Motivația în cariera didactică

Motivația (cuvânt împrumutat din franțuzescul motivation) reprezintă „totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri.” (www.dexonline.ro) Ea este, așadar, acea forță care ne dirijează faptele, dorințele și comportamentele.
Motivația poate fi intrinsecă (cea care vine din interiorul individului și are cel mai înalt grad de autoderminare) sau extrinsecă (cea care vine din exteriorul individului, opusul primului tip în ceea ce privește gradul de autodeterminare).
Factorii motivației intrinseci (Rollins, 2008) sunt:
- provocarea;
- curiozitatea;
- controlul;
- fantezia și imaginația;
- competiția;
- cooperarea- sentimentul de apartenență la o echipă și colaborarea cu alți indivizi în atingerea unor țeluri comune poate contribui la creșterea nivelului de angajament și de motivație;
- recunoașterea.
Factorii motivației extrinseci sunt: recompensele financiare, recunoașterea meritelor prin diplome sau certificate, dar și consecințele/ pedepsele unor fapte.
Motivația pentru cariera didactică poate fi dobândită prin mai multe paliere și este, adesea, instrinsecă. Pe de-o parte, putem vorbi despre influența venită de la familie, prieteni sau de la un model pozitiv de cadru didactic asumat încă din copilărie ori adolescență, iar pe de altă parte, putem vorbi despre vocația pedagogică, pasiunea pentru predare sau plăcerea de a învăța PENTRU sine și PE ceilalți, despre necesitatea de a produce o schimbare în bine în societatea de astăzi și în cea de mâine.
Alegerea unei cariere didactice conferă un parcurs profesional plin de satisfacții și recompense mai degrabă imateriale, ca de pildă șansa de a modela mințile elevilor, de a-i inspira să-și atingă potențialul maxim de dezvoltare, de a le insufla cunoașterea, având, în acest mod, un impact profund asupra vieților lor.
De asemenea, trebuie subliniată contribuția profesorilor la creșterea și îmbunătățirea societății, aceștia jucând un rol crucial în construirea unor generații de elevi ce vor deveni cetățeni responsabili și angajați competenți, căci un profesor poate contribui la îndreptarea lumii actuale tocmai pentru că transmite și construiește valori, combate inegalitatea șanselor, discriminarea, dezinformarea, toate acestea cu ajutorul puterii educației. Acțiunile profesorului au impact pe termen lung, astfel că putem considera că acesta lasă o adevărată „moștenire” în rândul mulor generații de tineri.
Dar alegerea carierei didactice nu ajută numai elevii și societatea, ci și pe profesorul însuși, întrucât, pilon al educației fiind, el este nevoit să crească, să evolueze, să-și completeze mereu cunoștințele cu altele noi, să se adapteze la noile tehnologii, dar și la noile generații, de aceea el devine un exemplu al adaptabilității, al creativității în actul predării-învățării-evaluării, al inovației.
Un bun profesor știe să fie, în mod echilibrat și eficient, atât un model pentru elev, cât și un prieten, un substitut al părintelui (dacă este cazul), o figură a autorității, dar și a blândeții și, în mod clar, o imagine a competenței.

Bibliografie

https://dexonline.ro/definitie/motiva%C8%9Bie

Ghiță, C. , Profilul profesorului în contextul actual, cursuri pentru gradul al II-lea, Universitatea din București, București, 2022.

Rollins, J. , Teacher Growth: Essential Characteristics of Experiences in Development from a Novice to Veteran Teacher. Ann Arbor: Pro Quest Information and Learning Company, 2008.