Dificultatea de atenție a elevului este o problemă cu care cadrele didactice se confruntă zi de zi. Pentru a crește șansele progresului școlar, este nevoie de o implicare activă în viața educabililor pentru a facilita procesul de predare-învățare.
Remedii pentru “tratarea” dificultăților de atenție și concentrare ale copilului
Interes general | Toate disciplinele
Propus de: dianacrisan | 24.08.2015 08:55 | Revista cadrelor didactice nr. 16/2015 | 813 vizualizări
Acest articol urmărește atenționarea atât a părinților, cât și a profesorilor în ceea ce privește o mai bună înțelegere și atenție din partea educaților. Așadar, este de dorit să se semnaleze importanța cunoașterii pe deplin a copiilor, pentru a-i putea ajuta referitor la îmbunătățirea procesului de învățare.
Prin definiție, atenția este o condiţie sine-qua-non a actului de învățare, care îi sporește eficiența şi îl facilitează. Lipsa atenției duce la erori în reacțiile de răspuns, la omisiuni sau la confuzii, care periclitează fără dar și poate desfășurarea învățării. De cele mai multe ori aceste dificultăți sunt aduse la cunoștința părinților de către educatori sau profesori și apar sub forma unor expresii precum „nu este atent”, „îi deranjează și pe colegii săi”, „nu reușește să ducă la bun sfârșit ceea ce a început”, „nu pare a fi interesat de subiect”, „se plictisește foarte repede în timpul orelor”, „își caută altceva de făcut decât ceea ce i se cere”, „orice zgomot îi captează atenția fără a se gândi la sarcina ce trebuie îndeplinită” etc.
Acest aspect are o deosebită importanță în practica educațională, întrucât cadrele didactice se confruntă zi de zi cu astfel de situații. Se poate afirma faptul că nevoia unei astfel de cercetări a rezultat datorită faptului că tot mai mulți copii își pierd capacitatea de a fi atenți în timpul orelor de școală. Astfel, părinții se simt nevoiți să caute(dar și să rezolve)tot mai multe cauze care au dus la acest fenomen al lipsei de atenție.
Există însă un pericol care poate apărea la astfel de copii, și anume sindromul ADHD, însă acest diagnostic poate fi pus doar de către un psihiatru și trebuie să se urmarească cu strictețe o serie de etape de evaluare pentru a se decide dacă într-adevăr copilul suferă de această formă majoră a lipsei de atenție. Însă, trecând peste aceste cazuri izolate, se poate spune că majoritatea elevilor prezintă o lipsă de concentrare din cu totul și cu totul alte motive. Întrebarea ce rezultă în urma acestei cercetări sună în felul următor: ce pot face în primul rând părinții, iar apoi profesorii pentru a-i ajuta atât pe elevii care suferă de sindromul ADHD, cât și pe cei care dețin o lipsă de atenție din diferite motive?
Iata câteva modalități, respectiv câteva “remedii” în gestionarea dificultăților de atenție și concentrare ale copilului: în primul rând este important ca părinții să efectueze un control mai riguros al copiilor. În cazul în care educatul este nevoit să lucreze în condiții care nu facilitează nicidecum studiul, lipsa de atenție este foarte ușor de explicat. Astfel, factorii care determină situații de stres, de oboseală, de teamă sau de inhibiție, nu denotă altceva decât un mediu nefavorabil procesului de învățare. În astfel de condiții, copilul nu își poate focaliza atenția asupra învățării, iar capacitatea acestuia de concentrare lipsește cu desăvârșire. Totodată părinții trebuie sa asigure un mediu sănătos copiilor prin crearea unei ambianțe plăcute in sânul familiei și a unei amosfere relaxante în locul în care subiectul își face temele sau se pregătește pentru următoarea zi. Tensiunile care apar între membrii familiei sau între partenerii de joacă(atât între cei de acasă cât și între cei de la școală) se reflectă în mod automat asupra copilului având repercursiuni imediate în progresul școlar(care are de suferit).
În al doilea rând, dacă copilul prezintă anumite probleme, cum ar fi sindromul ADHD, sau tulburări precum disgrafia și dislexia, este de maximă importanță intervenția unui specialist care să știe cum să gestioneze astfel de comportamente și să ajute copilul în procesul de învățare prin mijloace specifice, adaptabile vârstei lui. Odata stabilite aceste cauze, educatul va putea să își controleze activitățile prosociale și să învețe cum să își mențină starea permanentă de concentrare în efectuarea unor cerințe școlare.
De asemenea, dificultățile de atenție și concentrare apar încă de la grădiniță, în momentul în care copilul este introdus în sistemul de învățare și educatoarea încearcă să le coordoneze activitățile, captând atenția educaților și încercând treptat să îi obișnuiască cu un mediu academic. Mediul grădiniței creează o atmosferă stimulatoare, prielnică pentru toți copii, ceea ce se datorează felxibilității programei școlare, care oferă posibilitatea formulării unor obiective cadru de referință. Datorită acestui lucru, este foarte important ca aceste probleme ce cauzează lipsa de concentrare la copii, să fie detectate din timp și soluționate cât mai repede, astfel încât să nu persiste asemenea comportamente.
Ceea ce se vrea de la acest articol, prin punerea acestuia în aplicare, este obținerea unor performanțe școlare ridicate. Așadar, prin intervenția părinților și a cadrelor didactice în viața copilului, ajutându-l să depășească dificultatea de concentrare și de atenție, se vor obține rezultate pozitive, ceea ce va demonstra eficiența sistemului de învățământ.
În vederea acestui lucru, este necesar ca profesorii sa găsească noi activități și noi modalități care să favorizeze captarea atenției atât a preșcolarilor, cât și a școlarilor. Unele din aceste modalități ar fi testele de cunoaștere si autocunoaștere, poeziile, ghicitorile, probleme distractive, pildele, anagramele, rebusurile, diferite jocuri care să stârnească interesul, jocuri care să conțină sarcini mai dificile etc.
În concluzie, se poate afirma că educații au nevoie atât de atenția dascălilor, cât și de atenția părinților, care îi pot urmări îndeaproape și pot stabili cu exactitate cauzele care duc la lipsa puterii de concentrare în procesul de învățare. Odata stabilite cauzele, se vor constitui diferite activități cu rol de captare a atenției, favorizând dezvoltarea cognitiva și afectiva a elevilor.
Bibliografie
1 Scheau, Ioan, Perspective pragmatice în educaţie, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2003;
2 Vianin, Pierre, Ajutorul strategic pentru elevii cu dificultăţi şcolare. Cum să-i dai elevului cheia reuşitei?, Cluj-Napoca, Editura ASCR, 2011.
Comentarii (0)
Nu există niciun comentariu
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.