Observația sistematică a comportamentului preșcolarilor

Observaţia sistematică a comportamentului elevilor
-studiu de specialitate-

Prof. înv preșcolar Alexandra Baban
Școala Gimnazială Țifești,
Grădinița cu P. N Sîrbi

Este o metodă de cunoaştere a personalităţii umane, care constă în consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de comportament individual sau colectiv, aşa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare. Această metodă permite obţinerea unor informaţii detaliate cu privire la comportamentul copilului, fără a interveni în activitatea acestuia, evidențiază stările emoţionale şi efectele lor asupra prestaţiei elevilor, precum și o serie de caracteristici care influenţează performanţa elevilor, precum încrederea în sine, timiditatea, anxietatea, neîncrederea în forţele proprii, adaptabilitatea etc. Observația asigură resurse extinse de cunoaştere a preocupărilor elevului, a motivaţiei pentru studiu şi a potenţialului acestuia raportat la cerinţele şcolare, fiind o practică utilă în situaţia în care informaţiile vizate privesc nu doar abilităţile motrice, ci şi obiceiurile şi personalitatea elevului, atitudinile sociale sau comportamentul în public.
Deoarece metoda observaţiei vizează doar comportamente vizibile, se consemnează în grila de observaţie doar comportamentele, fără a face judecăţi de valoare. Practica observaţională realizată constant ne ajută să evităm erorile în evaluarea copiilor. Concluziile la care ajungem trebuie limitate la datele observate şi notate. Notarea comportamentului contribuie însă la urmărirea evoluţiei anumitor aspecte particulare, pentru a vedea dacă reprezintă o obişnuinţă sau doar ceva trecător.
Observația poate fi spontană sau sistematică În timp ce observaţia spontană oferă informaţii vagi, imprecise, formulate sub impulsul unei subiectivităţi părtinitoare necontrolate, observaţia sistematică respectă regulile unei investigaţii ştiinţifice: porneşte de la anumite ipoteze, recurge la verificări pe parcursul desfăşurării, se poate reorienta în funcţie de factorii spontani ce intervin etc., are deci un caracter integral, sistematic şi organizat.
Obiectivele urmărite în cadrul observației pot fi sistematizate prin utilizarea unor grile sau protocoale de observație (anexa 1), în care sunt înregistrate evenimentele sau comportamentele observate. Astfel, pe baza comportamentului observat, se poate forma o opinie în ceea ce priveşte dezvoltarea psihică a copilului. Având în vedere faptul că într-o sesiune de observaţie nu poate fi urmărit întregul comportament al copilului, este necesar să se stabilească un aspect care să fie urmărit într-o sesiune anume şi notarea comportamentelor specifice care apar în perioada de observare sub forma unor indicatori comportamentali. Aceștia reprezintă descrieri ale comportamentelor specifice ale copilului (de ex., „are iniţiativă în activităţile de învăţare şi de joc”, „se revoltă când pierde” etc.). Formularea indicatorilor trebuie să descrie cât mai concret comportamentele observate. Un exemplu de indicator comportamental adecvat este „recunoaşte şi utilizează în mod corespunzător culorile”, în timp ce „are înclinaţii spre pictură” nu este relevant, fiind prea general.
Eficiența metodei crește dacă, după fiecare observaţie, includem şi câteva comentarii, care sunt de mare ajutor în evaluarea finală. Pot fi utilizate, de asemenea, şi alte forme de implementare a metodei observaţiei:
Observarea liberă a comportamentelor unui copil şi notarea acestora, fără a le delimita în funcţie de anumite aspecte urmărite.
Utilizarea unor tabele, care pot fi structurate în funcţie de nivelul de detalii urmărite: comportament/ dată/ comentarii-interpretare; comportament/ dată/ frecvență/ durată/ intensitate/ context; itemi din fișă/ descrierea detaliată a comportamentului/ momentul aproximativ al apariției/ frecvență; domeniu de dezvoltare/ comportament/ dată.
Utilizarea metodei observației sistematice a comportamentului elevului presupune parcurgerea următoarelor etape:
• Pregătirea în vederea observării, care constă în:
- lansarea unei/ unor ipoteze;
- documentarea;
- precizarea obiectivului vizat;
- pregătirea aparatelor şi instrumentelor necesare.
• Observarea propriu-zisă, care necesită:
- păstrarea discreţiei; elevul trebuie surprins în modul său natural de manifestare, fără să ştie că este studiat;
- notarea imediată a observaţiilor, dar nu în faţa elevilor;
- observări repetate şi confirmări prin alte modalităţi pentru diminuarea subiectivismului.
• Prelucrarea şi interpretarea informaţiilor:
- identificarea elementelor esenţiale;
- stabilirea relaţiilor cauzale;
- formularea concluziilor.
Fiecare elev este supus observației într-un anumit interval de timp (1 - primul minut pentru elevul A; 2 - următorul minut pentru elevul B etc.) și se consemnează inițiala prenumelui în coloana corespunzătoare comportamentului manifestat de el.

Anexa 1
Grila de observaţie

Comportamentul urmărit Intervalul de timp
1 2 3 4 5
Cooperează, din proprie inițiativă, cu alți elevi
Are un comportament agresiv
Are un comportament prietenos
Are un comportament independent
Este dependent de reacțiile celorlalți
Adoptă rolul de lider

Bibliografie

1. Jude,I.(2002).Psihologie şcolară şi optim educaţională. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti;
2. Breben, Silvia, (2002). Metode interactive de grup – ghid metodologic. Craiova: Editura Arves;
3. Dulamă, Maria, Eliza, (2002) Modele, strategii, şi tehnici didactice activizante, Cluj- Napoca: Editura Clusium.ditura Arves;
4. Cerghit, Ioan, (2006), Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi.