PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL - MODALITATE DE COMUNICARE CU COMUNITATEA

PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL

MODALITATE DE COMUNICARE CU COMUNITATEA

Prof. Coteanu Maria
Şcoala Gimnazială Nr. 9 ,,Nicolae Orghidan”, Braşov

Motto:


,,Ca şi bulgărele de zăpadă, copilul poartă cu sine şi din
pulberea drumului pe care îl străbate.De aceea, este necesar să
veghem asupra influenţelor ce se exercită asupra lui, dar şi
să-l învăţăm curajul şi responsabilitatea de a zbura într-o
zi. Pentru aceasta este nevoie de ştiinţă, răbdare şi
optimism.Dar,mai presus de toate, este nevoie de iubire,de foarte
multă iubire.Căci, indiferent de calităţile şi defectele
sale,un copil este întotdeauna un cer, adică o perspectivă pe
care nu avem voie să o ratăm”

Munteanu Anca –Psihologia copilului şi a
adolescentului

INTRODUCERE

Lumea actuală este în continuă transformare.
Frământările vieţii de azi, precum şi continua dezvoltare la
care participăm zi de zi, obligă la căutarea de noi forme de
educaţie a copilului. Progresul tehnic ralizează un inedit
progres social, de care copiii trebuie să beneficieze din plin.
Educaţia copilului este strict dependentă de maturitatea
noastră, privind capacitatea noastră de înţelegere a micului
univers, pe care copilul şi-l formează încă de la primul contact
cu lumea exterioară.
Şcoala de astăzi are mai mult ca oricând nevoie să
răspundă ,printr-o largă deschidere spre mediul comunitar, nevoii
de schimbare,prin crearea şi dezvoltarea legăturilor intra şi
intercomunitare, prin apelarea la dialogul social bazat pe
principiul coresponsabilităţii.
Complexitatea procesului educativ implică o cunoaştere
sistematică, aprofundată a elementelor sale.De aceea ,pentru a
înţelege unele fapte, pentru a desluşi trăsăturile
personalităţii elevilor, pentru a putea explica motivele
acţiunii lor, pentru a le vedea interesele, aptitudinile sau orice
manifestare, cât de simplă ar parea ea ,trebuie să cunoaştem
conduita elevului şi modul său de a gândi şi simţi.Acest lucru
se poate face cu succes doar când îi privim pe copii ca pe un
membru component al unei familii, ca pe un reprezentant al unui
mediu social.
Educaţia nu este numai pregătire şcolară, ci este
înţeleasă tot mai mult ca un flux continuu de influenţe
modelatoare şi transformatoare exercitate pe tot parcursul vieţii
individului.Atunci când aceste influenţe sunt organizate adecvat
şi răspund nevoilor interne personale, ele construiesc, modelează
şi transformă personalitatea.
Randamentul educaţiei depinde nu numai de parteneriatul
şcoală -familie, dar şi de modul în care se realizează
colaborarea între acestea şi comunitatea locală, care este
considerată principalul garant al prevenirii unor neplăcute
surprize sociale.

CONCEPTUL DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL

Modelul parteneriatului pătrunde în sfera educaţiei la
începutul anilor’80,stimulând dezvoltarea conceptului de
,,şcoală deschisă”.

,,Parteneriatul pedagogic reprezintă o noţiune recent introdusă
în domeniul educaţiei care reflectă mutaţiile înregistrate la
nivelul relaţiilor existente între instituţiile implecate, direct
şi/sau indirect, în proiectqarea şi realizarea sistemului de
învăţământ:şcoala,familia, comunitatea locală,agenţii
sociali(economici,culturali,politici,religioşi), asociaţiile
(profesionale,umanitare, sportive),factorii de asistenţă
socială”(Sorin Cristea-Dicţionar de pedagogie)

Conţinutul specific pedagogic al conceptului de parteneriat
poate fi evidenţiat în funcţie de următoarele repere
metodologice:
☞ reperul formelor de educaţie/instruire care angajează
complementaritatea relaţiilor dintre şcoală şi instituţiile
specializate în mod direct sau prin diferite relaţii contractuale
în realizarea unor programe de educaţie/instruire nonformală;
☞ reperul concepţiei manageriale care presupune intervenţia unor
strategii de descentralizare bazate pe valorificarea deplină a
resurselor existente la nivelul comunităţilor educative
terotorialeşi locale;
☞ reperul modalităţilor de funcţionare care evidenţiază
diferenţa existentă între parteneriat şi sponsorizare.
În literatura de specialitate, definirea noţiunii de
parteneriat pedagogic este propusă la nivelul unui concept
operaţional şi din această perspectivă constituie:
● un angajament într-o acţiune comună negociată;
● o prestare de serviciu realizat printr-un factor de
intervenţie exterior;
● un raport de resurse,de schimburi,,de contacte,de reţele
asociate în termeni constructivi;
● o negociere între părţi având puterea de a contracta cu
un interlocutor recunoscut;
● un acord de colaborare mutuală între parteneri egali care
lucrează împreună pentru realizarea propriilor interese
,rezolvând probleme comune;
● un cadru institiţional de rezolvare a unor probleme
comune,printr-o acţiune coerentă, plecând de la definirea
obiectivelor într-un timp determinat,cu repartiţia clară a
responsabilităţilor şi a procedeelor de evaluare.

Ştim că deciziile, acţiunile şi rezultatele educaţiei
nu mai pot fi realizate decât în comunitatea de opţiune dintre
mediile responsabile-familie, şcoală şi comunitate;de aceea este
nevoie de un nou concept care să întărească această relaţie,
acest concept fiind parteneriatul educaţional.
Parteneriatul educaţional este unul din cuvintele cheie ale
pedagogiei contemporane, un concept şi o atitudine în câmpul
educaţiei şi tinde să devină un concept central pentru abordarea
de tip curricular flexibilă şi deschisă a problemelor
educative-nevoia cunoaşterii,respectării şi valorizării
diversităţii.

Ca atitudine parteneriatul presupune:
● acceptarea diferenţelor şi toleranţa opţiunilor diferite;
● egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă
comună;
● interacţiuni acceptate de toţi partenerii;
● comunicare eficientă între participanţi;
● colaborarea(acţiune comună în care fiecare are rolul său
diferit);
● cooperare(acţiune în care se petrec interrelaţii şi roluri
comune).

,,Parteneriatul educaţional este forma de comunicare ,
cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la nivelul
procesului educaţional.El presupune o unitate de cerinţe,
opţiuni, decizii şi acţiuni educative între factorii
educaţionali,,

Parteneriatul educaţional se realizează între:
● instituţiile educaţiei:şcoală ,familie,comunitate;
● agenţi educaţionali:copil,părinţi,profesori,specialişti
în rezolvarea unor probleme educaţionale(psihologi, consilieri
psiho-pedagogi,terapeuţi etc.);
● membrii ai comunităţii cu influeţă asupra creşterii,
educării şi dezvoltării copilului(medici, reprezentanţii
bisericii, ai poliţieietc.);

COMUNICAREA CU COMUNITATEA LOCALĂ PRIN PARTENERIATELE
EDUCAŢIONALE

Şcolile sunt parte a comunităţii locale şi de aceea,
profesorii,elevii şi părinţii sunt influenţaţi de mediul
respectiv:valorile,normele, structurile politice şi economice şi
economia acestuia.
Ca centre de educaţie,şcolile influenţează
comunităţile locale.Această reciprocitate este mai mult sau mai
puţin recunoscută de ambele părţi;cercetările indică faptul
că formând diversele tipuri de parteneriate,şcoala îşi
dezvoltă curriculum-ul,iar comunitatea înţelege, acceptă mai
uşor şi beneficiază de tehnologia şi schimbărilor din şcoală.
Până nu de mult,şcoala ajungea destul de greu la
comunitatea locală,deoarece nu exista o deschidere pentru ,,acel
ceva nou, mai bun”, pentru elevii şi în aceiaşi măsură pentru
comunitate, dar folosindu-se diferite modalităţi de sensibilizare
s-a reuşit realizarea unor activităţi deosebite, beneficiile
fiind în egală măsură pentru toţi.
Ne-am folosit, pentru realizarea acestui scop, de anumite
căi de interacţiune dintre şcoală şi comunitate,desfăşurând
activităţi în care copiii şcolii noastre au demonstrat că pot
face lucruri deosebite pentru comunitate,iar membrilor comunităţii
le-am oferit posibilitatea de a se implica în activităţile
elevilor,implicit ale şcolii.
Majoritatea activităţilor sunt parte integrantă a
planurilor de acţiuni din cadrul parteneriatelor educaţionale.

Toate activităţile ce s-au desfăşurat ne-au demonstrat că
există o deosebită colaborare ,şi bineînţeles, o foarte bună
comunicare cu comunitatea locală.

CONCLUZII
Importanţa unor asemenea festivităţi este deosebită pentru că
ele lărgesc orizontul spiritual şi duc la acumularea de noi
cunoştinţe, priceperi şi deprinderi,îmbogăţesc şi remontează
viaţa afectivă, dezvoltă simţul de răspundere prin dorinţa de
reuşită, favorizează concentrarea atenţiei pe parcursul
desfăşurării activităţilor, contribuie la educaţia estetică,
dezvoltă personalitatea elevului,educă şi adânceşte
trăsăturile morale ale elevului, stimulează independenţa în
acţiuni.
Aceste activităţi , bine pregătite, sunt atractive
deoarece se desfăşoară în condiţii noi care stârnesc
interesul copilului, care-i produc bucurii şi emoţii şi-i oferă
acestuia posibilitatea de a acumula noi cunoştinţe.Datorită
mediului de acţiune, tehnicile de instruire sunt altele şi
dezvoltă spiritul de observaţie, îmbunătăţesc memoria vizuală
şi auditivă,ajută la dezvoltarea operaţiilor
gândirii.Participarea efectivă şi totală în activitate
angajează elevul timid şi-l temperează pe cel impulsiv şi
totodată,datorită faptului că elevii participă de bună voie, ei
se supun unor reguli, îşi asumă responsabilităţi şi astfel se
autodisciplinează
Activităţile desfăşurate în cadrul parteneriatelor
educaţionale, în care este implicata şcoala noastră, ne-au
demonstrat că poate exista o foarte bună comunicare atât cu
familia dar mai ales cu comunitatea locală.

BIBLIOGRAFIE

Băran-Pescaru,Adina-Parteneriat în
educaţie:familie-şcoală-comunitate, Ed.Aramis
Print,Bucureşti,2004;
Cristea, Sorin-Dicţionar de pedagogie,Ed.Litera-Litera
Internaţional,Bucureşti, 2002;
Şincan,Alexandru-Şcoala şi
familia,Ed.Gh.-C.Alexandru,Craiova,1993;
Vrăsmas,Ecaterina,Adina-Consilierea şi educaţia
părinţilor,Ed.Aramis Print, Bucureşti,2002;