Modalităţi de creştere a calităţii procesului instructiv-educativ la disciplinele opţionale

Introducerea în planul cadru a disciplinelor opţionale contribuie într-o foarte mare măsură la realizarea unuia din obiectivele reformei învăţământului românesc şi anume:descentralizarea curriculară.

Disciplinele opţionale oferă posibilităţi ideale pentru:
 realizarea caracterului pluridisciplinar şi cross curricular, pe arii curriculare
 realizarea curriculum-ului la decizia şcolii, potrivit resurselor umane, materiale şi a cerinţelor sociale

Dar trebuie avute în vedere anumite aspecte, fără de care demersul ar fi un eşec.
Consider că disciplinele opţionale ar trebui predate în primul rând, de către cadrele didactice titulare, performante, cu experienţă. După părerea mea o disciplină opţională e mult mai greu de predat şi implică o mai mare responsabilitate din partea profesorului. Pe de o parte pentru că este necesară realizarea unui suport de curs şi a unei programe, lucru care nu e la indemâna unui debutant, iar pe de altă parte aşteptările cursanţilor sunt mult mai mari având în vedere faptul că a fost o opţiune personală.
Într-o oarecare măsură s-ar putea pleda şi în favoarea tinereţii cadrului didactic care ar putea aduce, poate, un plus de entuziastm.
Dar un astfel de curs ar putea foarte bine să fie organizat şi de echipe de cadre didactice care să respecte condiţiile prezentate mai sus. Lucrul în echipă cred că este stimulativ şi poate duce la proiecte mai interesante şi mai consistente care să fie de mai mare folos viitorilor cursanţi. Un optional cu caracter trasndisciplinar cred că oferă mai multă deschidere, face mai bine legătura între cunoştinţele acumulate în şcoală şi viaţa cotidiană, îi răspunde mai bine elevului a acea întrebare pe care deseori o auzim: „la ce ne foloseşte să învăţăm asta…”
Fără îndoială există şi un neajuns al acestui tip de opţional, realizat în echipă, legat de modalitatea de predare efectivă a cursului, de încadrarea acesuia în orar şi de modalitatea de plată a profesorilor, dar cred că se pot găsi soluţii şi în acest sens.
Consider de asemenea că pentru atingerea obiectivelor propuse, profesorul sau echipa care şi-a propus să realizeze un astfel de proiect trebuie să urmărească câţiva paşi:
1. stabilirea clară a obiectivelor pe care le propune opţionalul
2. identificarea tipului de opţional(opţional la nivelul disciplinei sau opţional ca disciplină nouă; opţional la nivelul ariei curriculare- implică cel puţin două discipline dintr-o arie curriculară; opţional crosscurricular - presupune alegerea unei teme care implică cel puţin două arii curriculare – asigură caracterul transdisciplinar);
3. încadrarea opţionalului în aria curriculară şi ciclul curricular;
4. stabilirea duratei disciplinei opţionale (semestrial, anual, pe ciclu curricular);
5. identificarea resurselor şcolii (materiale şi umane);
6. stabilirea locului şi modului de desfăşurare (sala de clasă/laborator, clasă/grupă ).
7. alegerea unei denumirii atractive, incitante pentru disciplina opţională propusă;
Deşi a fost lasată la sfârşit, alegerea denumirii opţionalului nu este un pas lipsit de importanţă. Numele ales trebuie să fie unul cu impact, care să „spună ceva” elevilor.
Contribuţia disciplinelor opţionale la realizarea reformei în educaţie poate fi evidenţiată şi prin faptul că:
 asigură individualitate profilului /liceului
 oferă libertate de acţiune profesorului
 completează coerent nevoile de specializare sau dezvoltare ale elevilor.
 oferă alternative educative multiple bazate pe tehnicile didacticii moderne, atât la predare cât şi la evaluare
 dezvoltă competenţele şi capacităţile elevilor
 stimulează lucrul în echipă.
Cu siguranţă creşterea calităţii procesului instructiv-educativ la disciplinele opţionale se poate realiza dacă:
 Se lucrează pe grupe şi nu cu toată clasa.
 Există un suport de curs al propunătorului.
 Este o opţiune a elevilor şi nu a conducerii şcolilor.
 Are un caracter preponderent interdisciplinar sau crosscurricular.
 La niveul catedrei/ariei curriculare a fost gândit un traseu didactic al opţionalelor, pe întreg parcursul ciclului curricular. Acest lucru oferind coerenţă conţinuturilor opţionalelor.

Aşadar, în cazul în care ideile de mai sus sunt în cea mai mare masură îndeplinite, disciplinele opţionale aduc, cu siguranţă, un plus de calitate în realizarea procesului înstructiv-educativ şi contribuie în mare măsură la realizarea unei reforme reale în învăţământul românesc.

Prof. Dinu Nicoleta
Liceul Teoretic “Panait Cerna”, Brăila