Obiectivele instructiv-educative ale predării chimiei

Într-adevăr, pentru a putea aprecia gradul în care o activitate s-a înde¬plinit, este necesar să se stabilească de la început ceea ce se urmăreşte prin activitatea respectivă. În acest mod, obiectivele stabilite devin cri¬terii de apreciere a eficienţei acţiunii realizate.
Depăşind simpla relevare a unor scopuri sau intenţii pedagogice ale profesorului, obiectivele instructiv-educative, ce reprezintă prefigurări ale produselor şi rezultatelor concrete ale activităţii instructiv-educative, comportă o apreciere riguroasă, deci măsurare. Ca atare, este necesar ca formularea lor să se facă in termeni ce implică anumite tipuri specifice de comportament ce pot fi observate, măsurate şi prin care elevii pot să dovedească noile lor achiziţii.
Operaţionalizarea obiectivelor reprezintă un nivel mai profund, mai analitic în de¬finirea obiectivelor. Obiectivele operaţionale redau in termeni observabili fi măsurabili sarcinile concrete prin care elevul trebuie să pună in evi¬denţă un anunut comportament. Experienţa a arătat că procesele cogni¬tive, relativ simple (cunoaşterea-raemorarea), pot fi uşor transpuse in obiective observabile. Această activitate, Insă, In cazul proceselor de cu¬noaştere superioare — care implică analiza, sinteza, abstractizarea, gene¬ralizarea, ca operaţii intelectuale, şi ale unor procese afective (în cadrul cărora multe elemente, cum alnt convingerile, sentimentele nu slut atlt de evidente în manifestările exterioare ale subiectului) — devine mult mai dificilă. tinde să capete importanţă din ce în ce mai mare
O altă dificultate legată de operaţionalizarea obiectivelor este gene¬rată de faptul că, de regulă, acestea slnt evaluate după secvenţe relativ scurte ale procesului de instruire, în timp ce procesele prin care se reali¬zează obiectivele generale, prin intermediul obiectivelor operaţionale, slnt mai lente.
Tehnica elaborării obiectivelor operaţionale concrete impune cî- teva cerinţe generale care, respectate, determini o eficienţi sporită in orientarea activităţii instructiv-educative şi obiectivitate sporită în eva¬luarea acesteia. Aceasta comportă :
- selecţionarea acţiunilor specifice importante, pe care elevul trebuie să le cunoască şi să le efectueze, pentru atingerea fiecărui obiectiv propus. Aceste acţiuni specifice sunt activităţi intelectuale simple la nivel de cunoaştere - memorare şi înţelegere, activităţi intelec¬tuale complexe care solicită procese superioare — la nivel de ana¬liză, sinteză, abstractizare, generalizare — privind aplicarea unor reguli, operarea cu concepte, formularea de ipoteze, cit şi activităţi practice specifice chimiei ce solicită elevului exersarea, în cadrul activităţilor practice-experimentale, a unor deprinderi practice şi a unor capacităţi intelectuale, componente ale capacităţii de investi¬gare experimentală
- precizarea comportamentelor esenţiale finale care demonstrează sau fac dovada realizării fiecăruia din obiectivele propuse. In acest sens se dovedeşte necesară exprimarea clară sau descrierea com¬portamentului aşteptat din partea elevului, cu ajutorul unor verbe * care desemnează acţiuni observabile fi măsurabile, In scopul evi¬tării unor interpretări multiple ce pot genera dezacorduri între pro¬fesori, atit în proiectarea situaţiilor concrete de învăţare, cit şi în aprecierea comportamentelor finale manifestate de elev. Astfel, enunţul unui obiectiv operaţional prin elementele sale specifice, trebuie să comunice semnificativ unor persoane diferite o interpre¬tare unică ţi unitară a comportamentului care relevă capacităţile elevului (ce reflectă nivelul de pregătire şi calităţile acţiunii — va-loarea conţinutului şi a metodelor pedagogice care au condus la aceste performanţe). Precizarea comportamentului final, insă, trebuie asociată cu produsul sau performanţa. Numărul produselor activităţii umane este nelimitat calitativ, iar claritatea limitelor performanţei variază considerabil. De obicei, produsul sau performanţa se plasează pe locul ocupat, prin tradiţie, de conţinuturi ;
- determinarea fi descrierea condiţiilor in care trebuie să se mani¬feste comportamentul elevului, clnd acesta este pus să demonstreze că intr-o anumită situaţie a atins obiectivul.
De exemplu, să se specifice ce i se va da: date cunoscute, necesare pentru rezolvarea unei situaţii teoretice (masa moleculară, formulele reactanților, denumirea produșilor de reacție, denimirea sau tipul reacției chimice, criteriul d ecalsificare) sau a unei sitiuații practice, experimentale: identificarea unei substanțe necunoscute prin cerecetrea proprietăților fizice și chimice ale acesteia, folosind anumiți reactivi indicați, aparatura și ustensile necesare etc.

Bibliografie:
Gheorghiu Cornelia, Chimia – îndrumătorul profesorului
Gheorghiu Cornelia, Metodica predării chimiei
Miron Ioana, Didactica modernă