Ortografia, mereu în actualitate - Gligor Dana, Școala Gimnazială Cîmpeni

Fiecare individ aparține unei naționalități și astfel ii revine dreptul sau chiar datoria de a învăța limba respectivei comunități etnice. Ca români avem posibilitatea de a învăța și vorbi, una din cele mai muzicale limbi din câte există, așa cum spun versurile lui G. Sion “Așa limbă armonioasă, ca ea nu găsim.” Însă nu este suficient să vorbim românește, ci e necesar să știm și scrie corect românește.
Cum un lucru bine învățat de la început este reținut și știut toată viața, e necesar ca ortografia limbii române este foarte importanta pentru învățarea corectă a acesteia, încă de la cea mai fragedă vârstă. Deși se pare că un vorbitor de limba română stă foarte bine și cu ortografia limbii, s-a constatat că la sfârșitul perioadei de școlarizare au numeroase probleme în acest sens.
Predarea, cât și învățare noțiunilor de ortografie în clasele primare presupune o temeinică pregătire și exersare. Deoarece noțiunile de ortografie nu pot fi explicate “științific”, datorită lipsei de cunoștințe teoretice gramaticale, învățarea acestora se face prin exersare, prin folosirea lor frecventă în contexte noi. Însă cunoștințele care fundamentează teoretic deprinderile de scriere corectă trebuie însușite temeinic și conștient și aplicate apoi în practică până la automatizarea lor. Bazele deprinderilor ortografice și de punctuație se pun concomitent cu învățarea citit-scrisului, cu formare primelor cunoștințe lingvistice, apoi se amplifică și se consolidează cu treptata însușire a noțiunilor elementare de limbă.
În învățarea ortografiei, metodele trebuie să fie diversificate și adaptate la situație, la regulă și la dezvoltarea psihică a elevilor. Eficiente sunt metodele active, care-l implică pe elev în propria lui formare. Dintre acestea exercițiile de recunoaștere, de modificare, de completare, de exemplificare, creatoare (compunerile), dictările sunt folositoare, dar trebuie foarte bine alternate, sub forme atractive de prezentare pentru a nu produce monotonie. Copierea este unul dintre exercițiile cele mai frecvent folosite în practica școlară, ea implică asocierea analizatorului vizual cu cel motor, a percepției vizuale corecte, a modelului cu acțiunea de reproducere a acestuia. Dictarea cu exerciții prealabile sau cu prevenirea greșelilor este cea mia des întâlnită în primele două etape ale predării. Ea se realizează numai după ce s-au explicat formele ortografice, utilitatea semnelor de punctuație cuprinse-n text și poate lua mai multe forme, ca dictarea de control, dictarea selectivă, dictarea creatoare sau liberă, autodictarea.
Deprinderile ortografice și de punctuație sunt consolidate numai când elevii pot să se controleze singuri, când pot să motiveze scrierea oricărei ortograme, deci când stăpânesc temeinic noțiunile și regulile și au căpătat priceperea transpunerii lor în practică, când au ajuns la o anumită automatizare a acțiunii motorii. Pe lângă metodele și procedeele folosite, importantă este și imaginația și creativitatea dascălului, ce face accesibile cele mai grele noțiuni și informații.

Bibliografie:
Tribuna învățământului, nr. 681, 10-16 februarie-2003, Editura Aramis, București
Învățământul primar, nr. 1 / 2004, Editura Miniped, București.