilor în actul didactic şi formarea capacităţii
acestora de a emite opinii şi aprecieri asupra fenomenelor studiate
reprezintă un avantaj al metodelor activ-participative. Prin
intermediul metodelor activ-participative, elevilor le va fi
dezvoltată gândirea critică. A deţine cunoştinţe valoroase şi
utile, a avea convingeri raţionale, a propune opinii personale, a
accepta că ideile proprii pot fi discutate şi evaluate, a construi
argumente suficiente propriilor opinii, a participa activ şi a
colabora la găsirea soluţiilor, înseamnă a gândi critic.
Elevii trebuie să aibă impresia că au succes în ceea ce fac. În
felul acesta se asigură un climat pozitiv în sala de clasă.
Ţine de măiestria cadrului didactic felul în care va reuşi să
confere metodelor expozitive valenţe formative, motivând elevii
să recepţioneze activ mesajele, prin prelucrare personală şi
redare originală.
Metodele moderne de predare trebuie folosite, însă nu în
detrimentul celor tradiţionale, ci căutând o îmbinare
armonioasă în scopul optimizării procesului de predare-
învăţare.

BIBLIOGRAFIE

1. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1997

2. Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea
eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2001

3. Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2001