Modelul VIAU

MODELUL VIAU
Autor: prof. înv. primar Kovacs Corina
Şcoala Primară nr 1 Chiraleu (Chişlaz), judeţul Bihor
Rolland Viau consideră contextul ca fiind cadrul/reperul de la care trebuie să pornească analiza oricărui proces motivaţional, alături de percepţiile elevului despre sine şi despre mediul în care sunt realizate activităţile de învăţare. Trei arii sunt considerate ca fiind deosebit de importante: cele referitoare la valoarea activităţii în care se angajează un elev, la competenţa de a realiza o astfel de activitate şi la sentimentul de control pe care acesta îl are asupra respectivei situaţii de învăţare. În măsura în care percepţiile elevului vor conduce sau nu la o stare specifică, pe care o recunoaştem ca motivaţie, un elev va alege să se dedice activităţii respective sau va încerca să o evite. În mod fundamental motivaţia şcolară depinde de modul în care elevul consideră această activitate ca fiind relevantă, de măsura în care se consideră competent să o realizeze cât şi de percepţia sa asupra gradului de liberate pe care o are în alegerea modalităţilor şi mijloacelor de a o îndeplini. Decizia de a realiza activităţile specifice unei sarcini este indicată în modelul lui Viau în egală măsură de angajarea propriu-zisă (cognitivă) şi de perseverenţa cu care aceste activităţi sunt realizate pentru atingerea unui obiectiv urmărit. Ştim că un elev care acceptă să rezolve o sarcină de învăţare şi care perseverează în finalizarea ei este un elev motivat pentru sarcina respectivă.
Fig Elementele modelului lui Viau privind motivaţia în context şcolar

Modelul lui Viau evidenţiază câteva condiţii fundametale pentru stimularea apariţiei şi pentru exploatarea acestui ingredient aproape magic în orice activitate de învăţare reprezentat de motivaţie:
- Componeta contextuală este reprezentată în egală măsură de activităţile de învăţare în care este implicat un elev cât şi de diciplinele şcolare/conţinuturile în cadrul cărora sunt organizate aceste activităţi. Astfel, putem întâlni situaţii în care un elev este motivat să participle la o activitate de grup, la un joc de rol sau la o demonstraţie experimentală, chiar dacă are o motivaţie scăzută pentru studiul unei anumite discipline.
- Analiza nivelului de motivaţie trebuie să ţină cont de întreg ansamblul de factori de influenţă asupra percepţiilor unui elev, inclusiv factorii favorizanţi sau inhibitori care nu sunt specifici activităţii didactice propriu-zise. Viau indică numeroase exemple care sprijină această idee: relaţiile tensionate cu un cadru didactic, conflictele cu unii colegi, responsabilităţile şi realţia cu familia etc. Toate acestea determină elevii să perceapă într-un mod specific atât valoarea, relevanţa unei activităţi cât şi să-şi formeze un anumit nivel de încredere în capacităţile proprii.
- Rezultatele şcolare sunt o rezultantă a motivaţiei, astfel încât cu cât un elev este mai motivat cu atât performanţa sa şcolară este mai bună. În acelaşi timp,Viau subliniază şi rolul performanţei în menţinerea şi creşterea nivelului de motivaţie: succesul şcolar este cea mai sigură sursă de informaţie cu privire la capacităţile proprii şi un stimulant în angajarea în viitor în activităţi de învăţare similare.
- Eşecul în rezolvarea unei sarcini şcolare poate influenţa negativ percepţiile cu privire la propriile capacităţi şi va diminua deschiderea pentru implicarea în viitor în activităţi de învăţare similare.
Controlul şi dirijarea sistemului motivaţional specific activităţilor de învăţare reprezintă una dintre cele mai dificile sarcini ale muncii profesorului; stimularea motivaţiei elevului rămâne o artă, care ţine de măiestria harului didactic al profesorului. În concluzie, problemele de motivaţie ale elevilor fiind extrem de diverse, intervenţia profesorului nu se poate baza pe reţete ci trebuie adaptată la fiecare situaţie în parte.

Bibliografie:
Popenici Ş., Fartuşnic C.- Motivaţia pentru învăţare, Ed. D. Publishing House, Bucureşti 2009