PROFESORUL- PROMOTOR AL REUȘITEI ȘCOLARE ?

PROFESORUL - UN PROMOTOR AL REUȘITEI ȘCOLARE ?

,,Dacă nu ai la vederea unui copil sau a unui tânăr o tresărire emotivă şi o înclinare spre a-l îndruma şi de a-i veghea destinul, dacă nu poţi să îmbraci într-o căldură emotivă, generoasă, relaţiile şi dialogul cu un tânăr,nu ai de ce să te faci dascăl.”(Mircea Maliţa)
Comunicarea interpersonală, presupune un schimb rodnic de informaţii, gânduri, idei, exersat şi nuanţat în funcţie de context, o interacţiune autentică şi durabilă, marcată de empatie, înţelegere, şi afectivitate.
Mă voi referi , în cele ce urmează, la comunicarea în mediul şcolar, ca factor esenţial în obţinerea succesului şi creşterea standardelor de performanţă, punând în evidenţă rolul comunicării educaţionale, precum și rolul cadrului didactic, din două perspective. O bună perioadă de timp, s-a considerat că comunicarea didactică este un proces unilateral , în care profesorul imprimă sens finalităţilor şi conturează în linii mari drumul unui elev , devenirea în timp a acestuia, prin influențele pe care le exercită, însă în ultima perioadă accentul s-a mutat pe realizarea unui parteneriat viabil şi autentic, în care ambii parteneri să se implice. Pornind de la ideea că ,,o şcoală adevărată, este o şcoală, în care şi profesorul învaţă de la elev’’, voi prezenta în continuare câteva aspecte care ilustrează cele enunţate, raportându-mă atât la experienţa didactică, cât şi la relaţiile pe care le-am stabilit de-a lungul timpului cu elevii .
Consider că în procesul instructiv-educativ comunicarea didactică are un rol extrem de important, deoarece înainte de a-i învăţa să asimileze şi să teoretizeze, anumite concepte şi informaţii, elevii trebuie orientaţi şi stimulaţi spre o comunicare eficientă, motivaţională, care să conducă la realizarea obiectivelor propuse. Se ştie că procesele de comunicare, influenţează considerabil atât comportamentul elevului, gradul de implicare în activitatea didactică, creșterea motivației intrinseci, cât şi comportamentul profesorului. În acest sens, şcoala trebuie privită ca o oază educativă, locul în care copiii trăiesc şi îşi încarcă rezervele energetice şi psihice, împărtăşesc aceleaşi valori, opinii, idei, generate de cei care au preocupări, pasiuni şi trebuinţe comune. Astfel, comunicarea devine esenţială în mediul educaţional, iar profesorului îi revine rolul de a încuraja realizarea unei comunicări eficiente bazate pe încredere şi respect reciproc.
Pe parcursul carierei didactice , prin prisma rezultatelor pe care le-au obţinut elevii mei, am constatat că relaţiile de comunicare, felul în care am interacţionat cu aceştia, şi nu in ultimul rând contextele variate în care au avut loc schimburile de idei, opinii, au reprezentat factori decisivi în creşterea performanţelor şcolare. Pe lângă calitatea cunoştinţelor transmise, contează extrem de mult, profunzimea interacţiunilor, autenticitatea trăirilor,încurajarea unei comunicări asertive, bazate pe empatie şi respect reciproc. Aşadar, în mediul educaţional, comunicarea nu presupune doar un schimb de informaţii, conţinuturi, cunoştinţe, ci şi o interacţiune afectivă, un proces interpsihologic între profesori şi elevi , în cadrul căruia ambii se influenţează , stimulându-se reciproc. Profesorul, îi revine astfel, pe de o parte, rolul de coordonator profesionist al procesului didactic, care operează cu cunoştinţele temeinice pe care le posedă, dar şi rolul unui bun psiholog, cunoscător al relaţiilor interumane de profunzime, capabil să motiveze şi să însufleţească elevii. Modul în care interacţionează şi comunică cu elevii, poate constitui un factor de încredere, susţinere, stimulare a capacităţilor cognitive şi afective, generând efecte previzibile, cu finalităţi marcate de reuşită, sau dimpotrivă. Totodată, arta de a preda, de a transmite cunoştinţe presupune şi capacitatea de a te transpune în situaţia celui pe care îl educi, de a empatiza intr-un mod firesc, din dorința și din motivația de a-l înţelege şi de a-l ajuta.
Există profesori severi, extrem de rigizi în relaţiile cu elevii, deficitari la capitolul comunicare, care induc un climat de autoritate, în care elevii se integrează sub impulsul fricii, dar nu sunt atrași de conținuturile predate, iar în realitate manifestă reticență și ostilitate față de profesor. Rezultatele obținute de aceștia vor fi nesemnificative în raport cu standardele de performanțe vizate și așteptările părinților. La polul opus, profesorii apropiaţi de elevi, creativi, optimişti, carismatici, cu simţul umorului, care acceptă, comunică, clarifică, laudă iniţiativele, sunt puternic ancoraţi în realitatea actuală, fiind deschişi şi flexibili, oferind , dar şi primind feed-back, de la cei educaţi, obţin rezultate notabile.
O comunicare eficientă, care să conducă la obţinerea succesului şcolar, presupune ca profesorul să fie conştient de menirea sa de a-i ajuta să-şi contureze drumul, de a-i motiva să atingă maximul de dezvoltare posibilă, de ai critica ,,în şoaptă”, fără intenție moralizatoare şi devalorizatoare, atunci când greşesc, de a-i susţine şi de a-i lăuda cu voce tare, atunci când merită, şi situaţia o impune.
Așadar, promovând un dialog autentic şi flexibil, cadrul didactic îşi va adapta şi inova în permanenţă atitudinea, acțiunile, tratându-și elevii cu dragoste și îngăduință, astfel încât, ambii parteneri să devină pe parcurs, liberi şi conștienți de propria evoluţie şi desăvârşire,
Bibliografie; Constantin Cucoș, Pedagogie, ed. Polirom, 2002
SZEKELY CARMEN MONICA
Prof. limba și literatura română
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NIMIGEA DE JOS
Jud. BISTRIȚA- NĂSĂUD