O perspectivă critică asupra inteligenței copiilor în raport cu adultul

Copilul este o ființă umană cu o personalitate în continuă schimbare. De asemenea, un copil reprezintă inocența, naivitatea, sinceritatea și iubirea necondiționată pe care o poate împărtăși. Paulo Coelho renumit romancier prin cărțile sale a abordat ca subiecte drame universale, valabile oriunde şi pentru oricine; fapt ce l-a propulsat în topurile celor mai de succes autori. Citatul este preluat din romanul „Al cincilea munte” și sugerează diferența dintre un copil și un adult responsabil. Astfel, luând în ansamblu afirmația lui Paulo Coelho putem extrage ideea că un copil este în stadiul copilăriei caracterizat prin bucurie fără motiv, energie motorie, datorită plusului energetic și perseverență nuanțată prin inocență. Din cealaltă perspectivă se evidențiază faptul că un adult nu știe să fie încântat fără motiv, este inert și delăsător. Împrejurarea că micuțul este capabil să îl învețe pe adult „trei lucruri” sugerează că adultul nu mai dispune de inocență, naivitate și tenacitate, deși la rândul său a fost copil odată. Problematica citatului este subliniată indirect. Cum ar putea un copil să învețe un adult anumite emoții/stări când însuși adultul a fost cândva un copil? Ceea ce vrea să sugereze autorul este că o dată cu maturizarea (devenirea/transformarea copilului de ieri în adultul de mâine) se pierd conduitele,vointa și puterea motivației, sau cel puțin se diminuează calitativ și cantitativ („cu insistență”).
Analizând citatul fragmentar vom observa mai multe particulărități semnificative. („Un copil poate oricând să-l învețe pe un adult trei lucruri”). De ce „un copil“ și nu copilul? De ce „un adult” și nu adultul? În opinia mea această modalitate (folosirea articolului nehotărât) este utilizată pentru a nu aborda situația dintr-o perspectivă generalizată. Astfel, autorul folosește articolul nehotărât pentru a demonstra forța/capacitatea unui singur copil de a aduce schimbarea în viața unui adult . Nu sunt necesari doi sau trei copii. „Un copil” este de ajuns pentru a aduce o nouă perpectivă în viața „unui adult”. În felul acesta Paulo Coelho sugerează forța de care dispune micuțul corelat adultului. Adverbul nehotărât „oricând” insistă pe caracterul timpului. Nu contează în ce oră, zi, lună, an ne aflăm pentru că întotdeauna este posibil ca „un copil să-l învețe pe un adult”. Faptul că se utlizează „oricând” întărește semnificația citatului din perspectiva perenității. Durabilitatea acestei situații nu are limite temporale. „Oricând” un copil este capabil și apt „să-l învețe pe un adult”. Numeralul cardinal „trei” precedat de substantivul „lucruri” persistă pe cantitatea fixă de informații (lucruri) care pot fi transmise de la copil la adult. În felul acesta este subliniată ideea că un copil nu poate învăța un adult mai mult de trei lucruri sau mai puțin.Ceea ce vreau să insist în această secvență a frazei este că autorul a delimitat (la cifra 3) câmpurile de inactivitate eficientă a adultului (voința, afectivitate și motivație) din perspectiva unui copil. De asemenea, cifra trei este o cifră magică și este cel mai des folosită în basme și povești, deoarece este cel mai des întâlnit și folosit din viața de zi cu zi.
Următoarea parte a frazei reprezintă și esențialul. Faptul că este utilizată o enumerație nu înseamnă că nu are nici un scop această metodă, ci insistă pe aspectul liniar al „lucrurilor” ce pot fi transmise, al informației transmise. „Cum să fie mulțumit fără motiv” sugerează inocența copilului și vulnerabilitatea acestuia. Copilul nu are pretenții de la nimeni și nu are reguli în conduită, nici a experimentat maturizarea, fiind protejat de părinți. Din acest enunț subliniez ideea că un copil este mulțumit fără motiv datorită lipsei sale de responsabilități și limitele naivității. Cine nu s-ar bucura fără motiv dacă nu ar fi cunoscut moartea (unei persoane dragi), sărăcia (materială și spirituală), eșecurile (din toare punctele de vedere). Bineînțeles că adultul are nevoie de motive pentru a fi mulțumit! În absența acestora el stagnează afectiv, nehotărât dacă trebuie să fie trist sau mulțumit. În același context pot spune că un copil este protejat oarecum de ceea ce reprezintă realitatea, de altfel,cum poate cineva să nu fie mulțumit fără motiv dacă nu ar fi cunoscut toate aspectele neplăcute ale vieții. Un exemplu ce l-aș putea folosi este binecunoscuta insectă:licuriciul. Aceasta trăieste doar câteva zile. Dar vedem că ea încearcă să trăiască mai mult sau nu își îndeplinește rolul pe pământ din cauza fricii sau a neputinței? Nu! Licuricii nu știu că vor trăi doar câteva zile, prin urmare de ce să își facă griji? De ce să nu se bucure de fiecare clipă când ei nu cunosc realitatea crudă și mortală? Din același motiv copiii sunt mulțumiți fără motiv …ei nu sunt capabili să vadă realitatea obiectivă.
„Cum să nu stea locului niciodată” reprezintă o altă calitate pe care o poate copilul transmite adultului. Cum am spus și anterior această hiperactivitate este datorată surplusului de energie de care dispune un copil. Activitatea lui preferată este jocul. De când se naște până la intrarea în școală pentru el este o continuă joacă și amuzament. Cum să nu stea locului când pentru el oboseala înseamnă că a dormit doar 10 ore și s-a jucat alte 6? De asemenea, copilul este foarte curios de ceea ce se petrece în jur și orice element nou îi induce o stare de neliniște în dorința de a cunoaște. Necunoscutul nu îi provoacă teama ci îi declanșează spiritul de aventură pentru nou. Din altă perspectivă, acțiunile unui copil nu sunt întotdeauna coordonate sau nu au mereu un scop. El are o continuă stare de activitate, multe din acțiuni deși par fără un scop precis ele sunt de fapt o explorare a realității din care extrapolează modele de comportamente, cunoștințe, testează emoții etc. Adultul își folosește cu grijă energia și timpul. Când are ceva de făcut își stabilește un scop și un plan de acționare organizat, ierarhizat, în schimb copilul are mai multe scopuri fixate simultan și încearcă să le atingă pe toate din entuziasmul de care dispune și euforia precedată de atingerea cu succes a unui scop.
„Cum să ceară cu insistență ceea ce-și dorește”, ultima secvență a citatului reprezintă voința copilului. Perseverența lui naivă duce la insistență. Are așteptări mari din partea persoanei de la care cere ceva anume. Din perspectiva unui copil dorința lui este cea mai importantă și o dată afirmată ea trebuie realizată cu orice preț indiferent de opinia celor din jur sau de situație, împrejurări. Dar ceea ce vrea autorul să sublinieze este puterea voinței de care un copil dispune. Siguranța lui și hotărârea de a obține ceea ce își dorește pentru a-și satisface trebuințele. La adult din păcate a evoluat exagerat de mult delăsarea. Partea negativă a voinței. De ce să facă risipă de timp, efort psihic și fizic dacă este șansa să întâmpine un eșec? Copilul este un adevărat model de urmat în anumite situații, care trebuie să ne inspire să luptăm cu toate armele pentru atingerea unui obiectiv.
În concluzie, învățarea este reciprocă.Adultul îl învață pe copil, însă în același timp, însuși copilul este capabil să îl învețe pe adult. Fericirea nemotivată a copilului își are bazele în naivitatea lui și inocența lui rezultată din protejarea față de realitate. Activitatea motorie folosită la o capacitate maximă este datorată și susținută de singura activitate interprinsă de copil: jocul. Iar puterea lui decizională și voința lui „de fier” alcătuiesc un adevărat exemplu de urmat de către adulti. Cum spunea și Giacomo Lopardi: „Copiii găsesc de toate în nimic. Adulţii nimic în de toate”. Copiii reprezintă un entuziasm exagerat pentru orice datorită necunoașterii. O dată cu maturizarea vine și distingerea realității și înțelegerea că totul este efemer și fericirea este o stare condiționată.