Modalități de activare a potențialului creativ la preșcolari

MODALITĂȚI DE ACTIVARE A POTENȚIALULUI CREATIV LA PREȘCOLARI

Prof. Cușa Chirana
Grădinița P.P.Nr.45 Constanța

Dimensiune esențială pentru întreaga dezvoltare și afirmare a personalității o reprezintă creativitatea. Profilul psihologic al vârstei preșcolarității cuprinde multiple premise pentru cultivarea potențialului creativ și au în vedere dinamismul, impetuozitatea și expresivitatea proprii acestei vârste.
Analizând actul creator în evoluția sa, de la formele cele mai simple și până la creația superioară, Irving A.Taylor (1959) distinge cinci niveluri ale creativității:
-creativitatea expresivă (spontaneitate, libertate de exprimare, independență și originalitate);
-creativitatea productivă (îmbunătățirea modalităților de exprimare a creației);
-creativitatea inventivă (invenții și descoperiri – pune în evidență flexibilitatea);
-creativitatea inovativă;
-creativitatea emergent (nivelul suprem al creației).
Creativitatea expresivă este caracterizată printr-o exprimare liberă, spontană a copilului, fără ca acesta să fie preocupat ca produsul creativității sale să aibă un nume, grad de utilitate sau valoare. În creație se exprimă în mod deosebit afectivitatea copilului, felul în care lumea externă reverbează în sufletul său, dezvăluie viața interioară bogată, marcată de un mare decalaj între dorințe și posibilități
Factorii care determină sau pot influența creativitatea sunt foarte numeroși și variați: de natură intelectuală (imaginația, memoria, inteligența), factori sociali și factori caracteriali. Potențialul creativ al preșcolarului se manifestă în activitățile sale cotidiene: în joc, în desen, modelaj, pictură și limbaj. În joc, în toate tipurile sale- joc imitativ, de mânuire a obiectelor, de construcție, de creație, la început acțiunile reproduse sunt simplificate, în timp copilul le complică, le combină între ele, le îmbogățește cu ceea ce a acumulat în experiența sa cognitivă. Manifestarea potențialului creativ în cadrul jocului nu este intenționată, ea este posibilă datorită semnificației obiectelor, personajelor, relațiilor și mai ales reflectă dorința de independență și autoexprimare.
Observând că activarea potențialului creativ este eficace în grupurile mici, am trecut și la alte aspecte vizând flexibilitatea și spontaneitatea plastică a copiilor. Prezența flexibilității plastice poate fi pusă în evidență printr-un număr de desene inventate de copil pe o anumită temă. Este foarte important ca preșcolarul să devină stăpân pe acel ”limbaj pictograhic”, cu care unii psihologi echivalează desenul, deoarece prin acesta copilul își exprimă emoțiile, percepțiile, dorințele, nevoile. Dacă la 3-4 ani desenul este liniar, fluiditatea și flexibilitatea sunt scăzute, spre 5-6 ani crește numărul elementelor compoziționale, acestea se diversifică categorial, apar detalii, începe să fie sugerată mișcarea, sunt utilizate mai multe culori cu îmbinări originale și cu intenționalități estetice, apar elemente inedite datorită valotii emoționale a obiectelor desenate.
Pentru o interpretare valabilă este esențial să cunoaștem atât copilul care desenează, cât și contextual său sociocultural, și are sens numai atunci când o serie de desene prezintă aceleași caracteristici. Desenul este ca și semnătura: este unic și aparține numai lui, fapt pentru care nu este recomandat să comparăm desenele a doi copii, chiar frați fiind. Pentru a evita comparațiile putem pune în evidență la fiecare desen o calitate specială pe care celelalte nu o au.
Semnificația decodării desenului nu trebuie dezvăluită copilului, deoarece observațiile făcute cu voce tare atunci cănd observați legături între desen și emoțiile lui, îl pot determina să-și piardă siguranța. În astfel de situații copilul poate dezvolta două tipuri de comportament defensiv: fie va refuza să deseneze, fie va desena lucruri stereotipe sau va face desene impersonale și repetitive.
Deși la prima vedere poate să pară o banalitate, studiul desenelor realizate de copii oferă informații prețioase tuturor celor care doresc să cunoască mai bine felul în care gândesc aceștia în scopul de a-i îndruma mai bine.
Cercetători, precum Viktor Lowenfeld, Karl Koch (testul copacului), Max Luscher (test al culorilor), Jacqueline Royer (testul omulețului), Daniel Widlocher (evoluția desenului la copiii foarte mici), Francoise Porot, Maurice Porot (testul familiei și variantele sale), Ursula Ave-Lallement (testul stelelor și a valurilor, semnele disperării ăn desenele realizate de copii), Madelein Lambert și Francoise Dolto (au utilizat desenul în tratamentele psiho-terapeutice) studiind desenele realizate de copii au stabilit legături între dezvoltarea fizică, intelectuală și emoțională și desene, clasificându-le:
1-Teste pentru studierea structurii spațiale (testul apartamentului, testul mingii perdute pe un camp).
2- Teste pentru schema corporală și structura lateralizării (testul Piaget-Head, Fgura lui Rey, testul Reversal, testul lui Stamback).
3-Test proiectiv “Davido-Chad“.
4- Testul ființei umane (K. Machover) și tulburările de identitate sexuală.
Desenul îl ajută pe copil să înțeleagă ce trăiește sau să se elibereze de o problem, având rol de supapă de siguranșă. Copilul care asistă la violențe neașteptate va avea tendința, în zilele următoare, sa repete și să imite aceste evenimente nadorite în jocul său și să le aleagă ca teme pentru desen.
Copilul perturbat sau care suferă de anumite patologii va prezenta desene dezorganizate, stereotipii. În unele cazuri desenul poate fi singurul mijloc de comunicare cu un copil care nu poate vorbi, sau nu vrea să vorbească.
Culorile utilizate de copii în desene, expresiile folosite în limbaj, gestică și mimică din momentele în care fabulează sunt surse de cunoaștere a afectivității copilului. Pentru interpretarea culorilor se ține cont de numeroși factori: influențe culturale, modă, linii și forme, juxtapunerea culorilor care marchează un conflict între două tendințe. În general un copil bine adaptat social, utilizează până la șase culori (4-6). Culorile deschise și calde traduc un bun echilibru, în schimb culorile închise indică o tendință spre tristețe, anxietate, opoziție. Nuanțele pale indică un dezechilibru afectiv sau o sănătate șubredă. Absența culorii într-un desen sau numai în unele teme traduce un vid afectiv, uneori o tendință antisocială.
Potențialul creativ se manifestă și în domeniul verbal. Dacă la 3-4 ani exprimarea copilului, în propoziții, este foarte săracă, stereotipă, basmul și povestea îl determină dă se elibereze de egocentrism, treptat demonstrând capacitatea de a exprima viziunea și atitudine sa proprie, introducând în povestiri personaje noi, modifică întâmplări, îmbogățește acțiunile, propune situații de prevenire a unor întâmplări neplăcute.
Margaret Lowenfeld este de părere că, nu este “niciodată prea devreme pentru a începe educarea creativității copiilor”, că “primii pași spre creativitate sunt făcuți atunci când îndemnăm copilul să miroase o floare, să observe un pom în toate amănuntele sale, să mângâie blana unei pisici. Copilul trbuie să fie îndrumat să-și folosească ochii, nu numai pentru a vedea, dar și pentru a privi; urechile, nu numai pentru a auzi, dar și pentru a asculta cu atenție; mâinile nu numai pentru a apuca obiectele, ci și pentru a le pipăi și simți“.
Stimularea creativității este un demers socio-educațional complex ce cuprinde, simultan, fenomenele de activizare, antrenare, cultivare și dezvoltare a potențialului de autoexpresie și împlinire creatoare.
Întreaga paleta de activități desfășurate în cadrul procesului instructiv-educativ în grădiniță, cu precădere cele din Domeniul Estetic și Creativ, subatenta îndrumare a educatoarei, contribuie în mod deosebit la cultivarea capacității creative a copiilor, dându-le posibilitatea să perceapă frumosul din artă, natură și societate și să-l redea într-o manieră original, îmbogățindu-și orizontul de cunoaștere. Grădinița este locul unde copilul trebuie încurajat să scoată la lumina toate resursele imaginative și creative.
Bibliografie:
- Benoit, J.-A., Pettinati, G.- “Desenează ceva!”Interpretări psihologice ale desenelor copiior, Editura Aramis Print, București, 2014.
- Davido,R.-“Descoperiți-vă copilul prin desen“, Editura Image, București, 1998
- Mucchielli, A.-“Arta de a comunica“, Editura Polirom, Iași, 2005
- Zlate, M.-“Creativitate și învățare“, Editura Științe, București, 1976
- Margaret,L.-“The world picture of children a method of recording and Studyng them“, British J. în R.Î.P.(1-2/2008), București.