Portretul profesorului ideal

Carmen Soare
Scoala Gimnaziala 111, sector 4, Bucuresti

PORTRETUL PROFESORULUI IDEAL

Rezumat: Profesorul ideal, în viziunea mea, reprezintă o
personalitate complexă formată din câteva componente. Fiecare
este foarte importantă și indispensabilă profesorului.
În primul rând, el trebuie să convingă elevii săi că sunt
foarte capabili, să le arate că ei pot avea performanță.
Profesorul trebuie să îi încurajeze în ceea ce învață, să
îi motiveze la schimbare. Toți elevii au o valoare incontestabilă
și au un talent înnăscut, profesorul poate să-i arate elevului,
cel puțin, că e posibil să însușească materia predată.
Profesorul trebuie să-i încurajeze cu propria persoană, cu
propriul exemplu.
În al doilea rând, profesorul investește în caracterul elevilor
mai mult decât în cunoștințele lor. Schimbarea elevului este
foarte importantă și e mult mai importantă decât notele
elevului.
Un elev cu caracterul schimbat va respecta profesorul, ceea ce a
investit el și se va purta cu el cu respect. Profesorul nu va fi
în poziția să „cerșească ” respectul.
Un elev schimbat va găsi singur motivația de a învăța și va
încuraja și pe alții s-o facă.
Un elev încurajat să-și schimbe atitudinea va investi singur în
persoana sa și este o probabilitate mai înaltă ca el să devină
un autodidact.
Schimbarea elevului spre bine nu se face prin descurajarea lui și
nici prin compararea cu alții, ci printr-o competiție cu propria-i
persoană.
Un profesor ideal are un caracter integru. El nu va învăța
integritatea dacă singur nu o va trăi.
Deseori, oamenii învață mai mult prin propriul exemplu, decât
prin cuvinte. În cazul în care vorbele nu coincid cu faptele sale,
niciodată nu va fi ascultat. Un profesor are autoritate doar în
cazul în care vorbele lui coincid cu faptele lui. Elevii sunt cei
mai buni critici, ei vor observa neconcordanța și aceasta îi va
dezgusta.
Profesorul este un autodidact. El este implicat într-un proces
continuu de învățare. Un profesor bun este un elev bun, prin
aceasta el dă exemplu elevilor săi și îi încurajează să
depună un efort pentru a învăța. Se pare că unii, din cauza
grijilor ce se pot acumula în viața lor, renunță să mai
învețe. Cine nu învață – se plafonează. Poate în fața
elevilor profesorul va face față, însă atitudinea sa față de
elevi se va schimba: va deveni mai iritat din lipsa de cunoaștere a
elevilor și nu va mai avea răbdare să-i învețe.
Profesorul găsește valoare în fiecare elev. Prin aceasta el nu
critică elevii și nici alți profesori. Expresia „Scopul scuză
mijloacele” nu face parte din mottou-rile sale. Chiar dacă elevii
nu sunt la nivelul așteptării profesorului, aceasta nu este o
piedică pentru a investi în ei și a-i face să respecte
cunoștințele.
Un profesor bun îi ajută și pe ceilalți colegi ai săi, în
special pe cei fără prea multă experiență. Nu critică lipsa de
experiență, ci știe să scoată competiția dintre el și
ceilalți colegi.
Mă bucur mult că am cunoscut astfel de perosoane care sunt și în
continuare exemple frumoase pentru mine și de la care învăț zi
de zi.

https://alexcurbet.wordpress.com/2012