Orientarea cercetărilor pe linia perfecționării procesului de învățământ la chimie

În contextul actual, învăţămintul chimiei trebuie să asigure elevilor o temeinică pregătire in această ştiinţă fundamentală, să realizeze, la un nivel tot mai înalt, pregătirea teoretică şi practică a acestora, fn acord cu exigenţele cuceririlor ştiinţei şi tehnicii contemporane, cu cerinţele vie- ţii sociale.
lată de ce perfecţionarea învăţământului chimiei pe toate direcţiile sale - conţinut şi tehnologie didactică - constituie un imperativ major, de actualitate. Dealtfel, bazele acestui proces de perfecţionare sînt preci¬zate cu claritate în documentele de partid, în care se înscriu ca obiective prioritare ale şcolii noastre — „formarea cadrelor in strinsă legătură cu cerinţele dezvoltării social-economice ale patriei“, pregătirea tineretului pentru a deveni participant activ la opera de construire a socialismului în patria noastră, iar ca o cerinţă ce derivă din aceste obiective, „moderni¬zarea sistematică a conţinutului învăţămintul ui şi a metodelor de trans- mitere-însuşire a cunoştinţelor în ritmul alert impus de evoluţia ştiinţei, tehnicii şi culturii.
Cercetările realizate în ultimele decenii, în diferite ţări, consacrate problemelor perfecţionării învăţămlntului chimiei la diferite niveluri, au demonstrat — prin indicii de eficienţă obţinuţi — imposibilitatea contu¬rării unei imagini clare nu numai asupra procesului de instruire în an¬samblul său, dar şi asupra elementelor componente din interior, a inter-dependenţelor dintre acestea, rezultatele obţinute condurind numai la rezolvări parţiale, care nu pot caracteriza eficienţa generală a procesului de învăţămînt in totalitatea sa. Cercetările întreprinse, atît la noi în ţară cit şi pe plan mondial, au relevat faptul că metodologia adecvată investi¬gării unui sistem acţionai de tipul procesului de învăţămînt este aborda¬rea sistemică — poziţie metodologică ce se înscrie în orientarea generală a ştiinţei contemporane în studierea obiectelor-sistem. Caracteristică aces¬teia este integrarea într-o concepţie unitară a diverselor demersuri de per¬fecţionare a fiecăruia din elementele componente ale procesului de invăţămint in interacţiune cu celelalte elemente şi prin raportare la ansamblul procesului.
Din această perspectivă, perfecţionarea învăţămîntului chimiei în scopul accentuării caracterului formativ şi practic aplicativ al acestuia, necesită o restructurare de ansamblu, adică redefinirea scopurilor şi obiectivelor pe care trebuie să le realizeze învăţâmîntul chimiei, adecva¬rea permanentă a conţinutului, metodelor, mijloacelor, formelor de orga¬nizare a procesului de învăţămînt la acestea şi evaluarea continuă a gra-dului de realizare a obiectivelor.
În lumina acestei concepţii sistemice se conturează, ca principale di¬recţii de perfecţionare a invăţămtntului chimiei, următoarele :
1. stabilirea şi definirea clară a obiectivelor instructiv-educative pe capitole, teme, lecţii şi accentuarea caracterului lor operaţional;
2. structurarea raţională a conţinutului chimiei — obiect de învăţămînt, adecvarea acestuia la ceea ce este propriu orientării şi tendinţelor în chi¬mia contemporană, in scopul realizării unei corelaţii optime între chimia ca ştiinţă şi chimia — obiect de învăţămînt;
3. valorificarea metodelor modeme de predare-învăţare în modul de proiectare şi organizare a diferitelor situaţii de învăţare, în scopul reali¬zării obiectivelor instructiv-educative ;
4. elaborarea — în acord cu obiectivele stabilite — a unor instrumente de evaluare a performanţelor ce trebuie atinse în desfăşurarea procesului de instruire şi practicarea unui sistem de evaluare continuă a nivelului de pregătire a elevilor. Reglarea şi perfecţionarea procesului prin interme¬diul rezultatelor obţinute (vezi evaluarea).
Implementarea în practica şcolară a tuturor acestor tendinţe recente constituie sensul acţiunii de perfecţionare a invăţămtntului chimiei.
Bibliografie:
Herșovici Maria, Istoria chimiei
Petrescu Olga, Metodica predării chimiei
Radu Ioan, Didactica modernă
Tăbăcaru grigore, Didactica