Metodele interactive și utilizarea acestora în procesul de descoperire a talentelor copiilor

Învățarea școlară e un proces orientat spre obiective precise,
pentru ca pregătirea tinerilor să se realizeze în perspectivă
(prezent și viitor). Învățarea școlară are caracter educativ,
formativ, nu urmărește numai transmiterea de informații, ci
dezvoltă morala și intelectul persoanei. Învățarea școlară e
un proces organizat de asimilare de către școlari a unor
informații, de formare a unor priceperi și deprinderi și a
atitudinilor care să le permită adaptarea la societate și
modelarea propriei persoane.
Prin ,,metodă de învăţământ” se înţelege o modalitate
comună de acţiune a cadrului didactic şi a elevilor în vederea
realizării obiectivelor pedagogice. Cu alte cuvinte, metoda
reprezintă „un mod de a proceda care tinde să plaseze elevul
într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai puţin
dirijată”. În anumite situaţii, o metodă poate deveni procedeu
în cadrul altei metode.
Metodele de învăţământ sunt un element de bază al strategiilor
didactice, în strânsă relaţie cu mijloacele de învăţământ
şi cu modalităţile de grupare a elevilor. De aceea, opţiunea
pentru o anumită strategie didactică condiţionează utilizarea
unor metode de învăţământ specifice.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în
activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii
procesului instructiv - educativ, având un caracter activ –
participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra
personalităţii elevului.
Conduita creativă a cadrului didactic este unul din
factorii care asigură dezvoltarea potenţialului creativ al
elevilor. Predarea, ca proces creativ, presupune ca profesorul să
medieze între elev şi lumea cel înconjoară. El trebuie nu numai
să organizeze spaţiul şi activitatea, ci şi să participe
alături de elevi la elaborarea cunoştințelor; să servească
drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze
interacţiunile cooperante dintre elevi; să-i îndrume cum să-şi
folosească timpul, spațiul, echipamentul şi materialele; să
ajute individul sau grupul să extragă din experienţe
informaţiile necesare, valorile şi să le interpreteze şi
evalueze. În procesul instructiv-educativ este necesară schimbarea
poziţiei faţă de copil. El trebuie considerat drept un
participant activ şi creativ la propria formare, trebuie luate în
consideraţie progresele semnificative pe care le-a făcut în
această perioadă plină de transformări sociale, economice,
culturale. Elevii culeg informaţii din tot mai multe surse şi cât
mai variate.
Şcoala trebuie să ţină pasul cu noul, actualizând
atât cunoştinţele cât şi metodele. Trebuie avut în vedere că,
formarea unor deprinderi de învăţare interactiv-creativă,
antrenând efortul intelectual din partea elevului, cu cât sunt mai
de timpuriu formate, fixate şi consolidate, cu atât au un efect
formativ mai eficient, materializat în dezvoltarea capacităţilor
intelectuale superioare şi a aptitudinilor specifice actului
creator. Condiţiile şi situaţiile specifice care pot duce la
dezvoltarea spiritului investigativ, a gândirii divergente, a
atitudinii creative şi active în şcoală, pot fi considerate
următoarele: încurajarea elevilor să pună cât mai multe
întrebări; limitarea constrângerilor şi a factorilor care produc
frustrare; stimularea comunicării prin organizarea de discuţii şi
dezbateri între elevi, între profesor şi elevi; activizarea
elevilor prin solicitarea lor de a opera cu idei, concepte, obiecte
în vederea reconsiderării acestora şi a emiterii de noi variante;
cultivarea independenţei cognitive, a spontaneităţii şi a
autonomiei în învăţare;stimularea spiritului critic constructiv,
a capacităţii de argumentare şi de căutare a alternativelor;
favorizarea accesului la cunoaştere prin forţe proprii, stimulând
atitudinea reflexivă asupra propriilor demersuri de învăţare;
posibilitatea de a contesta ,,lămuritul” şi ,,nelămuritul”
în lucruri şi în fapte.
Elevul activ şi creativ se caracterizează prin spirit de
independenţă în muncă, o gândire care se desfăşoară pe
traiecte lungi, fără bariere de ordin cognitiv, manifestând o
puternică şi neobişnuită tendinţă de a explora şi de a crea.
Copiii din această categorie sunt mai puţin interesaţi de
activitatea în echipe şi au tendinţa de a-şi întocmi un plan
personal de lucru, păstrând legătura numai cu un număr restrâns
de prieteni.
Elevul creativ şi dinamic își dovedește capacitatea de a se
detaşa de informaţii, de a se mişca liber în sfera
cunoştinţelor, are iniţiativă şi spirit independent, manifestă
o vie şi permanentă curiozitate, iese din şablon și pune în
discuţie probleme interesante. Elevul cu potenţial creativ înalt
are încredere în forţele proprii şi este capabil de o corectă
autoevaluare. În relaţiile cu cei din jur manifestă comportamente
controlate, vrând să ofere o bună imagine atât în faţa
profesorilor cât şi în faţa colegilor.
Bibliografie:
Cristea, Sorin, Metodologia instruirii/ procesului de
învățământ, Editura Didactica Publishing House, București,
2018
Oprea, Crenguţa-L. Strategii didactice interactive. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 2009
Ioan, Cerghit, Metode de învățământ, Iași, Ed. Polirom, 2006