Procesul de predare al ştiinţelor pentru societate

Astfel, predarea ştiinţelor dobândeşte o nouă responsabilitate în transmiterea unui mesaj tuturor locuitorilor Terrei. Între educatori, savanţi, tehnologi şî diferite autorităţi, este absolut necesară o cooperare la nivel naţional şi internaţional.
Cooperarea internaţională în materie de ştiinţă şi tehnologie.
Ştiinţa şi tehnologia, care se dezvoltă continuu, dobândesc responsabilităţi în etapa actuală. La Conferinţa de la Bellagio asupra ştiinţei, tehnologiei şi soriatlf Thomas F. Mallome, consideră necesar ca oamenii de ştiinţă să se unească cu inginerii, cu toţi cetăţenii de rând, precum şi cu cei care iau decizii, în scopul abordării problemelor mondiale într-un spirit de cooperare internaţională. Tot aici este recunoscut faptul că există dificultăţi în ceea ce priveşte constrângerile de ordin politic economic şi social, ceea ce generează impedimente în realizarea acestui deziderat.
O serie de manifestări pe plan internaţional demonstrează încercări de cooperare în acest sens. Astfel, oamenii de ştiinţă s-au reunit pentru a elabora metodologii, ca de exemplu Programul biologic internaţional al UNESCO. Un ah exemplu este furnizat de C1US (Conseil International des Unions Scientifique), care indică organizaţiile ce permit cooperarea cu o serie de organizaţii guvernamentale ca: FAO (Organisation des nations - unies pour l'alimentation et l'agriculture), PNUli (Programme des nations-unies pour l’environment), OMM ( Organisation météorologique mondiale) şi UNESCO.
Să analizăm succint posibilităţile pe care ni le oferă predarea ştiinţelor. Brown şi colaboratorii /4/, au remarcat că o creştere rapidă a populaţiei determina o inegalitate socială, iar sărăcia afectează evoluţia aptitudinilor cognitive, verbale şi explicative ale copiilor, precum şi dezvoltarea lor fizică.
În maniera în care ştiinţa şi tehnologia pot să-şi aducă aportul ta rezolvarea problemelor societăţii, tot aşa predarea ştiinţelor joacă un rol vital în elaborarea programelor şcolare. Programul trebuie să reflecte direcţia tehnologică a ţârii respective. Rolul educatorilor, alături de cel al oamenilor de ştiinţă intervine rezolvarea obiectivelor societăţii. O problemă vitală o constituie necesitatea reflectării acestor obiective de către profesori în procesul de predare-învăţare. Toţi elevii vor deveni adulţi în societate şi vor fi confruntaţi cu problemele societăţii, deci ei au nevoie de o predare ştiinţifică, scop care, din păcate, nu este luat încă în considerare aşa cum trebuie, în multe ţări, poate pentru că educatorii nu sunt implicaţi în luarea de decizii
Noi putem să dăm adultului de mâine o cunoaştere a lumii naturale, o înţelegere a metodelor de cercetare ştiinţifică (relaţia între teorie şi dovadă), o estimare a limitelor cercetării ştiinţifice şi o cunoaştere a modului în care poate să utilizeze cercetarea ştiinţifică, pentru a ameliora viaţa cotidiană; de asemenea, putem să arătăm consecinţele problemelor sociale şi morale pentru a avea capacitatea să ia decizii.
În aceste scopuri sunt absolut necesare:
• dialogul între ştiinţă şi predarea ştiinţelor. Cercetătorii pot să cunoască obiectivele, metodele şi problemele pe care le ridică predarea științelor să uzeze de anumite strategii în transmiterea ştiinţei. Educatorii pot să cunoască tehnologia, metodele, realizările şi problemele din societate și să ofere lecţii care să reflecte ştiinţa şi tehnologia, aşa cum se prezintă ele la finele secolului al XX-lea, într-oanumită ţară. Acest tip de dialog se poate realiza prin conferinţe, grupe de lucru sau printr-o cooperare în dezvoltarea materialului ce urmează a fi predat elevilor,
• dialogul interdisciplinar, este absolut necesar pentru a rezolva problemele societăţii, fiind legat de o abordare sistemică interdisciplinară;
• dialogul între guvern şi predarea ştiinţelor. Educatorii trebuie să convingă guvernul de necesităţile din domeniul financiar şi de alte aspecte ce implică decizii din partea guvernului. Forma cea mai eficientă ar fi o asociaţie activă a profesorilor din domeniul ştiinţelor.
• discuţii naţionale asupra introducerii unor tehnologii şl asupra predării ştiinţelor. Este absolut necesar ca reprezentanţii guvernelor din lume să se întrunească cu oameni de ştiinţă, economişti, sociologi şi educatori pentru a elabora proiecte care să privească predarea, în general, şi predarea ştiinţelor în particular, educatorii ar trebui să iniţieze ideea unei conferinţe naţionale;
• schimb internaţional de informaţii şi idei. Deşi situaţia din fiecare ţară este unică, societăţile, problemele, profesiunile sunt în mare parte în interrelaţie. Dv aici rezultă necesitatea schimbului internaţional de idei şi informaţii, pentru a înţelege cât mai bine interdependenţa dintre ştiinţă şi societate şi toţi factorii menţionaţi în paragrafele anterioare.

Bibliografie:
Cioroi Maria, Optimizarea relației dintre componente, metode de predare-învățare în studiul chimiei
Fătu Sanda, Învățarea eficientă a conceptelor fundamentale de chimie
Pop Nicolae, Metodica predării