Motive pentru care copiilor le place ştiinţa dar nu lecţiile de ştiinţă

Sunt profesoară de chimie de peste 25 de ani. Cei mai mulţi ani am predat la liceu şi de câteva ori la gimnaziu. Am terminat un liceu cu profil de chimie şi apoi Facultatea de Tehnologie Chimică, secţia Chimie-Fizică, din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti. Pasiunea pentru chimie şi nu numai mi-au transmis-o profesorii mei. Cel mai mult mi-au plăcut activităţile de laborator.... de aceea am devenit profesor de chimie.
Pe parcursul activităţii mele didactice am căutat să realizez lucrări de laborator dar mai ales să particip cu elevii la Sesiunile de referate ştiinţifice ale elevilor la disciplina chimie. Consider ca astfel îi voi atrage către studiul acestei discipline.
După apariţia Tehnnologiei informatice, am făcut multe cursuri de TIC, sau de instruire privitor la utilizarea TIC în predarea chimiei. Astfel am constat cu plăcere că sunt atrasă în utilizarea instrumentelor TIC în lecţie. Pe parcursul anilor am încercat mai multe variante de introducere a tehnicii multimedia în lecţie. Îmi doresc să împărtăşesc cu alţi colegi impresii şi păreri în acest domeniu.
Pe parcursul activităţii mele am constatat că elevilor le place ştiinţa, li se pare foarte interesantă dar nu le place modul în care aceasta este predată la şcoală. Specialiştii spun că 81% din tineri sunt interesaţi de ştiinţă, mai ales de biologie, dar le plac acele lecţii care includ experimentele, vizionările de filme de ştiinţă. Dacă am gândi o lecţie aşa cum sunt realizate documentarele.... la început prezentatorul povesteşte despre conţinutul documentarului, iar la final face un rezumat. Aşa se spune şi în teoria metodicii fiecărei discipline: prezentarea obiectivelor la începutul lecţiei şi fixarea cunoştintelor la final. Dar cred că ar fi foarte util să privim lecţia ca pe un documentar pe care noi, profesorii îl prezentăm elevilor.
Iată câteva idei:
1. Cât mai multe experimente în lecţie. Legat de acest aspect sunt multe soluţii in mediul online. Aşa cum se spune, cine caută gaseşte! Cautând experimente de fizică, chimie, biologie se pot găsi soluţii potrivite aproape pentru fiecare lecţie.
2. Fiecare lecţie să conţină câte un experiment. Teoria este absolut necesară, e adevărat. Făra teorie, formule, definiţii...etc nu poţi să explici experimentul. Dar ca profesor este bine a se găsi locul potrivit pentru măcar un experiment.
3. Fiecare lecţie să conţină ceva atractiv: curiozitate, joc, secvenţă de film (5 -10 minute maxim) etc.
Mulţi elevi spun "Chimia este o disciplină foarte grea", sau "Nu înţeleg nimic!"....
Totuşi dacă le arătam cât de frumoasă şi interesantă este această disciplină poate că le va place să ştie mai multe despre atomi, molecule şi substanţe. Îmi place să le demonstrez elevilor că tot ce este în jurul lor se datorează şi chimiei: caietele, cărţile, ghiozdanele, hainele, chiar mâncarea implică ceva din chimie.
De foarte multe ori profesorii constată că elevii sunt obosiţi şi cu greu se mai concentrează la ore. Mai ales spre finalul anului şcolar! Cum îi putem păstra motivaţi? De preferat este ca fiecare şcoală sa aibă amenajat unui spaţiu în care videoproiectorul este permanent montat. O sală multimedia este cea mai bună soluţie. Deoarece în sistemul actual de învăţământ din România nu este posibil ca fiecare şcoala să aibă un videoproiector în fiecare clasă. Iată 5 metode pentru a-i păstra motivaţi pe elevii nostri.
1- O imagine valorează cât o mie de cuvinte. Folosirea prezentărilor PPT sau a filmelor, didactice bineînţeles, sunt în primul rând mai uşor de înţeles dar şi mult mai plăcute pentru elevi. Internetul abundă de aceste surse de inspiratie: site-ul didactic.ro, canalul youtube, etc.
2-Reciclarea ziarelor şi revistelor - fiecare dintre noi avem reviste sau ziare vechi pe care le-am putea folosi pentru realizarea diferitelor colaje pe o temă dată. Nu este nevoie să fie foarte încarcate cu imagini. Elevii lucrează în echipă şi este mult mai distractiv pentru ei. Să nu uităm de acele pliante cu reclame ale diferitelor supermarketuri.
3- Competiţia – se poate introduce un element de competiţie în lecţie. Competiţia face parte din natura umană. În plus animă orele şi creează colaborare în echipe atunci când se lucrează în echipă.
4-Sala de informatică – dacă există în şcoală se recomandă foloseşte sala de informatică măcar o dată pe lună la fiecare disciplină. O sarcină potrivită ar fi să caute cât mai multe informaţii despre tema lecţiei decât sa fie predată la tablă.
5-Jocul - invetând un joc pe tema lecţiei elevii nu se mai vor simţi plictisiţi.Toţi copiii, de la mic la mare, vor să se joace. Se găsesc o mulţime de soluţii pentru a face acest lucru.
6- Desfăşurarea lecţiei în alt spaţiu decât al clasei. Activitatea, joaca în aer liber este cea mai indicată, asigură mişcare şi colaborare cu alţi copii de aceeaşi vârstă sau de vârste diferite. Orele ar fi mult mai plăcute pentru elevi dacă s-ar desfăşura în aer liber, în curtea şcolii sau… în curtea unui muzeu, sau într-un parc. Dar, uneori timpul (vremea) nu le permite nici copiilor şi nici profesorilor să desfăşoare activităţi în aer liber. Şi atunci, se pot desfăşura activităţi specifice în clasă sau laborator.
Mai nou, în ultimii ani, la calculator. Pot fi folosite jocurile educative. Pe piaţa românească sunt multe jocuri de acest fel pentru copii de aproape toate vârstele. Este adevărat că cele mai multe jocuri sunt pentru copii de vârsta mică, cel mai adesea de la 3 până pe la 12 ani. Dar în căutările mele în acest domeniu am observat că unele din aceste jocuri se pretează şi la cei mai mari, pentru distracţie şi, de ce nu, pentru a înţelege anumite fenomene studiate la şcoală. Sunt kituri de chimie, biologie, etc.
Deşi nu recomand în mod expres jocul pe calculator, sunt de acord ca într-o anumită măsură dezvoltă deprinderi şi competenţe utile elevilor noştri. De exemplu, pot învăţa mai uşor o limbă străină sau un cântec, pot învăţa să gestioneze un spital, o fermă sau... altele. Sunt multe jocuri de acest fel în mediul online şi dacă sunt folosite cu măsură dezvoltă foarte mult un copil de orice vârstă. Există jocuri educaţionale electronice, gratuite sau nu, care sunt legate de şcoală, de ştiinţă, de experimente amuzante şi interesante. Copiii pot construi cristale magice, pot avea ferma lor de furnici...etc....
Din experienţa mea ca mamă şi pedagog am constatat că nu este bine să respingem în totalitate aceste unelte tehnologice moderne. Cel mai bine este să le utilizăm în interesul nostru şi al copiilor noştri. Ei le vor folosi oricum este lumea lor şi cine ştie cum va fi viitorul… Cred că este important să le arătăm cum să le folosească în mod util, cum să beneficieze foarte mult de ele.

Bibliografie: http://blogs.edweek.org/edweek/curriculum/2016/06/teens_like_science_not_science.html?cmp=eml-enl-eu-mostpop
www.pixabay.com
Prof Alexandra Drăguţ, Liceul Tehnologic “Vintilă Brătianu”
Dragomireşti Vale, Ilfov