Provocările și oportunitățile e-learningului

Provocările și oportunitățile e-learningului

Prof. Cazan Anca
Liceul Teoretic ”Constantin Șerban”Aleșd

Consolidarea, timp de peste 300 de ani, a unui sistem de învăţământ general, având la bază manualul proiectat de Comenius şi dezvoltarea rapidă a sistemelor electronice de calcul din ultimii 30 de ani au generat noi disensiuni asupra terminologiei utilizate într-un domeniu, prin excelență, transdisciplinar, și anume didactica.
Primele şcoli publice (1780) au adoptat modelul profesorului ca manager, în care acesta constituia principalul conducător al procesului instrucţional şi al mijloacelor folosite în cadrul clasei. După 1951, sunt promovate în şcoli primele tehnologii educaţionale, dar începând cu această perioadă este înregistrată şi o creştere semnificativă a numărului de instruiţi la nivelul unei clase. După 1981, sunt realizate primele aplicaţii de instruire şi exersare (drill and practice). Începând din 1984, producătorii de aplicaţii comerciale dezvoltă programe de mediere a învăţării (tutorials) şi programe-jocuri destinate învăţării (learning games). Acestea cunosc o răspândire foarte largă prin formele de promovare: demo, shareware, freeware. După 1990, sunt dezvoltate sistemele multimedia și instrumentele software de proiectare pedagogică. Aplicaţiile sunt realizate pe compact-discuri (CD-ROM). Sistemele Learningware şi Authorware marchează principalele direcţii ale mediului educaţional asistat de calculator.
E-learning, termen introdus în 1998 de Jay Cross, fondatorul Internet Time Group, a devenit extrem de popular. O căutare cu Google la începutul lui august 2010 oferă aproximativ 197.000.000 de referinţe pentru e-learning, reprezentând de trei ori mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului 2006. Învăţământul electronic sau e-learning reprezintă o modalitate actuală de dezvoltare a educaţiei, în concordanţă cu descoperirile tehnologice. O definiţie concisă a termenului de învăţământ electronic poate fi: “oferirea educaţiei, instruirii sau învăţământul prin mijloace electronice”. Termenul este utilizat în zilele noastre şi ca termen unificator pentru o multitudine de tehnici de învăţare, instruire prin mijloace asistate de calculator. Învăţământul electronic se referă la utilizarea tehnologiilor Internetului pentru a furniza un vast şir de soluţii care amplifică performanţa şi cunoştinţele. În general, termenul de e-learning este sinonim cu online learning, Web based learning.
Iată câteva definiţii ale termenului de e-learning :
• Orice act sau proces virtual utilizat pentru a obţine date, informaţii, abilităţi sau cunoştinţe. E-learning înseamnă astfel învăţarea într-o lume virtuală, în care tehnologia cooperează cu creativitatea umană pentru a accelera şi uşura cunoaşterea profundă a domeniului studiat.
• Oferirea unor oportunităţi de învăţare, instruire sau programe educaţionale cu ajutorul unor mijloace electronice.
• Acoperă o vastă categorie de aplicaţii şi procese, precum: instruirea asistată de calculator, învăţarea prin intermediul Internetului/Intranetului (Web based learning), învăţământ oferit prin intermediul calculatorului (computer based learning), clase virtuale, colaborare online. Conţinutul electronic este oferit cu ajutorul Internetului, a Intranetului, a casetelor audio şi video, prin satelit, CD-ROM sau televiziune interactivă.
• Posibilitate de a îmbunătăţi învăţământul prin utilizarea dispozitivelor de calcul (ex. PCurile, cd-urile, DVD-urile, televiziunea, PDA-urile, telefoanele mobile) şi a tehnologiei comnunicaţiei (prin utilizarea Internetului, e-mailului, forumurilor de discuţii sau a software- ului colaborativ de tip wiki sau blog).
În sens larg, prin e-learning se înţelege totalitatea situaţiilor educaţionale în care se utilizează semnificativ mijloacele tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. Termenul, preluat din literatura anglo-saxonă, a fost extins de la sensul primar, etimologic, de învăţare prin mijloace electronice, acoperind acum aria de intersecţie a acţiunilor educative cu mijloacele informatice moderne.
Avantajele acestui tip de învăţare sunt următoarele: accesibilitate, flexibilitate, confortabilitate, utilizatorul putând hotărî singur, data şi ora la care se implică în activitatea de instruire.
Faţă de sistemul tradiţional de învăţământ, e-learning-ul prezintă numeroase avantaje:
:
• independenţa geografică, mobilitatea – posibilitatea de a accesa conţinutul materialului educaţional de oriunde şi oricând, cu ajutorul computerului personal şi a reţelei;
• accesibilitate online – o caracteristică importantă specifică acestui tip de educaţie, prin care se înţelege accesul la educaţie prin Internet în timp real, de oriunde şi oricând, 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână; nu există dependenţă de timp;
• prezentare concisă şi selectivă a conţinutului educaţional;
• individualizarea procesului de învăţare – fiecare instruit are un ritm şi stil propriu de asimilare şi se bazează pe un anume tip de memorie în procesul de învăţare (auditivă sau vizuală), parcurgerea cursurilor poate fi făcută treptat şi repetat, controlându-şi rapid progresele, beneficiind de un feedback rapid şi permanent; unii subiecţi au un randament mai bun în weekend, alţii la primele ore ale dimineţii;
• metode pedagogice diverse – programele e-learning trebuie să aibă la bază diverse metode pedagogice, care să ghideze subiecţii pe tot parcursul procesului de învăţare: la parcurgerea materialelor didactice, la realizarea proiectelor, la evaluarea online şi până la certificarea programului, dacă este cazul; o serie de experimente care studiază efectul pe care îl au utilizarea diverselor medii în însuşirea cunoştiinţelor au dus la concluzia că, în general, un material educaţional diversificat este reţinut în proporţie de 80% prin ascultare, vizionare şi interactivitate;
• administrarea online – utilizarea sistemelor e-learning necesită asigurarea securităţii utilizatorilor, înregistrarea acestora, monitorizarea studenţilor şi a serviciilor oferite în reţea;
• costuri reduse de distribuţie – software-ul educaţional sau soluţiile electronice de învăţare nu sunt ieftine. Totuşi, costurile lor sunt mai reduse decât cele implicate de o sesiune de învăţare “clasică”, deoarece sunt eliminate cheltuielile de deplasare, închirierea spaţiilor pentru cursuri, cazarea şi masa subiecţilor;
• timp redus de studiu – în unele cazuri, în funcţie de soluţia de tehnică adoptată, şi timpul poate fi trecut la categoria reducerea costurilor: subiectul nu va întrerupe activitatea profesională pentru a urma un curs, ci va “pierde” doar câteva ore zilnic pentru a învăţa online sau offline, pe computer;
• interacţiuni sincrone şi asincrone – cele două tipuri de interacţiuni dintre instructori şi instruiţi se pot completa;
• tehnologii dinamice diverse – acestea permit un feedback pronunţat, în timp real, şi evaluări formative şi sumative, calitative şi cantitative, realizate într-un mod facil şi de către evaluatorii cei mai avizaţi;
• dacă învăţământul tradiţional este organizat pe grupe de vârstă, cel online este organizat pe subiecte; într-o clasă virtuală pot fi reuniţi subiecţi de toate vârstele, cu pregătiri diferite, neglijând graniţele spaţiale.
Dezavantajele educaţiei de tip e-learning sunt :
- rata mare de abandon a elevilor/studenților – acest tip de educaţie la distanţă necesită eforturi consistente şi susţinute din partea tuturor participanţilor la procesul instrucţional.Studenţii trebuie să fie extrem de motivaţi, altfel se instalează fenomenul de abandon şcolar care este mult mai frecvent în educaţia la distanţă decât în învăţământul tradiţional.
După studiile făcute de Rovai, există câţiva factori care pot influenţa abandonul şcolar şi care pot fi exploataţi pentru a limita această tendinţă: prezenţa – tutorele şi studentul trebuie să fie prezenţi chiar şi într-o comunitate virtuală;
- egalitatea – trebuie să se manifeste prin aceea că tutorele va modera activitatea în aşa fel încât toţi participanţi să aibă oportunitatea de a interveni într-un anumit subiect de discuţie;
- grupuri de lucru cât mai mici – care să permită o mai bună împărţire a sarcinilor şi activităţilor;
- stilul de predare şi gradul de însuşire al cunoştinţelor reprezintă un factor important. Aceasta înseamnă folosirea unor formate de cursuri online specifice acestui tip de educaţie şi care să se adapteze cunoştinţelor subiecţilor.
• necesită experienţă în domeniul utilizării calculatoarelor – cursanţilor li se solicită anumite cunoştinţe în domeniul IT.
• costuri mari pentru proiectare şi întreţinere – acestea includ şi cheltuieli cu tehnologia, transmiterea informaţilor în reţea, întreţinerea echipamentului, producerea materialelor necesare. Comparativ, însă, cu toate costurile pe care le implică procesul educaţional clasic, acestea sunt net mai mici.
Cu toate aceste dezavantaje sau limitări, experienţa platformelor e-learning deja funcţionale a demonstrat faptul că participanţii la educaţie prin intermediul noilor tehnologii e- learning se familiarizează în scurt timp cu mediul virtual şi intră relativ repede în ritmul natural al transmiterii şi, respectiv, însuşirii de cunoştinţe prin acest modern şi eficient tip de educaţie.

Bibliografie:
1. Adăscăliţei A., ,,Instruire asistată de calculator: didactică informatică”, Editura Polirom, Iași, 2007.
2. Cristea V., Iosif G., Marhan A., Niculescu C., Trăuşan-Matu Ş., Udrea O., ,,Sisteme inteligente de instruire pe Web”, Editura Politehnica Press, Bucureşti, 2005.
3. Dobre I., ,,Studiu critic al actualelor sisteme de e-Learning”, Academia Română – Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială”, București, 2010