Modalități de stimulare a creativității la copii

MODALITĂȚI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII LA COPII

Prof. înv. primar HIREAN CLAUDIA,ȘC. GIMN. ,,O.HULEA” AIUD, jud. ALBA

Ce este creativitatea?
După Bontas și Nicola, creativitatea este o capacitate (proprietate, dimensiune) complexă și fundamentală a personalității, care sprijinindu-se pe date sau produse anterioare, în îmbinarea cu investigații și date noi, produce ceva nou, original, de valoare și eficiența știintifică și social-utilă, ca rezultat al influențelor și relațiilor factorilor subiectivi si obiectivi – a posibilităților (și calităților) persoanei și a condițiilor ambientale ale mediului sociocultural. Ea poate fi considerată și ca aptitudine, dispoziție a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi,
originale. Creativitatea face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativității o constituie imaginația. Dar creația de valoare reală mai presupune și o motivație, dorința de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Și cum noutatea, azi, nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverența în a face numeroase încercări și verificări.
Elementele esențiale prin care se poate constata existența creativității sunt: noutatea și originalitatea, flexibilitatea, fluența, sensibilitatea senzorială, ingeniozitatea, expresivitatea. În afară de faptul că este o capacitate și aptitudine a personalității, a intelectului, este în acelasi timp, un proces și un produs.
1. Acomodarea: ,,Trei lumi într-una singură”
Desfăşurare: li se vor spune copiilor trei cuvinte, între care se poate face mai greu legătură. Cu cât această legătură este mai dificil de făcut, cu atât mai interesante sunt asocierile făcute de copii. Ei vor avea de alcătuit un text scurt, din minim trei enunţuri, prin care să realizeze o situaţie care să cuprindă cele trei noţiuni/accepţii ale cuvintelor date.Exemplu: albina, tren, medic.Posibil răspuns: ,,Un tren se opri într-o gară mică. O albină intră, din greşeală, în tren, pe o fereastră
deschisă. Un medic, ce călătorea cu trenul, a prins-o cu grijă şi i-a dat drumul afară din tren.”
2. ,,Un extraterestru pe Pământ”
Desfăşurare: li se explică elevilor ce se presupune a fi un extraterestru (dacă este nevoie), după care seorganizează un joc de rol bazat pe întrebări şi răspunsuri. Jocul se reduce la rolul unui extraterestru care a ajuns pe Pământ, unde toate lucrurile îi sunt necunoscute şi ciudate. El se întâlneşte cu un grup de copii pământeni (ceilalţi
copii), pe care îi întreabă diverse lucruri despre viaţă de pe pământ, de exemplu.
- De ce plouă? De ce mănâncă oamenii? De ce citesc în cărţi copiii? De ce dansează etc.
,,Pământenii” îi răspund extraterestrului şi imediat îi pun ei o întrebare de tipul: ,,dar pe planetă ta de undevine apă? …cum trăiţi fără să mâncaţi?”. Pe rând, în rolul ,,extraterestrului” intră şi ceilalţi copii.
3. ,,Muzeul nasturilor”
Desfăşurare: se aduce copiilor o ,,colecţie de nasturi” diverşi, cât mai mulţi, mari, mici, cu încrustaţii,simpli, deosebiţi, divers coloraţi etc. Se mai adaugă că fiecare nasture a fost expus în ,,muzeu” deoarece a avut o,,viaţă” interesantă, o istorie deosebită. Fiecare copil alege un nasture şi-şi închipuie povestea lui de la fabricare până la depunerea în muzeu. Trebuie să scrie cât mai multe detalii: a cui a fost, cum arată haina/hainele pe care a fost cusut, cum era persoana care l-a purtat, când şi cum a ajuns la muzeu. Descrierile, sub formă de compuneri pot fi completate şi oral, dacă elevul mai are o nouă idee, ivtă în timpul prezentării. Cele mai interesante ,,istorii” vor fi premiate.
4. Utilizarea creativ-practică: ,,Ce ştii să faci cu..?”
Desfăşurare: sub formă de întrebări puse de învăţător şi soluţii, reale sau fanteziste, date de copii.
Întrebările pot fi:
- Ce ştii să faci cu o bucată de pânză roşie, în formă de triunghi? (batic, steguleţ, faţă de masă, prosop, fular, bandaj pentru o rană, o mască etc.)
- Ce ştii să faci cu o carcasă de la un televizor foarte vechi? (un scăunel, un dulăpior, o scenă pentru un mini-teatru de păpuşi, un raft pentru încălţăminte, îl duc la muzeu etc.)
- Ce ştie să facă cu douăzeci de boabe de fasole? (un colier pentru păpuşă, un colaj, să le plantez, le trimit în cosmos etc.)
5. ,,Două linii şi zece idei, patru linii – douăzeci de idei”
Desfăşurare: copii primesc fiecare câte o foaie de bloc împărţită în două. În prima jumătate sunt trasate două linii drepte, diferite că sens şi lungime, iar în cealaltă două linii curbe deschise, diferite ca şi cuprindere şi mărime. Li se cere copiilor să deseneze în prima jumătate zece figuri numai din linii drepte, care să integreze şi cele două linii iniţiale, astfel încât să rezulte o compoziţie. Acelaşi lucru trebuie să-l facă şi în cealaltă jumătate, folosind
linii curbe, integrând şi cele două linii iniţiale. La final îşi prezintă desenul, explicând figurile şi utilitatea pe care le-a destinat-o în desen.
6. ,,Ce nu s-a mai întâmplat?”
Exerciţiul, aparent simplu, solicită creativitatea gândirii prin cunoaşterea şi eliminarea realului, înlocuindule cu fantezii situate între basm şi realitate.
Desfăşurare: învăţătorul spune elevilor un cuvânt. Ei caută automat să creeze o situaţie prin care să atribuie unor obiecte/fiinţe însuşiri ale altor obiecte/ fiinţe cu ajutorul cărora ele fac ceva care ,,nu s-au mai întâmplat”.
Exemplu: urs – răspuns posibil: ,,Ursul a zburat, luându-se la întrecere cu un avion. Ursul a câştigat întrecerea.”
7. Creativitate procesuală: ,,O lume a tăcerii”
Desfăşurare: timp de zece minute copiii sunt rugaţi să scrie mare cu un instrument care scrie gros, pe foaie mare, câte obiecte/fiinţe nu produc niciodată sunete/zgomote pe care să le auzim.
Posibile răspunsuri: până, fulgul de nea, firul de păr, un puf de păpădie, o bucată de vată, o furnică, o ramă, fumul etc. Se expun foile la vederea tuturor şi din exemplele date vor compune o scurtă descriere a unei lumi în care nimeni şi nimic nu scoate nici un sunet.
8. Creativitate inventivă: ,, Cum ieşim din situaţii-limită?”
Se dă copiilor următorul text: ,,Un om a căzut într-o groapă adâncă de trei metri, proaspăt săpată şi cu pereţii abrupţi, pe care nu se poate urca. Omul nu are la el mâncare decât pentru o zi – două, un cuţit, o lingură şi o cană. El ştie că pe acolo nu va mai trece sigur nici un om timp de o lună de zile, aşa că peste două zile a ieşit din groapă.”
Întrebare: cum a ieşit omul din groapă? (răspunsul: a săpat cu cuţitul într-un perete al gropii şi a pus pământul lângă peretele opus, bătătorindu-l. Deoarece groapa era proaspăt săpată, nu a fost imposibil să construiască, prin bătătorire două praguri de câte jumătate de metru că să ajungă la marginea gropii şi să se salveze).
9. Imaginaţie creativă: ,,Tangram – jocul celor şapte figuri”
Deja celebrul exerciţiu al pătratului Tangram foarte apreciat de tot mai mulţi copii. Prin rearanjarea celor şapte figuri se obţin foarte multe imagini stilizate de obiecte şi fiinţe: fată, băiat, găină, cocoş, câine, pisica, casă,
maşină etc. în diferite poziţii. Exerciţiul este valoros prin stimularea dorinţei copiilor de a obţine şi ,,altceva”.
10. Analogia: ,,Ce asemănări sunt între aceste două elemente diferite?”
Desfăşurare: li se va explică elevilor că vor trebui să analizeze perechi de elemente (obiecte sau fiinţe) şi să scrie ce asemănări găsesc la acestea. Exemple de astfel de perechi: casă – grădiniţă, pisica – şoarece, tren – tractor, măr – strugure etc. Posibile răspunsuri: casă – grădiniţă = în ele stau copii, au pereţi, uşi, ferestre, te apară de frig, ploaie, vânt, sunt construite de către oameni etc. Prin exerciţiile de mai sus se poate cunoaşte nivelul individual al dezvoltării creativităţii, pe de o parte, şi se poate stimula gândirea creativă, originalitatea, plăcerea explorării noului, a îndrăznelii de exprimare a viziunii proprii despre cum văd lumea cu relaţiile, pe altă parte.
Condiţia succesului acestor activităţi creare unei depline atmosfere permisive a exprimării, înlăturând total apostrofarea sau, mai grav, ridiculizarea unor răspunsuri care fac rabat de la firesc, care duc la inhibare, blocând potenţialul creativ al copilului, care s-ar putea să nu mai îndrăznească niciodată să-şi dezvăluie posibilele aptitudini creative.
11. Povestea numelui
Acest exerciţiu de creativitate este exact ceea ce spune titlul: o poveste a fiecărui nume. Cum se face?
Foarte simplu! Pentru fiecare dintre literele dintr-un nume se desenează o imagine (Ex: cineva cu numele Maria va desena: o margaretă, o albină, o răţuşcă, o inimă şi un arici. Sau o maşină, un ac, un ren, un inel şi o albină etc.)
După ce toate imaginile au fost desenate, se începe povestea. Ea trebuie să cuprindă toate elementele desenate, dacă se poate, în succesiunea în care apar.
Atenţie! De la început se stabileşte foarte clar faptul că nu există poveşti frumoase şi poveşti urâte, că nimic nu e corect sau incorect. Copilul trebuie încurajat şi eventual, ajutat cu întrebări suplimentare (de exemplu: Cum era albinuţa? Unde a plecat ea? La ce era bun un inel? Crezi că era fermecat?) pentru a prinde curaj şi a da drumul fluxului său de imaginaţie.
Acest exerciţiu de creativitate poate fi realizat cu succes şi de copiii de clasa I, iar poveştile, pentru a fi stocate, pot fi înregistrate pe reportofon.
Recomandare:
Este bine să porneşti de la desen, fără a-i menţiona copilului pasul următor.
Dacă copilul ar şti de la început că elementele alese de el vor fi folosite într-o poveste, probabil ar abandona spontaneitatea şi ar cântări mai mult alegerile făcute. Desenând imaginile fără să ştie ce va urmă, îşi va alege cuvintele fără să se autocenzureze pe motiv că, de exemplu, un ac nu are ce căuta într-o poveste.
12. Eşti detectiv de animale. Recent, de la Circul „Atlas”, s-a furat o girafă. Gândeşte-te la cel puţin trei locaţii în care s-ar putea afla aceasta ascunsă şi cine ar fi putut s-o răpească şi cu ce scop. Alcătuieşte o scurtă compunere în care să-ţi formulezi răspunsurile.
13. Asociază fiecare anotimp cu un fruct, o legumă sau un animal, argumentând asocierea.
De exemplu: Vara seamănă cu un bostan, deoarece ... sau iarna este o reptilă, pentru că ......
14. Creează diferite obiecte / realităţi, pornind de la formele iniţiale propuse:
15. Scrie compuneri libere pornind de la următoarele titluri:
Aventurile lui Morcoveaţă, Dovleacul ucigaş, Fantomă veselă, Din dragoste, Basca fermecată, Sentimente, Indiscutabil, Vis de nor, Alt stăpân al inelelor, Aventuri în insula Paştelui, Porecla, Piraţii care au fugit din Caraibe, Profesorul trăsnit (ciudat sau de trăsnet), Istoria piramidelor, Balena ucigaşă, Carnavalul bucuriei, Primul fulg de nea, Croazieră printre planete.
16. Scrie compuneri libere inspirându-te din titlurile cunoscute dar pe care să le modifici:
- Iezii cu şapte capre,
- Prinţul din pădurea adormită
- Vulpea păcălită de urs
- Bătrâneţe fără tinereţe şi moarte fără de viaţă
- Cei trei lupi
- Piticii şi Prinţul alb ca zăpada.
17. Găseşte corespondenţe între cuvintele celor două coloane:
steag lumină
soare glorie
albastru floare de colţ
jale doină
iubire copil
18. Citeşte proverbele de mai jos. Stabileşte-le tema şi apoi scrie şi tu un proverb pe o tema dată,
identificată anterior.
„Ascultă ce te povăţuieşte cugetul tău, căci nimeni nu-ţi este mai credincios decât tu însuţi.” (Proverb grec)
„Bogatul se scarpină, iar săracul crede că se caută să-i dea”. (Proverb românesc)
„Toţi se plâng de bani, dar de minte nimeni”.
„Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă culege”.
„Unde şcoala se iveşte, pământul se-mbogăţeşte”.

Bibliografie:
Paraschiva Alina - Maria, „Psihologia educației”, editura Printech, 2006.
Tinca Crețu – „Psihologia educației”, Editura Credis, 2004.
Roco M. - „Creativitatea individuală şi de grup”, Bucureşti, Editura Academiei, 1979;
Tereza Amabile - „Creativitatea ca mod de viata”Bucureşti, Editura Tehnica, 1997.aa