Proiect inovator de Educație parentală “Școala Părinților Implicați”

Proiect inovator de Educație parentală “Școala Părinților Implicați”

Autor Proiect inovator “Școala Părinților Implicați” - Profesor Moldovan Lucreția Rodica
An școlar: 2018-2019

Motto:„Daca un copil trăiește într-un spirit de acceptare și prietenie, el învață să găsească iubirea pretutindeni.” Dorothy Law Neite

Activitatea 1:
Tema- „Să-i cunoaștem mai bine pe copiii cu CES”
Loc de desfășurare-C.S.E.I.Nr.2, Bistrița-decembrie 2018
Mod de desfășurare: Părinților li se prezintă unele aspecte teoretice referitoare la conceptul de educație specială, educație incluzivă, educație integrată etc., într-un mod accesibil și facil, pentru a le forma o idee generală despre specificul școlii noastre și modul în care se desfășoară procesul didactic ai căror beneficiari direcți sunt proprii lor copii, iar beneficiarii indirecți sunt chiar ei, părinții. Părinții pot interveni în discuție, pot să-și exprime punctul de vedere, pot să emită propriile idei, păreri, curiozități vizavi de tema prezentată.
Repere teoretice:
A.Educația specială
Conceptul de educație specială poate fi definit în cel puțin două sensuri:
a) În sens restrâns se suprapune, într-o oarecare măsură, cu conceptul de învățământ special, organizat în instituții speciale, și este o formă de educație specializată pentru persoanele/copii cu diferite tipuri și grade de dizabilitate.
b) În sens larg, extinzându-se la o categorie mai mare de elevi, a celor cu dificultăți de învățare și/sau dezvoltare, are în vedere un anumit tip de educație adaptată și destinată persoanelor care nu reușesc în mod independent (fără ajutor) să atingă un nivel de educație corespunzător vârstei și cerințelor comunității în care trăiesc. Astfel, dacă înainte era doar atributul și responsabilitatea școlii speciale, educația specială devine devine în ultimul timp și o mare responsabilitate a școlilor de masă, prin integrarea unor copii cu dizabilitate în programul acestora.
Conceptul de cerință educațională specială se referă la:
- orice dificultate tranzitorie sau permanentă, de tip psihologic, motor, comportamental,
relațional, relativă învățării sau derivată din dezavantajul socio-economic sau cultural;

B. Educația integrată
Potrivit studiilor internaționale privind evoluțiile la nivel mondial, în ultimele decenii s-au înregistrat progrese notabile în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării drepturilor copiilor, în particular, a dreptului la educație. Există o abordare generală privind importanța educației și a asigurării accesului la educație pentru toți copiii, ca mod de realizare a altor drepturi fundamentale ale omului și mijloc de modelare a dezvoltării viitoare a umanității1 . Acest consens a fost tradus în acțiuni concrete care au propulsat procese ample, ce au contribuit la aducerea în mediile educaționale a milioane de copii, altădată respinși și excluși, astăzi integrați în școli de masă sau centre școlare de educație incluzivă.
C.Educația incluzivă
Problematica copiilor cu cerințe educative speciale determinate de prezența unei dizabilități a devenit în ultimii ani o preocupare aparte în rândul specialiștilor, mai ales odată cu apariția conceptelor de educație integrată, incluziune școlară și școală incluzivă, care au determinat modificări fundamentale în percepția actului educativ și au generat o serie de întrebări importante: Care sunt finalitățile actului educativ în raport cu cerințele specifice ale copiilor cu dizabilități? Care sunt scopurile și obiectivele integrării în condițiile unei clase de elevi în care se realizează educația copiilor cu dizabilități?
Activitatea 2:
Tema: „Educația incluzivă - fenomen și proces promovat în scopul (re)stabilirii echității sociale”
Loc de desfășurare-C.S.E.I.Nr.2, Bistrița- februarie 2019
Mod de desfășurare: Părinții sunt încurajați să vorbească deschis despre problemele pe care le-au întâmpinat sau nu atunci când au dorit să-și înscrie copilul într-o instituție școlară X, modul în care au ajuns la noi la școală, dacă sunt mulțumiți sau nu de alegerea făcută, dacă au sugestii pentru a face lucrurile să meargă mai bine etc.
Repere teoretice:
Promovarea incluziunii și predarea din perspectivă incluzivă necesită o viziune largă și competențe specifice pe care trebuie să le posede toate cadrele didactice, nu doar, cum se crede în mod eronat, cele care asistă direct un copil cu cerințe educaționale speciale. Educația incluzivă și sistemele de învățământ, în general, au evoluat până în punctul în care toate cadrele didactice trebuie să știe că diversitatea este prezentă în grupurile de copii la toate nivelurile de educație și că abordarea diferitelor cerințe ale copiilor este ceea ce marchează fundamental noile tendințe în educație.
Pornind de la acest deziderat, a fost elaborată, aprobată (Ordinul Ministerului Educației nr.125 din 07.03.2012) și pusă în aplicare unitatea de curs universitar Educație incluzivă, destinată formării inițiale în învățământul superior la toate specialitățile domeniului de formare profesională 141 Educație și formarea profesorilor (conform Nomenclatorului domeniilor de formare profesională și al specialităților pentru pregătirea cadrelor în instituțiile de învățământ superior, ciclul I, aprobat prin Legea nr.142-XVI din 07.07.2005). Cursul este implementat în formarea universitară începând cu 1 septembrie 2012, cu statut obligatoriu, în componența modulului psiho-pedagogic – standard de stat în formarea inițială a cadrelor didactice.

Activitatea 3:
Tema – „Caracteristicile elevilor cu dificultăți de învățare”
Loc de desfășurare-C.S.E.I.Nr.2, Bistrița - martie 2019
Mod de desfășurare: Părinții sunt familiarizați cu problematica care însoțește un copil cu dificultăți de învățare, paleta largă a acestor dificultăți, modalități de intervenție în vederea eliminării sau ameliorării acestor probleme, în măsura în care e posibil acest lucru (factori medicali, sociali etc.), propriul aport în vederea creșterii încrederii în sine a acestor copii, ajutorul în activitatea de învățare pe care-l pot acorda etc.
Repere teoretice:
Chiar dacă elevii cu CES pot fi grupați după anumite caracteristici comune, bazate pe cerințe educative speciale, este bine cunoscut faptul că fiecare elev nu se încadrează perfect într-o anumită categorie. De exemplu, elevii cu deficiență mintală nu au toți aceleași aptitudini intelectuale, deficienții auditiv nu au toți aceeași incapacitate, la fel ca și deficienții de vedere, iar elevii surzi nu au toți aceleași aptitudini și dificultăți.
În afară de asta, diferențele ce se remarcă de obicei la majoritatea elevilor cu CES sunt atât de mari, încât profesorii nu pot stabili criterii clare pentru fiecare categorie de dificultăți întâmpinate.
Concluzii în urma discuțiilor (referitor la elevii cu CES):
- le lipsește deseori maturitatea și au un comportament egocentric, copilăros (acesta este motivul pentru care adulții îi tratează, indiferent de vărsta lor, ca pe niște copii;
- deseori, ei sunt înfricoșați de școală (colegii îi pot ajuta să depășească aceste stări);
- este posibil să înțeleagă informațiile transmise dar să fie incapabili să-și organizeze răspunsul;
- adesea, sunt copleșiți de multitudinea de sarcini primite, ei pot ști să rezolve o problemă, dar nu o pot rezolva practic.
Activitatea 4:
Tema- „Plan de intervenție personalizat”
Loc de desfășurare-C.S.E.I.Nr.2, Bistrița- aprilie 2019
Mod de desfășurare: Părinților le sunt prezentate date privind componența colectivului clasei și le va fi prezentată structura unui Plan de intervenție personalizat, explicându-le care sunt condițiile care determină elaborarea unor astfel de planuri de intervenție, durata acestora, posibilitatea de a fi modificate în funcție de evaluările periodice realizate pe parcursul aplicării acestora etc.
Repere teoretice:
-9 elevi cu CES – clasa a II-a/DMU- Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 2
-colectivul clasei- 9 elevi (8 elevi în clasă și 1 elev școlarizat la domiciliu).
Pentru doi elevi am realizat Planuri de intervenție personalizate, intervenția bazându-se pe evaluarea educațională complexă:
a) evaluarea abilităților/gradului de pregătire (abilitățile sunt o condiție prealabilă pentru dezvoltarea deprinderilor și a capacităților; deprinderile și capacitățile sunt obiective ale învățării în cadrul activităților școlare: scrisul, cititul, matematica și comportamentul autocontrolat)
b) evaluarea deprinderilor (nivelul actual al învățării și al elementelor învățate poate fi măsurat prin intermediul probelor/testelor de performanță și a altor instrumente de evaluare. În cazul unor probleme de învățare, aceste evaluări furnizează informații despre natura și gravitatea problemelor)
c) evaluarea dezvoltării sociale și emoționale (evaluarea educațională cuprinde și mediul social al copilului/elevului. Relația cu prietenii, colegii și mai ales familia oferă informații importante despre mediul de învățare al copilului/elevului)
Concluziile obținute din datele combinate vor sta la baza planificării și implementării intervenției. Datele despre copil/elev vor fundamenta planificarea activităților educaționale și, dacă este necesar, a intervențiilor. În mod firesc, cadrul didactic va coopera cu colegii profesori, cu alți specialiști și părinții. Dar, cadrul didactic este persoana de bază, care are cea mai vastă perspectivă a situației elevului și, în același timp, care știe ce să facă zilnic și are zilnic posibilitatea de a aplica planurile elaborate.

Activitatea 5:
Tema- Impresii-Concluzii-Sugestii
Loc de desfășurare-C.S.E.I.Nr.2, Bistrița- mai 2019
Mod de desfășurare:
Activitatea finală a proiectului a fost desfășurată în sala festivă a școlii. Aici am împărtășit idei, impresii, speranțe vizavi de locul pe care trebuie să-l ocupe școala în societate, în general, sau în „casa” părinților, în particular. O colaborare între părinți și profesori nu aduce decât beneficii pe termen scurt, mediu și lung, copilul simte că părintele este interesat de evoluția lui școlară, iar dacă este sprijinit și motivat și de către părinți/familie, succesul școlar este posibil.
Centrul Școlar de educație Incluzivă (unde îmi desfășor activitatea de 12 ani, plus o experiență de 10 ani ca profesor de sprijin în învățământul de masă din același oraș, Bistrița, mă plasează, probabil, printre persoanele “privilegiate”, care dețin experiența activității didactice în cele două variante, învățământ de masă și învățământ special) este o şcoală prietenoasă şi democratică, care valorifică diversitatea culturală, o şcoală în care toţi copiii sunt respectaţi şi integraţi fără discriminare şi excludere generate de originea etnică, deficienţe fizice sau mentale, origine culturală sau socio-economică, limbă maternă.
Dizabilitatea face parte din experiența umană, fiind o dimensiune a umanității; ea este una dintre cele mai puternice provocări în ceea ce privește acceptarea diversității, deoarece limitele sale sunt foarte fluide, în categoria persoanelor cu dizabilități putând intra oricine, în orice moment, ca urmare a unor împrejurări nefericite, boli sau accidente.
Cel mai important lucru pe care l-am învățat de-a lungul acestor ani petrecuți cu și alături de copii cu CES, a fost faptul că elevii cu cerințe educative speciale -CES-, care ajung să fie îmbrățișați de către sistemul educației speciale sau incluzive, sunt suflete care așteaptă să li se întindă o mână de ajutor, care doresc să fie “ghidați“spre ieșirea într-o lume în care sunt tratați ca persoane valide, capabile, responsabile în viața de zi cu zi, care pot să contribuie, cu mai mica sau marea lor “parte“ la trăirea, cu bune și rele, a acestei frumoase și minunate vieți! Acești copii au părinți, părinți care trebuie la rândul lor consiliați, sprijiniți și încurajați, în marea luptă pe care o duc cu prejudecățile celor din jur, cu sistemul de stat în ceea ce privește protejarea și asigurarea tuturor drepturilor de care uneori sunt privați.