Promovarea educației pentru sănătate în rândul elevilor

Promovarea educației pentru sănătate în rândul elevilor
(este subiectul abordat în lucrarea de gradul I)
Educaţia pentru sănătate este o preocupare importantă a medicinii omului sănătos, având ca obiectiv formarea şi dezvoltarea unui comprtament igienic, motiv pentru care am realizat un studiu sub forma unui chestionar din 119 întrebări aplicat unui număr de 212 subiecți din clasele a IX-XII-a.
Subliniez faptul că alegerea acestor categorii de subiecţi nu a fost aleatorie. Teoretic, toţi tinerii chestionaţi ar trebui să se situeze undeva la un nivel mediu sau chiar peste mediu în ceea ce priveşte cunoaşterea anatomiei şi fiziologiei omului în general şi a igienei în special, atât graţie informaţiilor furnizate în cadrul orelor de biologie (disciplina de biologie fiind obligatorie şi nu opţională pentru toţi subiecţii noştri), cât şi studiului individual suplimentar şi/sau din numeroasele publicaţii (cărţi, reviste, ziare, pliante publicitare instructiv-educative) existente pe piaţă şi din emisiunile pe aceste teme difuzate larg pe diferite posturi de radio şi televiziune, la care subiecţii au acces necondiţionat. Am pornit de la premiza că adolescenţa reprezintă cea mai importantă şi complexă perioadă a vieţii unui individ sub raportul modificărilor psiho-somatice pe care le suferă individul pe parcursul maturizării şi desăvârşirii formării sale. Totodată, adolescenţa este vârsta la care încă se mai poate interveni în mod benefic în scopul îmbunătăţirii nivelului de educaţie sanitară generală a individului, cu impact asupra întregii vieţi ulterioare a individului. Pentru garantarea (în limita posibilităţilor) într-o cât mai mare măsură a veridicităţii informaţiilor furnizate de către subiecţi, în mod deliberat, în cadrul chestionarului, nu a fost solicitată menţionarea numelui şi prenumelui acestora.
Unul dintre obiectivele principale ale prezentului studiu l-a reprezentat stabilirea, în cadrul eşantionului nostru, a nivelului de cunoştinţe referitoare la: anatomia, fiziologia, patologia şi igiena aparatelor: digestiv, respirator, excretor, reproducător, de contracepţie, sterilitate, consumul de droguri legale şi ilegale şi efectele lor asupra organismului uman. Nu am urmărit doar evaluarea brută a acestor cunoştinţe, ci am încercat să stabilim şi corelaţia existentă între aceste cunoştinţe şi vârsta, sexul, provenienţa din mediul rural sau urban a liceenilor chestionaţi, apartenenţa la familii cu un anumit nivel de pregătire intelectuală, familii mai mult sau mai puţin unitare (părinţi căsătoriţi, necăsătoriţi, divorţati, văduvi) şi, nu în ultimă instanţă, implicarea diferiţilor membri ai familiei, a educatorilor şi/sau cadrelor medicale în însuşirea cunoştinţelor şi soluţionarea diverselor neclarităţi cu care se confruntă liceenii noştri cu privire la multiplele aspecte esenţiale ale problemelor urmărite.
Atât din rezultatele obţinute prin completarea chestionarelor de către aceşti subiecţi, cât şi din discuţiile libere purtate cu aceştia, am constatat existenţa unor diferenţe semnificative în ceea ce priveşte nivelul cunoştinţelor legate de aspectele urmărite la elevii claselor IX-XII, în sensul că elevii claselor a XI a şi a XII s-au dovedit a fi cel mai bine documentaţi, în timp ce elevii claselor a IX a şi a X a au demonstrat existenţa unor carenţe grave, materializate prin inexistenţa unor cunoştinţe elementare în domeniiile abordate de noi. Aceste diferenţe sunt, într-o oarecare măsură, justificate având în vedere că, potrivit programelor de învăţământ în vigoare, anatomia şi fiziologia omului este studiată în casa a XI. Dar, nu trebuie neglijat faptul că unele aspecte legate de aparatul reproducător sunt abordate şi pe parcursul şcolii generale. Per ansamblu, potrivit rezultatelor noastre, apreciem că nivelul acestor cunoştinţe este nesatisfăcător, în condiţiile în care doar 39% dintre elevii claselor a XI a şi 49% dintre cei din clasa a XII a au cunoştinţe suficiente şi corecte referitoare la componentele aparatului reproducător de ambele sexe, la bolil şi normele de igienă a acestui aparat, cunoştinţe referitoare la menstruaţie şi poluţiile nocturne, la contracepţie, sarcină, avort, conduită sexuală etc. Nivelul tuturor acestor cunoştinţe este extrem de redus la elevii claselor a IX a şi a X a, doar 5% dintre cei din clasa a IX, respectiv 7% dintre cei din clasa a X a răspunzând dacă nu complet, atunci măcar corect la întrebările chestionarului nostru ce abordau problematici, care, potrivit programelor analitice gimnaziale, ar fi trebuit să fie cunoscute.
Absenţa cunoştinţelor elementare legate de aparatul reproducător uman este mai puţin îngrijorătoare, însă, din păcate, un mare număr de subiecţi, dintre care bună parte din clasa a IX a (66%) şi a X a (55%), dar şi din clasele a XI a (10%) şi a XII a (29%) fac confuzii grave în ceea ce priveşte apartenenţa unor organe la cele două sexe (de exemplu, ovarele, uterul, trompele uterine, prostata), precum şi confuzii legate de conexiunea anatomică a căilor genitale cu cele urinare feminine.
Referitor la corelaţia dintre nivelul acestor cunoştinţe şi sexul subiecţilor, rezultatele studiului nostru reflectă cu claritate că fetele sunt cele care deţin mai multe informaţii referitoare la anatomia, patologia, igiena aparatului reproducător la ambele sexe, precum şi la contracepţie. Astfel, în timp ce 59% dintre fete au dat răspunsuri corecte, la băieţi situaţia este alarmantă, doar 15% dintre cei chestionaţi dovedind a poseda cunoştinţele elementare, corecte în acest domeniu.
Mai mult decât atât, fetele au dovedit un interes sporit şi constant (materializat prin existenţa unui bagaj informaţional mult mai larg de cunoştinţe) pe tot parcursul celor 4 ani de liceu, cu un maximum în clasele a XI şi a XII. Cu certitudine, acest fapt poate fi corelat cu maturizarea fizică şi psihică mai rapidă a lor comparativ cu băieţii. În ceea ce priveşte vârsta subiecţilor, în cazul fetelor se prezintă astfel: 8%-au 15 ani, 25%-au 16 ani, 27%-au 17 ani, 32%-au 18 ani, 7%-au 19 ani, 1%-au 20 de ani; în cazul băieţilor: 12%-au 15 ani, 32%-au 16 ani, 27%-au 17 ani, 24%-au 18 ani, 5%-au 19 ani. Majoritatea subiecţilor chestionaţi provin din mediul rural-51% iar din mediul urban-49% .
Este îmbucurător faptul că elevii care au avut afecţiuni respiratorii, digestive, excretorii, sexuale, cunosc mai bine simptomele, factorii determinanţi şi prevenirea lor decât cei care nu au suferit de asemenea afecţiuni. Voi exemplifica câteva situaţii: referitor la ce reguli de igienă cunoașteţi şi în ce măsură le respectaţi şi ce organe ale aparatelor reproducătoare cunoaşteţi subiecţii au răspuns astfel: 40,56 % afirmă că nu cunosc nici o regulă de igienă ale aparatului reproducătoar în timp ce 59,44 % afirmă că le ştiu; în ce priveşte regulile de igienă ale aparatului reproducătoar 81,60 % spun că nu cunosc nici o regulă de igienă şi numai 18,39 % spun că le ştiu, aceştia fiind elevii din clasele a XII-a, din care numai jumătate din ei le respectă. La întrebările referitoare la activitatea sexuală, rezultatele sunt următoarele: 54 % din subiecţi şi-au început activitatea sexuală, astfel: la 10 ani-1%, la 14 ani-24%, la 15 ani-29%, la 16 ani-22%, la 17 ani-17%, la 18 ani-5%, la 19 ani-2% iar 46 % dintre subiecţi nu şi-au început activitatea sexuală, din cei 54 % de subiecţi care şi-au început activitatea sexuală 38% spun că nu s-au consultat cu nimeni înainte de începerea activităţii sexuale şi doar 16 % spun că le-au spus părinţilor; referitor la vârsta primului partener sexual 35 % afirmă că nu ştiu care este vârsta lui şi numai 19% afirmă că ştiu. În ceea ce priveşte bolile cu transmitere sexuală suferite de subiecţii chestionaţi rezultatele sunt: 22%-au suferit de candidoză, 25% de micoze, 11% de vaginită iar dintre bolile cu transmitere sexuală cea mai cunoscută de către elevii chestionaţi este SIDA-36% în timp ce 31 % nu ştiu nici una . Faptul că tinerii chestionaţi au suferit într-un număr moderat de boli cu transmitere sexuală este şi datorită faptului că utilizează diferite metode de protecţie sexuală şi anume : prezervativul de 3 ani-30%, prezervativul de 2 ani-33%, prezervativul de 1 an-15%, anticoncepţionale de 1 an-11%. De educaţia sexuală a subiecţilor chestionaţi 20% afirmă că şcoala a avut un rol important, (menţionând faptul că nu întotdeuana este dirigintele ci este profesorul de care se simt foarte apropiaţi), 15% spun că i-au ajutat prietenii, 17%-părinţii, 11%-tv, net, 9%-reviste iar 23% afirmă că nu i-a ajutat nimeni. La explicarea următorilor termeni: libidou, orgasm, potenţă, virilitate, sterilitate, homosexualitate, lesbianism, avort, frigiditate,72,16 % nu ştiu să explice termenii şi numai 27,84 % ştiu explicarea lor, fapt ce arată că tinerii manifestă o oarecare pudoare faţă de temele sexuale şi demonstrează lipsa informaţiilor şi mai ales o preocupare slabă a părinţilor faţă de acest aspect, care poate fi explicat prin apartenenţa religioasă a subiecţilor dintre care 86%-sunt ortodocşi, protestanţi-12% din care: 7%-baptişti, 3%-penticostali, 2%-reformaţi, martorii lui Iehova-1% şi greco-catolici-1%.
Bibliografie

1.Alder.M., 1996, Sexual health and care: sexually transmitted infections, Guidelines for prevention and treatment, Macmillian Co., London.
2.Angle, M., Huff, P.S., Lea, J.W., 1991, Interaction between oral contraceptives and therapeutic drugs, Outlook, 9 (1), 1-6.
3.Antal, A., 1983, Igiena şcolară, Ed. Medicală, Bucureşti.
4.Athanasiu, A., 1998, Tratat de psihologie medicală, Ed.Oscar Print, Bucureşti.
5.Bailie, G.R., 2005, The Clinical Use of Drugs - Acute renal failure, Appl. Therapeutics, 82, 29–33.
6.Barbu, R., 1980, Fiziopatologia, Ed.Diactică şi Pedagogică, Bucureşti.
7.Barna, A., Pop, I., 2001, Biologie, Gradul II în învăţământ, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
8.Bucur, G. E., 2001, Educaţie pentru sănătate, Ed. Fiat Lux, Bucureşti
9.Bucur, G.E., Popescu, O., 1999, “Educaţia pentru sănătate în şcoală”, Ed.Fiat Lux, Bucureşti.
10..Eurydice, Reţea de informare despre educaţie în Comunitatea Europeană.Combaterea eşecului şcolar: o provocare pentru construcţia europeană.
11.Huezo, C.M., Carignam, C.S., 1999, Ghidul serviciilor de planificare familială, Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, Bucureşti.
12.Huezo, C., Malhotra, U., 1992, Providing contraceptives through community based services with clinical backup: a model protocol for quality of care, International Planned Parenthood Federation Co., London.

Bibliografie

1.Alder.M., 1996, Sexual health and care: sexually transmitted
infections, Guidelines for prevention and treatment, Macmillian Co.,
London.
2.Angle, M., Huff, P.S., Lea, J.W., 1991, Interaction between oral
contraceptives and therapeutic drugs, Outlook, 9 (1), 1-6.
3.Antal, A., 1983, Igiena şcolară, Ed. Medicală, Bucureşti.
4.Athanasiu, A., 1998, Tratat de psihologie medicală, Ed.Oscar
Print, Bucureşti.
5.Bailie, G.R., 2005, The Clinical Use of Drugs - Acute renal
failure, Appl. Therapeutics, 82, 29–33.
6.Barbu, R., 1980, Fiziopatologia, Ed.Diactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
7.Barna, A., Pop, I., 2001, Biologie, Gradul II în învăţământ,
Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca.
8.Bucur, G. E., 2001, Educaţie pentru sănătate, Ed. Fiat Lux,
Bucureşti
9.Bucur, G.E., Popescu, O., 1999, “Educaţia pentru sănătate
în şcoală”, Ed.Fiat Lux, Bucureşti.
10..Eurydice, Reţea de informare despre educaţie în Comunitatea
Europeană.Combaterea eşecului şcolar: o provocare pentru
construcţia europeană.
11.Huezo, C.M., Carignam, C.S., 1999, Ghidul serviciilor de
planificare familială, Societatea de Educaţie Contraceptivă şi
Sexuală, Bucureşti.
12.Huezo, C., Malhotra, U., 1992, Providing contraceptives through
community based services with clinical backup: a model protocol for
quality of care, International Planned Parenthood Federation Co.,
London.