Portret de dascăl-între vizibil și invizibil

Portret de dascăl între vizibil și invizibil
Autor: Maier Elisabeta Teodora
Liceul Tehnologic Tășnad, jud.Satu Mare

Ce bun ai fost cu mine, Doamne, Ce bun ai fost Doamne cu mine,
Lasându-mă copil mereu, Când să fiu dascăl mi-ai menit!
Să pot veni atâtea toamne N-ai fi putut s-alegi mai bine!
La școală, făr să-mi fie greu… Nu știu de mi s-a cuvenit…

Gabriela Munteanu-Să fiu dascăl mi-ai menit

Profesia de cadru didactic este asemenea unui trandafir. E frumoasă, înfloritoare și frumos mirositoare, dar are spini ce te înțeapă de fiecare dată când te apleci să simți mireasma. A fi profesor e un har, trebuie să te naşti pentru asta, şi dacă faci bine, cu dăruire, lucrul pentru care ai fost trimis în lume, atunci acest lucru te poate face fericit. Un profesor își pune amprenta asupra eternității, însă el nu poate ști niciodată cât de departe ajunge influența lui. Atunci când eşti profesor nu poţi vedea roadele unei zile de muncă. Ele sunt invizibile şi rămân aşa poate chiar şi douăzeci de ani.
Nu există ființă umană care să nu fi interacționat în viața lui cu un profesor, iată de ce această meserie își accentuează importanța și atrage atenția mai mult decât oricare alta.
Portretul unui dascăl este complex. El trebuie să includă atât o pregătire de specialitate temeinică cât și capacități de aplicabilitate a teoreticului în practică, așa cum spunea Gail Kathleen Godwin, ca sǎ devii un bun profesor ai nevoie de o pǎtrime pregǎtire şi de trei pǎtrimi de actorie. Partea de teorie e vizibilă, elevii o pot percepe, dar va deveni în scurt timp invizibilă dacă aceste noțiuni nu își găsesc aplicabilitatea în practică. De-a lungul experienței mele ca profesor de limba și literatura română mă întâlnesc deseori cu tendința elevilor de a însuși noțiunile mecanic, fără să le filtreze prin prisma propriei conștiințe, fără să le pună în aplicare. Apelez de multe ori la diverse activități extracurriculare, care transformă teoria în practică. Exersăm interviul, masa rotundă, dialogul. De curând am avut bucuria de a fi contactată de un fost elev care a intrat primul pe lista unei facultați de prestigiu din Timișoara. Cheia succesului a fost examenul sub formă de interviu, unde elevul a fost notat cu punctajul maxim. Cum a reușit? Datorită faptului ca a participat la diferite concursuri școlare a căror tematică includea și interviul.
Un alt elev a participat la numeroase activitați extracurriculare unde a fost pus în situația de a vorbi liber, deschis pe o scenă, în fața unui public, în ipostaza de prezentator al evenimentului. Acum studiază actoria. Acestea sunt pentru mine momentele de vizibilitate. Pentru elevii care au învățat de nota 10 pe moment și nimic mai mult am fost vizibilă pe moment, dar pentru cei care au reușit să aplice teoria în practică am devenit vizibilă chiar și peste ani și cu siguranța voi rămâne mereu în mintea lor ca factor decisiv, ca imbold sau punct de pornire al unei viitoare cariere.
Îmbinarea teoriei cu cercetarea este o idee de mult vehiculatǎ, chiar şi în poetica eminescianǎ, Iar colo bǎtrânul dascǎl, cu-a lui hainǎ roasǎ-n coate, /Într-un calcul fǎrǎ capǎt tot socoate şi socoate. Aşadar, dascǎlul nu este doar un simplu savant ci cautǎ, scormoneşte, cerceteazǎ, dar şi transmite.
Dintre trǎsǎturile ce trebuie sǎ defineascǎ personalitatea profesorului aș enumera: echilibrul intelectual, mintal, nervos; curiozitatea intelectualǎ, spiritul şi gustul observaţiei, simţul critic, luciditatea faţǎ de sine, adaptabilitatea la cerinţele elevilor, tinereţea spiritului, amabilitatea, înţelegerea, autoritatea pedagogicǎ, creativitatea, intonaţia plǎcutǎ şi dicţia corectǎ. Sǎ aibǎ dragoste pentru copii, bunǎ dispoziţie, umor, o bunǎ memorie, ordine şi claritate în gândire, atenţie distributivǎ. Pentru a fi iubit de elevi, trebuie sǎ aibǎ capacitatea de a expune clar şi convingǎtor ideile, uşurinţă în exprimare, limbaj adecvat, concizia şi precizia formulărilor, plasticitatea vocabularului, simţul măsurii în toate, talentul de a aprecia rapid şi corect situaţia.
Desfăşurându-şi activitatea profesională în cadrul şcolii, dascălul nu încetează de a fi un educator şi în afara ei, urmărind, bineînţeles, obiective specifice şi apelând la mijloace şi forme adecvate. Cele două laturi ale activităţii sale şcolară şi extraşcolară, nu numai că se presupun, dar se şi întregesc şi se completează reciproc.
O calitate de neprețuit a dascălului este respectul de sine. Acesta este vizibil în capacitatea sa de a lăsa deoparte problemele personale atunci când intră la clasă, de a se dedica exclusiv elevilor, cărora trebuie să le fie părinte și prieten în egală măsură. Am încercat întotdeauna să țin în echilibru această balanță în activitatea mea. Am fost prietena lor, dar deveneam simpli interlocutori atunci când vine vorba de teste, extemporale. Respectul nu se impune se câștigă. Eu încerc să îmi impun respectul nu doar prin intelect și afectiv, ci și prin aspectul fizic, îmbrăcaminte, pe care îl adaptez situației. La catedră adopt un stil mai degrabă elegant, motiv ce a creat elevilor mei un adevărat șoc când m-au văzut urcând în autocarul ce avea să ne ducă într-o excursie, în adidași și trening. Apoi au realizat că nu se putea altfel, că de fapt era normal să adaptez stilul vestimentar contextului, așa cum i-am învățat de multe ori în cadrul lecțiilor de dirigenție. Este înca un exemplu al unor cunoștințe care ar fi rămas invizibile, dar care și-au dobândit vizibilitatea în momentul aplicării în practică.
Profesorul este rǎspunzǎtor şi de tonul afectiv dintre elevi. Supǎrǎrile, amǎrǎciunea, refuzul, invidia îngreuneazǎ foarte mult cooperarea, chiar şi în situaţii lucrative. „Grupul depinde în mare mǎsurǎ de felul relaţiilor din cadrul grupului, de sprijinul, de afecţiunea, de simpatia şi încrederea reciprocǎ.” Sub aspectul educativ, profesorul se sprijinǎ în acţiunea sa pe fenomene care întǎresc coeziunea clasei. Sentimentele de prietenie, colegialitate şi solidaritate, bucuria şi mândria pentru performanţele clasei sau ale unor membrii ai acesteia întǎresc coeziunea clasei şi tonificǎ starea ei afectivǎ. O clasă cu un colectiv bine sudat, o clasă fără probleme de comportament și conduită școlară este rezultatul unui profesor vizibil, care și-a exercitat rolul afectiv asupra elevilor săi. Opusul acestui exemplu-clasa cu un colectiv divizat, cu probleme de comportament și conduită, note scăzute la purtare sunt toate rezultatul unui profesor invizibil, care nu și-a atins obiectivele.
Așadar meseria de profesor nu există, căci a fi profesor este o vocație, iar portretul dascălului este complex și în continuă schimbare, potrivit normelor impuse de societatea contemporană.