Particularitățile morfologice și funcționale ale elevilor de liceu

Particularitățile morfologice și funcționale ale elevilor de
liceu

Perioada de liceu corespunde vârstei 14-18 ani și se poate
împărți în două sub-perioade: 14-16 ani și 16-18 ani.
În general, perioada 14-16, se caracterizează printr-o creştere
intensă, în sensul maturizării funcţiilor organismului și
dezvoltării motricităţii (G. Dumitrescu, 2011):
Sistemul nervos – se dezvoltă rapid,încheindu-se maturizarea
ariei corticale a analizatorului motor. Funcţia de analiză şi
sinteză a scoarţei se dezvoltă. Funcţia celui de-al doilea
sistem de semnalizare domină în raport cu aceea a primului sistem.
Aparatul locomotor – oasele se dezvoltă mai ales pe seama
creşterii lor în grosime, prin depunerea de săruri minerale
(calciu şi fosfor) şi prin consolidarea structurii funcţionale
intime. Ele devin mai rezistente la acţiunea factorilor mecanici de
presiune, tracţiune şi răsucire, în schimb se reduce
elasticitatea lor. Articulaţiile sunt slab dezvoltate, iar
ligamentele nu asigură în suficientă măsură rezistenţa la
tracţiuni, la răsuciri. Muşchii se dezvoltă mai ales pe seama
alungirii fibrelor, nu însă şi în grosime. Din această cauză,
suprafaţa lor în secţiune fiziologică şi forţa lor sunt încă
mici. Puseul de creştere în înălţime apare în această
perioadă de maturizare şi se situează la băieţi în jurul
vârstei de 14,9 ani.
Sistemul cardiovascular – este caracterizat prin creşterea
rapidă a masei cordului. Arterele au un diametru proporţional mai
mic decât la adult, iar venele şi sistemul limfatic sunt destul de
bine reprezentate. Sistemul cardiovascular prezintă încă
dificultăţi de adaptare la eforturile intense; volumul sistolic
şi debitul cardiac maxim sunt departe de valorile adultului.
Aparatul respirator – se dezvoltă intens. Creşte amplitudinea
mişcărilor respiratorii, scade frecvenţa respiratorie, creşte
capacitatea vitală, iar respiraţia tisulară - apreciată după
VO2 max. pe minut - se amplifică în mare măsură.
Aparatul vestibular – ca organ de echilibru,precum şi alţi
analizatori ating o dezvoltare comparabilă cu aceea a adultului.
Această vârstă este marcată de un interes deosebit al copiilor
şi elevilor pentru activitatea sportivă, pentru a cunoaşte cât
mai mult şi a prelucra informaţiile, dând dovadă că sunt
capabili de o participare conştientă şi activă la creşterea
indicilor de dezvoltare a motricităţii. Vârsta preadolescenţei
marchează începutul maturizării fizice a individului, fiind o
perioadă de intensă formare a personalităţii, de constituire a
conştiinţei morale. Preadolescenţa este numită şi “vârsta
dizgraţiei”din cauza creşterii intense în înălţime, a
membrelor, a nasului în raport cu faţa. Este un moment
caracterizat de stângăcie în mişcări, datorată
necoordonărilor pe care sistemul nervos nu le poate stăpâni. În
acelaşi timp este însă vârsta înfloririi sentimentelor, a
elanului cunoaşterii, a descoperirii de sine. Gândirea devine
abstractă şi foarte critică, capacitatea de asimilare creşte, se
dezvoltă spiritul de observaţie.
Însă, odată cu trecerea la 16-18 ani, se observă o ușoară
scădere a ritmului de creștere (G. Dumitrescu, 2011):
Aparatul locomotor – oasele se apropie de structura şi
rezistenţa celor ale adultului; cartilajele de conjugare se
subţiază, marcând începutul osificării lor. Proporţiile
corporale se armonizează. Coloana vertebrală îşi definitivează
curburile, toracele se dezvoltă ca volum mai mult decât membrele.
La rândul lor şi muşchii cresc în volum. Are loc mărirea
suprafeţei secţiunii fiziologice şi prin aceasta dezvoltarea
forţei proporţional cu mărimea acestei suprafeţe. Cu toate
acestea, trebuie subliniat că, în această perioadă de vârstă,
fără un antrenament adecvat, forţa rămâne în urmă ca valoare
faţă de viteză şi coordonare motrică, ai căror parametri sunt
apropiaţi de cei ai adulţilor. Tonusul muscular şi capacitatea de
rezistenţă la efortul static înregistrează valori crescute.
Sistemul nervos – se caracterizează prin faptul că îşi
continuă dezvoltarea, îndeosebi prin permeabilizarea sinapselor.
Există un echilibru între excitaţie şi inhibiţie, între
iradiere şi concentrare. Sistemul nervos se apropie de capacitatea
funcţională optimă fiind receptiv şi capabil de o analiză
creatoare. Plasticitatea şi receptivitatea sunt mari, deprinderile
motrice se însuşesc uşor în această etapă.
Analizatorii înregistrează de asemenea un grad de maturizare
apropiat de cel al adulţilor pe plan morfologic dar sub raport
funcţional nivelul este inferior.
Sistemul cardiovascular – îşi accelerează dezvoltarea. Volumul
şi greutatea miocardului cresc. Suprafaţa de secţiune a
miocardului sporeşte şi, în consecinţă, creşte şi
amplitudinea de contracţie. Frecvenţa cardiacă şi tensiunea
arterială au valori apropiate de acelea ale adultului.
Aparatul respirator – se apropie în plan morfologic de acela al
adultului, dar funcţional este încă departe şi continuă să se
dezvolte.
În medie greutatea corporală înregistrează o creştere anuală
de 4 - 5 kg, iar creşterea în înălţime este de 1-2 cm.
Proporţiile corporale se armonizează, capacitatea de coordonare
cunoaşte sensibile ameliorări, creându-se astfel premize
favorabile pentru perfecţionarea capacităţii motrice.
Viaţa psihică –este dominată de preocupări superioare
intelectuale şi morale, de interese afective puternice şi de
necesitatea pregătirii pentru viaţă. Echilibrul psihic al
adolescentului, se răsfrânge pozitiv asupra procesului de
antrenament, având drept consecinţă modelarea personalităţii
tânărului şi integrarea lui socială. Gândirea este legată de
afirmarea propriei personalităţi, de ideea însuşirii unei
profesiuni, respectarea obligaţiilor şcolare şi sportive
(prezenţă la şcoală şi la antrenament), sentimentele fiind în
mare măsură interiorizate. Referitor la voinţă, adolescentul
este capabil de abnegaţie şi sacrificiu, sentimentul prieteniei
fiind dezvoltat. Procesele de cunoaştere se organizează la un
nivel superior. Cunoştinţele teoretice şi practice se însuşesc
pe baza unui discernământ selectiv; se clasifică şi se
depozitează după criterii metodice deja experimentate. Memoria şi
atenţia, funcţiuni din ce în ce mai active, sprijină gândirea
şi judecata. Imaginaţia este controlată de raţiune. Pot fi
efectuate acum cele mai complexe şi mai complicate operaţii de
analiză şi sinteză psihică. Gusturile şi opiniile personale se
afirmă cu mai multă vigoare, punând în evidenţă din ce în ce
mai mult caracterele individuale. Se dă mai multă atenţie
stilului de muncă şi se exercită mai mult simţul autocritic.
După Mihai Epuran această etapă de vârstă poate fi numită
“perioada senzitivă”, fiind cea mai propice în dezvoltarea
maximă a fiecărei funcţiuni, calităţi sau cantităţi. Etapa
adolescenţei definitivează trăsăturile viitorului tânăr,
pregătindu-l pentru viaţă şi pentru marea performanţă, locul
lui în societate şi pe terenul de joc fiind alături de cei mari.
Obiectivul dominant la această vârstă este definitivarea
procesului de formare a jucătorului complet, multilateral, cu o
puternică motivaţie pentru joc şi performanţă. Vârsta
juniorilor mari este o perioadă de mare experienţă, de acumulări
şi realizări, perioada marilor performanţe la nivelul juniorilor
capabile să prefigureze viitoarea activitate competiţională la
seniori. Este o etapă de perfecţionare şi desăvârşire
funcţională, în care o atenţie deosebită se acordă
prelucrării la un nivel înalt a tuturor calităţilor motrice,
printr-o corelaţie între principiul unităţii şi continuităţii
pregătirii fizice generale şi specifice şi principiul gradării
eforturilor şi a utilizării eforturilor maximale. Procesul de
instruire impune necesitatea echilibrării dezvoltării psihofizice
cu pregătirea tehnico-tactică, specifică jocului. Este necesară
deci realizarea unei pregătiri tehnice şi tactice superioare dar
în condiţii apropiate de joc şi prin joc (G. Dumitrescu, 2016).