O scoala fara manuale

O şcoală fără manuale
Prof pt înv primar Sîrbu Elena Laura, Şcoala Primară JUST 4 KIDS

Sistemul românesc de învăţământ demonstrează o funcţionare deficitară în ceea ce priveşte asigurarea unor resurse de bază în învăţare, referindu-mă aici la manualele şcolare.Zeci de polemici, edituri ce se luptă pentru bravare şi pentru asigurarea celor mai eficiente resurse materiale, profesori lamentându-se că nu au după ce se ghida. Mă număr printre dascălii pe care anul şcolar i-a găsit doi ani la rând fără manual pe bancă. Mi-am îndreptat atenţia spre pedagogia Waldorf , acolo unde se evită în primii ani de şcoală utilizarea manualelor.
Profesorul NU este sclavul manualului, lui revenindu-i sarcina de a se îndrepta şi de a-şi căuta singur resursele necesare, de a-şi selecta şi pregăti singur materialele specifice disciplinei. Aici intervine arta pedagogică a dascălului, măiestria sa artistică. În opinia pedagogilor Waldorf manualele şcolare sunt privite ca fiind mijloace pasive , care slăbesc contactul dintre profesor-elevi.Lipsa manualelor îi determină pe elevi şi pe profesori să cerceteze, să se documenteze singuri,stimulând astfel activitatea individului.
Profesorul este cel care introduce noi informaţii, noi capitole în funcţie de nivelul şi cerinţele clasei . Însuşirea cunoştinţelor de către elev este doar baza pregătirii proiectelor ulterioare . Elevul este încurajat să gândească singur, să caute, să propună, să argumenteze.
Formarea unei opinii personale şi antrenamentul pentru viaţa de autodidact sunt calităţi evidente pe care elevii le dobândesc prin aceste exerciţii.Şcoala Waldorf le cere profesorilor să folosească o bibliografie variată pentru parcurgerea şi înţelegerea unei teme.În acest fel, la elevi se elimină indiferenţa faţă de cărţi generată de utilizarea excesivă a manualelor şi a bibliografiei obligatorii.În locul manualului gata scris, elevul Waldorf primeşte un caiet neliniat, pe care îl va umple cu noile sale cunoştinţe.Acest caiet devine propriul său manual pe care îl va umple cu scrisul său, cu desene şi imagini din lecţiile parcurse.Copilul scrise pe caiet fără liniatură deoarece se consideră că liniatura îi îngrădeşte scrisul prin norme deja stabilite.Pedagogia Waldorf promovează educaţia pentru libertate. Elevii sunt încurajaţi să îşi creeze un scris ordonat ,studiind în această direcţie discipline precum „Studiul formelor”.Deoarece disciplinele nu sunt privite ca scop în sine, ci ca mijloace educaţionale, nu se dau note sau calificative, elevii primind la sfârşitul clasei o caracterizare scrisă de învăţător sau profesor. Profesorul caută să evalueze continuu personalitatea elevului şi să caracterizeze diferitele sale faţete, în loc să se mulţumească doar cu măsurarea randamentului şcolar.Când se analizează rezultatele se face o comparaţie cu potenţialul elevului în cauză.Când se realizează evaluarea se ia în calcul efortul considerabil întreprins de elev. Nu există teste, extemporale, teze.La finalul anului şcolar elevul primeşte un certificat în care profesorul descrie în detaliu activitatea sa. Pe baza certificatului se emite un calificativ ce va fi trecut în registrul matricol.Se încurajează astfel aprecierea rezultatelor ca măsură a performanţei. În funcţie de ţară şi de reglementările legislative , şcoala Waldorf practică şi evaluări de tip tradiţional.Se consideră nota ca fiind un impuls de constrângere.Elevul învaţă fie pentru a obţine note mari , fie de teama notelor mici. Pur şi simplu uităm ca elevii au o dorinţă de cunoaştere.Această dorinţă trebuie descifrată şi valorificată de către dascăl. În absenţa notelor elevii sunt mai deschişi, mai liberi.
Putem noi împrumuta din pedagogia Waldorf ?Sigur că putem! Ca dascăli avem libertatea de a ne contura ora de curs după cum dorim, fără să uităm să ţinem cont de necesităţile copiilor .
Nu suntem sclavii manualelor şcolare sau ai sistemului.Putem transforma sistemul ! Transformarea începe cu noi ! Începe de la primul pas pe care-l facem în sala de clasă, de la primele cuvinte şi gesturi.Aici intervine măiestria noastră didactică.Putem împrumuta de la pedagogiile alternative tehnici pe care să le promovăm cu succes la clasă. Ne lărgim orizontul şi ne abatem de la manualul şcolar . Aducem noutăţi , lucrăm în echipă cu elevii noştri. Nu transformăm momentele de evaluare în momente chinuitoare, aducătoare de stres inutil la această vârstă. Vom proiecta o evaluare într-o manieră constructivă , îmbinând tehnici moderne de evaluare. Am auzit deseori profesori ce consideră programa rigidă , încărcată , neadecvată copiilor . Totuşi, să nu uităm că ai noştri copii au dorinţa înnăscută de cunoaştere.
Aici trebuie să intervenim noi, învăţătorii, şi să dezvoltăm acest fapt înnăscut, să modelăm noile mlădiţe , oferindu-le soluri fertile de creştere intelectuală. Tehnicile, metodele , procedeele , materialele sunt la latitudinea fiecăruia. Nu trebuie să uităm libertatea pe care
ne-o oferă actuala programa şcolară din ciclul primar.
O şcoală fară manuale ? Da, e posibil ! Ţine de noi, dascălii, să ne lărgim viziunea şi să ne înfruptăm din ingredientele necesare dezvoltării.
Ion Drăgan spunea: „Buna pregătire a unui dascăl nu se etalează, nici nu se demonstrează ....se simte”.