Profesorul- dezirabil modelator al personalitatii elevilor in invatamantul romanesc

Profesorul- dezirabil modelator al personalitatii elevilor in
invatamantul romanesc




Psiholog drd.COMAN ALINA MARIANA

“Căci un învăţător slab spune el de-a gata
cunoştinţele elevilor, pe când un învăţător bun
îi conduce să le descopere singuri.”
(W.Diesterwe)

Transformarile importante intervenite in dezvoltarea societatii
afecteaza intr-o masura importanta si viata scolii. Cererea
crescanda de educatie, educatie permanenta, integrarea
invatamantului cu cercetarea si productia, obliga scoala sa-si
revizuiasca principiile, obiectivele, structura, metodologia si
stilul de lucru, pentru a raspunde adecvat exigentelor tot mai mari
pe care societatea i le pune in fata.
Obiectivele care stau in fata scolii contemporane, numeroase si
complexe, pot fi indeplinite numai cu un personal devotat, temeinic
pregatit si inzestrat cu valoroase calitati personale si
profesionale. Este subliniata cu deosebire sarcina formativa ce
revine personalului didactic in educarea tinerei generatii si nu
numai aceea de instruire a elevilor. Inversarea de accent de pe
informativ pe formativ, nu poate fi realizata doar prin simpla
formulare a unor deziderate elevate, intrucat reclama o
reconsiderare a intregului sistem de invatamant si in special o
subliniere speciala a locului si rolului profesorului in acest
sistem, el fiind specialistul care participa la formarea cadrelor
pentru toate sectoarele de activitate.
Fiecare educator, invatator si profesor din intregul sistem de
invatamant, trebuie sa fie atat un bun specialist in domeniu, cat si
un bun educator. Numai imbinand aceste doua calitati, cadrele
didactice isi vor indeplini in bune conditii sarcina de inalta
responsabilitate si onoare in formarea tinerei generatii.
A reveni mereu asupra rolului si functiilor profesorului, inseamna a
incorpora noile achizitii ale cercetarii pedagogice si a preciza
domeniile si directiile de competenta ale acestuia.Rolul
profesorului ramane mereu in prim plan in opera de formare a
personalitatii elevilor. Cu toate ca a sporit si influenta altor
factori in procesul educatiei, profesorul isi pastreaza numeroase
prerogative in acest domeniu, el fiind principalul modelator al
personalitatii elevilor, incepand de la imprimarea unei conduite
externe, pana la formular 454c24e ea aspiratiilor si idealurilor
lor de viata.
Efectele activitatii si personalitatii profesorului au facut
obiectul unor cercetari de pedagogie, psihologie pedagogica si de
sociologia educatiei, urmarindu-se ridicarea eficientei activitatii
pedagogice in general si a profesorului in special. Sporirea
functiei profesorului de confident, consilier, transmitator al
valorilor culturale, a largit campul de activitate si a accentuat
interdependentele.
Multe cercetari pedagogice analizeaza procesul de invatamant, rolul
scolii si al profesorului in conditiile societatii, influentandu-le
orientarea. Principalele directii de cercetare stiintifica privind
rolul profesorului, care a imbogatit domeniul didacticii sunt:
personalitatea sa; rolul si functiile sale; comunicarea si
relatiile cu elevii; pregatirea si
perfectionarea; eficienta activitatii sale .
Concluziile desprinse din aceste cercetari au imbogatit tabloul
caracteristicilor educatorilor, au sporit caracterul stiintific al
unor recomandari pedagogice, au fundamentat unele observatii si date
acumulate in timp si au conferit un caracter stiintific deciziilor
privind organizarea si conducerea procesului de invatamant.
Statutul educatorului se cere si el reconsiderat la toate treptele
de invatamant, de la educator pana la profesor universitar. A
reconsidera statutul cadrelor didactice inseamna a reexamina dintr-o
perspectiva noua, a-i aduce imbunatatirile care i se impun, a
revedea functiile acestor cadre si pozitia lor in relatiile lor cu
elevii si cu ceilalti factori educativi, a le spori ponderea
formativa in ansamblul activitatilor ce le desfasoara. A revedea
statutul cadrului didactic mai inseamna a-l pune de acord cu noile
obiective ale scolii, cu noile date ale cercetarii stiintifice, cu
noile modalitati de lucru in activitatea didactico - educativa. Noul
statut al profesorului impune o pregatire mai complexa, mai larga si
mai temeinica, determinata si de responsabilitatea ce ii revine si
de rolul accentuat al elevului in procesul propriei formari, precum
si de modernizarea tehnologiei didactice.
Profesorul ocupa o pozitie cheie in activitatea de programare, de
organizare, realizare si evaluare a procesului educational.
Extinderea educatiei permanente impune si ea modificari
substantiale in statutul profesorului, datorita aparitiei unor noi
specialisti in invatamant, cum sunt planificatorii, animatorii
culturali, etc. Cresterea atributiilor educative, atat ca activist
cultural, cat si ca specialist in coordonarea influentelor
educative, fac din cadrul didactic un valoros colaborator al noilor
generatii in munca de auto-formare si de afirmare a idealului de
viata.

Profesorul isi afirma cu adevarat functia de consilier, fiind un
permanent indrumator al dezvoltarii acestora, multi elevi se
recunosc ca fiind opera profesorului lor, atat in ceea ce priveste
profesiunea aleasa, cat si in ceea ce priveste caracterul si
atitudinea lor in fata vietii.
Spre rolurile de orientator, consilier si confident al elevilor,
trebuie sa tinda fiecare profesor. Profesorul este capabil sa
evalueze continuu, obiectiv si eficient, atat rezultatele elevilor,
cat si pe cele ale propriei munci. Aprecierea rezultatelor
activitatii educationale, constituie o veriga obligatorie a
structurii actului pedagogic. Fara exersarea ei, profesorul nu poate
aplica principiile educative si nu isi poate corecta si adecva
propria activitate la cerintele specifice situatiei.
Evaluarea rezultatelor inseamna a dispune de un sistem de probe, a
le putea interpreta, a raporta rezultatele unor criterii de
referinta stabile si obiective si a trage concluzii valabile, care
sa duca la imbunatatirea ulterioara a activitatii. Evaluarea
presupune urmarirea sistematica a eficientei fiecarei actiuni,
raportarea ei la obiectivul proiectat si inregistrarea progresului
pe care elevii il realizeaza intr-un anumit sector, de la o etapa la
alta. Profesorul urmareste in comportamentul elevilor tot ceea ce
poate servi la stimularea lor, la dezvoltarea dorintei de
autoperfectionare si de crestere a capacitatii lor de autoevaluare.
El va descifra deficientele constatate, cauzele acestora,
insuficienta propriei activitati si modalitatile de cercetare a
tuturor acestora.
Evaluarea presupune tact, apropiere si intelegere, dar si
intransigenta, exigenta ridicata, pentru asigurarea calitatilor
necesare, atat in munca didactica, cat si in cea educativa. Un
educator trebuie sa fie un bun "metrolog" pentru a da rezultatelor
scolare consistenta si eficienta, precizie si exactitate.
Evaluarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor legate de
specialitatea pe care o preda, ca si a abilitatilor, intereselor,
atitudinilor si trasaturilor caracteriale ale elevilor, are o
importanta educativa deosebita, deoarece poate deveni sursa unei
motivatii sustinute.
Elevii apreciaza si ii clasifica pe profesori si dupa sistemul de
evaluare al acestora. Actul de evaluare trebuie sa primeasca o nota
mai tehnica si mai obiectiva pentru a spori valoarea stiintifica a
intregii activitati pedagogice.
Orice profesor desfasoara o activitate in afara scolii. In relatiile
cu membrii familiilor elevilor, profesorul poate indeplini, atat
functia de indrumator al acestora, in vederea orientarii eficiente a
elevilor, cat si de coordonator al influentei familiei si a altor
factori din mediul lor de viata, in directia formarii multilaterale
a personalitatii tanarului, ca viitor cetatean.
Profesorul ii poate influenta pozitiv atat pe tineri, cat si pe
adulti, prin organizarea si indrumarea diferitelor forme de
activitate: conferinte, dezbateri, serii de intrebari si raspunsuri,
auditii si vizionari in colectiv urmate de comentarii, organizate la
casele corpului didactic, cluburi, biblioteci, muzee, case de
lectura si de creatie.
Stimularea intereselor si a talentelor ca si incurajare de orice gen
a creatiilor, trebuie sa caracterizeze intreaga activitate a
profesorului, dovedindu-si astfel angajarea si responsabilitatea
fata de colectivitate.
Implicarea profesorului in diferite activitati cultural-educative si
politico-ideologice constituie o dovada a intelegerii superioare a
rolului sau social, actionand ca un agent al transformarilor
sociale.

Bibliografie
Allport, G.A.: Structura şi dinamica personalităţii, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981
Cerghit, I., Radu, I.T., Popescu, E., Vlăsceanu, L: Didactica,
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1991
Dumitriu, Gh., Dumitriu, C.: Psihopedagogie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2004
Golu, P., Mitrofan, N.: Personalitatea didactică-sursă a
creativităţii, comunicare la Colocviul
naţional de pedagogie, 1978
Hussar, E., Leonte, R.: Ghidul învăţătorului – manager al
clasei de elevi, Editura Casei Corpului
Didactic, Bacău, 2005