PARTENERIATUL ŞCOALĂ - FAMILIE, FACTOR IMPORTANT ÎN FORMAREA ATITUDINII POZITIVE A ELEVILOR

PARTENERIATUL ŞCOALĂ - FAMILIE, FACTOR IMPORTANT ÎN FORMAREA ATITUDINII POZITIVE A ELEVILOR

Prof. Steluţa BOLOGA
Liceul Tehnologic Aurel Vlaicu Lugoj, JudTimiş

Şcoala și familia urmăresc acelaşi scop educativ, formarea tinerilor pentru a deveni personalităţi multilateral dezvoltate care să poată face faţă dinamicii sociale, schimbărilor profunde şi alese din societate. Pentru realizarea acestui scop unic este necesarã unitatea de acţiune, concordaţa dintre mijloacele specifice de influenţare folosite în aceste două instituţii sociale. În cadrul acestei colaborări, rolul conducător îl are şcoala.
Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi se realizează potrivit obiectivelor şi nevoilor educative ale unei perioade anumite din viaţa copiilor şi a grupului de elevi. Experienţa noastră oferă învăţăminte valoroase în privinţa alegerii unor obiective adecvate în sfera colaborării cu părinţii. Ele sunt rezultanta preocupărilor meritorii ale cadrelor didactice, care înţeleg importanţa desfăşurării unei activităţi creatoare şi sistematice în acest domeniu. Iniţiativele îndreptate spre valorificarea lor sunt însă izolate. Tocmai această situaţie reflectă, o dată mai mult, nevoia elaborării unei noi programe a muncii educative, în vederea îmbunătăţirii conţinutului şi strategiilor de colaborare a şcolii cu familia.
La o analiză mai atentă a activităţii depusă în ultimii ani de către cadrele didactice în relaţia cu părinţii, apar cu pregnanţă şi deficienţe care demonstrează necesitatea stabilirii unor noi jaloane fundamentate din punct de vedere ştiinţific, în funcţie de care trebuie să se organizeze această activitate. Printre cele mai frecvente deficienţe manifestate în această direcţie, se impun atenţiei noastre următoarele: - unele dintre obiectivele stabilite nu ţin seama de condiţiile concrete în care decurge activitatea colectivului de elevi, de particularităţile lor de vârstă; - persistă acţiunile sporadice, izolate, al căror efect se pierde pe parcurs, deoarece nu sunt integrate într-o strategie şi nu sunt întărite prin alte activităţi necesare; - se repetă, an de an, unele acţiuni şi măsuri, în aceeaşi formă rutinieră, cu un conţinut precar şi cu rezultate nesemnificative pe plan educaţional.Asemenea carenţe influenţează negativ rezultatele muncii educative, dăunează integrării colectivului de elevi şi îi stânjeneşte dezvoltarea, atât sub aspect global, cât şi al formării individuale a elevilor, ca membri ai grupului.
Pornind de la realităţile şi exigenţele actuale, considerăm că sistemul nostru de colaborare între şcoală şi familie trebuie să asigure:
 Obiectivele şi acţiunile specifice trebuie să fie stabilite în funcţie de obiectivele generale ale educaţiei şi de condiţiile concrete ale organizării procesului educativ;
 Colaborarea şcolii cu familia să asigure unitatea influenţelor educative asupra elevilor, continuitatea în munca de educaţie de la o etapă la alta, a fiecărui elev în parte;
Considerăm că pe aceste coordonate se poate asigura şi îmbunătăţirea formelor de cooperare între şcoală şi familie, adaptate cerinţelor specifice societăţii democratice în curs de afirmare.Este bine cunoscut faptul,că modalitatea prin care oamenii pot fi determinaţi să se implice în viaţa şcolii pe căi formale este să fie implicaţi mai întâi pe căi informale.
Implicarea informală înseamnă participarea la activităţile unui grup de lucru din şcoală sau ale unui comitet, la nivelul căruia se iau decizii care privesc şcoala, cum ar fi:
 consiliul de administraţie;
 consiliul părinţilor;
 grupul de sprijin al unui proiect;
 un grup de lucru din şcoală care se ocupă de diverse aspecte
Organizarea eficientă a lectoratelor cu părinţii este un aspect foarte important , ce trebuie avut în vedere.Fiecare om este unic în felul lui. Este indicat să li se prezinte părinților câteva aspecte care influențează reușita în viață și care pot, sau nu pot, fi influențate de educație dar de care educația și instrucția trebuie să țină seama (de exemplu, temperamentul, aptitudinile și caracterul). Trebuie ca părintele să cunoască posibilitățile copilului și să nu-l suprasolicite riscând un eșec școlar, sau să nu se mulțumească cu rezultate mediocre acolo unde ele pot fi mai bune. Este important ca părintele să-și cunoască copilul pentru a ști către ce școală și, mai târziu, către ce profesie să-l îndrume pentru a reuși în viață.
După prezentarea temelor se pot face dezbateri dacă părinții au neclarități. Pe lângă astfel de teme, în cadrul lectoratelor cu părinții se pot aborda teme cerute de părinți sub formă de dezbateri (exemplu: teme legate de realizarea unor sarcini școlare sau de formarea unui stil de muncă independent). O colaborare mai strânsă între școală și familie va duce la realizarea scopului final al activității educative, de formare a unei personalități creative și autonome.
Şedinţa cu părinţii este eficientă dacă se respectă următoaele aspecte:
 toţi părinţii au aflat de şedinţă (prin scrisori şi mesaje trimise prin copii şi chiar prin telefon);
 şedinţa este stabilită în concordanţă cu programul părinţilor;
 coordonarea şi organizarea şedinţelor este făcută în parteneriat (prin schimbarea permanentă a rolurilor de preşedinte şi secretar);
 se pune accent pe aflarea preocupărilor părinţilor şi alocarea timpului pentru discutarea acestora;
 se invită cadrele care predau la clasă pentru a răspunde la întrebări şi a lămuri diverse probleme;
 întâlnirea se transformă în experienţă pozitivă.
Parteneriatul are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în îndeplinirea obiectivelor acesteia şi se poate realiza astfel:
 ajută profesorii în munca lor;
 perfecţionează abilităţile şcolare ale elevilor;
 îmbunătăţesc programele de studiu si climatul şcolar;
 îmbunătaţesc abilităţile educaţionale ale parinţilor elevilor;
 dezvoltă abilităţi de lideri ale părinţilor;
 facilitează legătura dintre familii, personalul şcolii şi al comunitaţii;
 oferă servicii şi suport familiilor;
 creează o atmosfera mai sigură în şcoală;
 ajută la managementul şcolii.
Scopul creării unor astfel de parteneriate este dorinţa comună de a ajuta elevii să obţină rezultate foarte bune în acumularea cunoştinţelor la şcoală, ca să poată reuşi să păşească pe treptele superioare ale învaţării şi pentru pregătirea lor de viitori adulţi.
Atunci când părintii, elevii şi ceilalti membri ai comunităţii devin şi se consideră parteneri în educaţie, în jurul elevilor se formează o comuniune de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o componentă esenţială în organizarea şi desfăşurarea activităţii în şcoală şi în clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate opţională sau o problemă de natura relaţiilor publice.
În relaţia şcoală-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element esenţial în cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională.
Problemele cele mai spinoase par a fi cele legate de particularităţile de vârstă ale copiilor, de aprecierile părinţilor faţă de situaţia şcolară, de gradul supravegherii copiilor în familie şi, în general, de atmosfera creată în colectivul familiei, în sistemul măsurilor comune ale şcolii cu familia trebuie avute în vedere toate aceste aspecte. Este necesară deci o colaborare strânsă între şcoală şi familie, între familie şi şcoală, care să ducă la realizarea scopului final al activităţii educative, de formare a unei personalităţi creative şi autonome.

Bibliografie:
1.Pescaru, Băran, Adina, Parteneriat în educaţie ,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004
2.Anghel, Elena, Psihologia educatiei pe tot parcursul vieţii, Editura Renaissance, Bucuresti, 2010.
3.Popescu,Neveanu Paul, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.