Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități - copii diagnosticați cu ADHD-

Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități
- copii diagnosticați cu ADHD-

Ce este și cum identificăm copiii care pot fi diagnosticați de către medicul psihiatru cu ADHD

Tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) este o tulburare mintală de tip neurologic. Se caracterizează prin dificultăți în a fi atent, activitate excesivă și moduri de comportament fără a se ține cont de consecințe care nu sunt specifice vârstei.Sunt de asemenea probleme cu reglarea emoțiilor. Simptomele apar înainte ca persoana să împlinească doisprezece ani, sunt prezente mai mult de șase luni și cauzează probleme în cel puțin două medii (precum școala, casa sau activitățile recreaționale). În cazul copiilor, problemele legate de atenție pot avea ca rezultat slabe performanțe școlare.
ADHD se împarte în trei subtipuri: predominant neatent (ADHD-PI sau ADHD-I), predominant hiperactiv-impulsiv (ADHD-PH or ADHD-HI) și tipul combinat (ADHD-C). 
O persoană cu ADHD tipul neatent are cele mai multe sau toate dintre următoarele simptome, cu excepția situațiilor în care aceste simptome se explică mai bine prin alte condiții psihiatrice sau medicale: 
- A fi ușor distras, a scăpa detaliile, a uita lucruri, a trece frecvent de la o activitate la alta.
- A avea dificultăți în a se concentra pe o sarcină.
- A deveni plictisit de o sarcină după câteva minute, dacă acțiunea respectivă nu este văzută drept agreabilă.
- A avea dificultăți în a-și concentra atenția în organizarea sau îndeplinirea unei sarcini.
- A avea probleme în a îndeplini sau începe temele pentru acasă, pierderea deasă a lucrurilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sau activităților.
- A da impresia că nu ascultă când i se vorbește.
- Visare cu ochii deschiși, a deveni ușor confuz și a se mișca încet.
- A avea dificultăți în procesarea informației la fel de rapid sau exact ca alții.
- A avea probleme în a înțelege detaliile, omite detaliile.
O persoană cu ADHD tipul hiperactiv-impulsiv are cele mai multe sau toate din următoarele simptome, exceptând situațiile în care aceste simptome se explică mai bine prin alte condiții psihiatrice sau medicale: 
- A se foi sau agita mult.
- A vorbi nonstop.
- A se mișca în jur, atingând sau jucându-se cu nimic sau cu totul la vedere.
- A avea probleme în a sta locului în timpul mesei, școlii și facerii temelor.
- A fi în mod constant în mișcare.
- A avea dificultăți în efectuarea de sarcini sau activități liniștite.
- A fi nerăbdător.
- A lăsa să-i scape comentarii nepotrivite, a-și arăta emoțiile fără reținere și a acționa fără a se gândi la consecințe.
- A avea dificultăți în a aștepta pentru a obține ceea ce dorește sau în a-și aștepta rândul la jocuri.
- A întrerupe adesea conversațiile sau activitățile altora.
Fetele cu ADHD tind să manifeste mai puține simptome de hiperactivitate și impulsivitate, dar mai multe simptome ce țin de neatenție și distragere.  Simptomele de hiperactivitate tind să dispară odată cu înaintarea în vârstă și se preschimbă în „neliniște interioară” la adolescenții și adulții cu ADHD. 
Oamenii cu deficit de atenție sunt înclinați să aibă dificultăți în procesarea limbajului verbal și non-verbal, ceea ce poate afecta negativ interacțiunea social. De asemenea, pot devia în timpul conversațiilor, le pot lipsi repere sociale și pot avea probleme în a învăța abilități sociale.
Dificultăți în controlarea furiei sunt mai obișnuite în rândul copiilor cu ADHD, aceștia pot avea probleme ce țin de scrisul de mână și au întârzieri în dezvoltare ce țin de vorbire, limbaj și mișcare. Deși cauzează dificultăți semnificative, mulți copii cu ADHD au un răstimp de atenție egal sau mai bun decât al altor copii în privința unor sarcini și subiecte pe care le consideră interesante. 

Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități
Elevi
Idei de activități: 
- În clasă elevul nu se va așeza lângă fereastră (pentru evitarea factorilor distractori);
- El trebuie să primească instrucțiuni scurte și clare;
- Conținuturile activităților trebuie să fie adaptate ;
- Trebuie să existe momente dese de consolidare a cunoștințelor.
Strategii de învățare: conversație, explicație, prezentarea în ritm adaptat nevoilor individuale specifice a sarcinilor de îndeplinit, mijloace intuitive pentru intelegerea noțiunilor din clasă, observare sistematică. 
Resurse:
-umane: părinții, consilier școlar, profesor de sprijin, profesori.
-materiale: fise de lucru, laptop, cd-uri educaționale.
Evaluare:  proiecte, autoevaluare, fișe de observare a comportamentului și progresului, evaluări scrise și orale. 
Părinți
Idei de activități propuse de catre cadrul didactic pentru ca părintele sa ajute copilul in efectuarea temelor:
- Stabilește un orar al zilei (orarul va cuprinde program de studiu, program de recreere, program de socializare, program de activități gospodărești), pe care îl afișezi pe un perete, în fața biroului, și urmărește cu strictețe respectarea acestuia. În timpul studiului, alternează programul de studiu cu scurte pauze de recreere, după modelul programului de la școală.
- Când îi vorbești, folosește propoziții clare, scurte şi consecvente. Explică-i  în termeni pozitivi, corectează-i imediat acel comportament ce încalcă una din regulile dialogului, ale citirii, scrierii și recompensează imediat  cu o laudă acel comportament care arată dorința de a respecta. Dacă este cazul, repetă cerința într-o manieră calmă şi pozitivă până când ești sigur(ă) că a înțeles. 
- Totodată, însoțește explicațiile verbale cu demonstrații practice. Sarcinile complexe vor fi împărțite în secvențe mici și se vor efectua pe principiul pașilor mărunți. În timp ce îi transmiți sarcina, menține contactul vizual și asigură-te că i-ai captat atenția înainte de a vorbi.
- Păstrează un ritm moderat în limbajul verbal  și nonverbal, în discuțiile prelungite, dar și în mișcarea exagerată. Acestea pot fi fi foarte obositoare pentru copil, pierzându-și capacitatea de concentrare.
-  Aplică sistemul de recompense și sancțiuni cu regularitate, chiar dacă pentru o vreme pare ineficient.
- In scoală pot fi eficiente activitățile de voluntariat în care sunt implicați și părinții pentru monitorizarea copilului.
Strategii de învățare: explicatia, conversatia, lectorate cu ceilalti părinți ai elevilor din clasă.
Resurse: specialiști cu care se colaborează pentru recuperarea copilului; materiale didactice adaptate potențialului și nevoilor copilului.
Evaluare: conversația, observația sistematică.
Cadre didactice
Idei de activități: întocmirea planurilor de interventie personalizate, adaptarea curriculumului, colaborarea cu profesorul de sprijin, schimbul de experiență cu alte cadre didactice, grupuri de lucru.
Strategii de învățare (comune cu alți colegi): dezbateri, explicația, 
Resurse: părinți, consilier școlar, profesor de sprijin; materiale didactice adaptate nevoilor. 
Evaluare: caietul profesorului diriginte, fise de evaluare a progresului elevilor, portofoliul elevilor, chestionare.
Bibliografie:
1.,,Program terapeutic pentru copiii cu probleme comportamentale de tip hiperchinetic si opozant" - Dtipfner, Schurmann, Fr6lich, Ed. RTS 2002
2.. ,,Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale (DSM V)" - Ed" Callisto 2016