Obiceiuri şi tradiţii populare de Florii

OBICEIURI ŞI TRADIŢII POPULARE DE FLORII

Torzsa Ibolya
Şcoala Gimnazială „Kicsi Antal”
Loc. Turia/Jud.Covasna

Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sărbătoare creștină fără dată exactă, comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui. Sărbătoarea comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor. Floriile sunt denumite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului.
Duminică, cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti, toţi creştinii din lume prăznuiesc Floriile, când este retrăită Intrarea Domnului Iisus Hristos în Cetatea Ierusalimului. Sărbătoarea de Florii are o mare însemnătate religioasă pentru toţi credincioşii, dar de-a lungul timpului i s-au adăugat şi numeroase superstiţii populare. De fapt, această zi era iniţial dedicată zeiţei romane Flora, însă, după un timp, ea s-a celebrat în amintirea intrării Mântuitorului în Ierusalim.
Legenda mai spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plângând, şi-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat să-şi găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă şi a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvântat-o să nu poată fi făcuţi cărbuni din lemnul ei şi să fie dusă în fiecare an la biserică de Florii. De aceea, în această zi oamenii duc la biserică flori şi ramuri de salcie, pentru a fi sfinţite.
Potrivit credinţei populare, “mâţişorii” sfinţiţi de preot, în biserică, în Duminica Floriilor, au puteri magice: împletiţi în coroniţe şi aşezaţi deasupra uşilor, la ferestre şi la icoane, ei apără familia de boli şi de alte rele, aducând spor şi noroc. La ţară, ramurile de salcie înmugurită sunt legate în jurul pomilor fructiferi, ca să rodească din plin şi sunt amestecate în hrana animalelor, ca să le păzească sănătatea şi productivitatea.
În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiteau mâţişori de pe ramura de salcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele. De asemenea, exista şi obiceiul ca părinţii să îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.
Salcia se folosea şi în scopuri comerciale, animalele, înainte de a fi duse la târg la vânzare, trebuiau atinse cu salcia, pentru a atrage cumpărătorii.
Mâţişorii se foloseau pentru a îndepărta furtunile şi grindina. Vara, când vremea era urâtă, se punea mâţişori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele şi fulgerele. Nu se muncea în această zi, iar masa trebuia să fie întinsă tot timpul. Se mânca peşte, fiind dezlegare de peşte.
În sâmbăta dinaintea Floriilor, femeile din unele zone ale ţării aduceau ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post. Tot în sâmbăta Floriilor se mai făcea un ceremonial complex numit Lăzăriţa, dupa modelul colindelor, la care participau doar fetele. Una dintre fete, numită "Lăzăriţa", se îmbrăca în mireasă şi colinda, împreună cu celelalte, în faţa ferestrelor caselor unde erau primite. Lăzăriţa se plimba cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindatoarele care povesteau pe o melodie simplă, drama lui Lazăr sau "Lăzărica": plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surorile lui, aducerea acasă, scăldatul ritualic în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc şi aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.
Tradiţia cere ca de Florii mormintele să fie curăţate şi stropite cu apă sfinţită, iar crucile să fie împodobite cu flori de primăvară şi cu crenguţe sfinţite de salcie. Se dau de pomană, pentru sufletele celor plecaţi dintre cei vii, plăcinte şi gogoşi.
Fetele nu trebuia să îşi spele părul, iar tinerele nemăritate din Banat şi Transilvania trebuia să pună o oglindă şi o cămaşă sub un păr altoit. Superstiţiile spun că la miezul nopţii fetele trebuia să fiarbă busuioc în apă, iar dimineaţa să se spele pe cap cu această fiertură pentru a avea un păr frumos şi strălucitor.
În Duminica Floriilor, fetele care au vrut să se mărite trebuia să scoată la soare zestrea pentru a chema ursitul. Bătrânii spun că de Florii e bine să aeriseşti toate hainele şi că este interzis să te speli pe cap, pentru că vei albi de timpuriu. Dacă totuşi trebuie să faci acest lucru, foloseşte doar apă sfinţită. Dacă nu cinsteşti Floriile aşa cum cere datina, te vei umple de pistrui.
Pentru că se crede că acum încep să înflorească urzicile, acestea nu se mai folosesc ca alimente, iar sărbătoarea se numeşte şi „Nunta urzicilor”. Urzicile, mâncate în special în post, sunt considerate foarte sănătoase.
Se mai spune că dacă se aud broaştele cântând până la Florii, vara care urmează va fi frumoasă. La fel, cum e vremea de Florii, aşa va fi şi de Paşte.
Sunt localităţi unde în Duminica Floriilor, după slujbă, copiii însoţiţi de dascăli şi preot, împreună cu credincioşii străbat uliţele localităţilor cu salcie înmugurită în mână, cântând „Versul Floriilor”, ca apoi să le depună în faţa altarului. Procesiunea simbolizează intrarea lui Iisus în Ierusalim. Ramurile de salcie sfinţite la Biserică se împart credincioşilor, care le pun, sub formă de cununiţă, la icoane sau deasupra porţilor, la intrarea în curţi.
Şi în satele din Ardeal, oamenii aduc la viaţă tradiţii săseşti străvechi. fetele nemăritate obișnuiau să facă descântece pentru dragoste în noaptea de Florii. Se luau și aici ramurile sfințite de salcie, care se puneau în pământ, pentru a aduce rod bun holdelor. Din câteva dintre ele se făceau coroane şi se duceau la morminte, pentru a le da acestora lumină şi alinare pe lumea cealaltă.
De Florii, arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.
Duminica Floriilor reprezintă atât sfârşitul postului, cât şi renaşterea naturii, fiind sărbătorită în miez de primavară. Considerată o zi sfântă, una în care omul îşi aminteşte de natură, dar şi de patimile lui Iisus, Duminica Floriilor vine să întroducă creştinii în atmosfera sărbătorilor Pascale ce vor urma.