Rolul cadrului didactic în asigurarea calitatii în educaţie

Rolul cadrului didactic în asigurarea calitatii în educaţie
Studiu de specialitate
Prof. înv. primar Vaduva Luiza Adela,
Scoala Gimnaziala Pades

Problema asigurǎrii şi menţinerii calitǎţii serviciilor educaţionale este una deosebit de importantǎ cu un impact imediat , dar şi pe termen lung asupra beneficiarilor direcţi ai acestora-elevii, cât şi asupra beneficiarilor indirecţi- comunitatea, societatea etc.
Calitatea şi asigurarea acesteia nu se întâmplǎ, nu este opţionalǎ, ci este o cerinţǎ imperativǎ a timpului pe care îl trǎim din cel puţin patru motive: moral (elevii sunt cei cǎrora trebuie sǎ li se asigure o educaţie care sǎ fie ,,cea mai bunǎ”, contextual (şcolile sunt într-o interacţiune dinamicǎ şi continuǎ cu societatea şi comunitatea cǎrora le aparţin . Contextul în care acestea îşi desfǎşoarǎ activitatea este într-o continuǎ luptǎ pentru calitate, ceea ce impune pentru toate instituţiile o creştere a interesului pentru calitate.), supravieţuirea (societatea de azi este una concurenţialǎ), responsabilitatea (şcolile sunt supuse în mod constant aprecierii şi evaluǎrii celor pe care îi serveşte: elevi, pǎrinţi , comunitate, societate. Şcoala este un bun al comunitǎţii şi va trebui sǎ dea socotealǎ pentru ceea ce face, motiv care impune existenţa unor strategii interne de asigurare şi menţinere a calitǎţii.)
Şcoala româneascǎ trebuie sǎ iasǎ din normele stricte ale ideii de transfer de cunoştinte cǎtre elevi, idée care încǎ mai stǎ ca temei de bazǎ a tot ceea ce şcoala face sau trebuie sǎ facǎ. Şcoala sǎ fie locul unde elevii primesc informaţii, dar accentul sǎ nu cadǎ pe dimensiunea informativǎ, ci din ce în ce mai mult pe formare, integrare, relaţionare.
Valorile instituţionale şi viziunea sunt importante deoarece ele dau direcţie şi sens instituţiei, asigurǎ consecvenţa în acţiune, motiveazǎ şi promoveazǎ angajaţii, pun bazele culturii şcolii.
Iată destule motive pentru a acorda o mai mare atenţie activitǎţii didactice în vederea obţinerii unui învǎţǎmânt de calitate.
Nu rareori avem ca subiect de discuţie în cancelarie, la cercurile pedagogice sau la şedintele cu părinţii problema îndepărtării elevilor de ,, carte”(declinul învǎţǎrii). Dar ce facem noi, cadrele didactice, pentru a îndrepta situaţia?
Conceptul de calitate a fost asociat cu un anume nivel sau grad de excelenţǎ , valoare sau merit, deci cu valorile explicite şi implicite ale culturii unei comunitǎţi sau unei naţiuni. Un concept propriu al calitǎţii ar trebui sǎ se fundamenteze pe : cultura, tradiţiіle şi valorile naţionale, cultura şi valorile pe care dorim sǎ le promovǎm prin politicile şi strategiile dezvoltǎrii sociale şi economice durabile.
Calitatea educaţiei poate fi privitǎ ca un ansamblu de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia prin care sunt îndeplinite aşteptǎrile beneficiarilor, precum şi standardele de calitate . Beneficiarii şi clienţii educaţiei de calitate (elevii, pǎrinţii, societatea) ar fi de dorit sǎ fie consultaţi permanent în ceea ce priveşte satisfacţia lor faţǎ de serviciile educaţionale de care beneficiazǎ.
Imbunǎtǎţirea calitǎţii educaţiei presupune evaluare, analizǎ şi acţiune corectivǎ continuǎ din partea organizaţiei furnizoare de educaţie, bazatǎ pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri , precum şi pe alegerea şi aplicarea celor mai relevante standarde de referinţǎ. Metodologia asigurǎrii calitǎţii educaţiei precizeazǎ cǎ asigurarea calitǎţii educaţiei este centratǎ preponderent pe rezultatele învǎţǎrii. Rezultatele învǎţǎrii sun exprimate în termeni de cunoştinţe, competenţe, valori, atitudini care se obţin prin parcurgerea şi finalizarea unui nivel de învǎţǎmânt sau program de studiu.
Calitatea în educaţie este asiguratǎ prin urmǎtoarele procese: planificarea şi realizarea efectivǎ a rezultatelor aşteptate ale învǎţǎrii, monitorizarea rezultatelor, evaluarea internǎ a rezultatelor, evaluarea externǎ a rezultatelor şi prin îmbunǎtǎţirea continuǎ a rezultatelor în educaţie.
Calitatea este dependentǎ de valorile sociale în care funcţioneazǎ sistemul respectiv de educaţie. Calitatea se realizeazǎ pe un anume subiect, pentru un anume beneficiar, dupǎ anumite interese. Valorile calitǎţii în educaţie: democraţia, umanismul, echitatea, autonomia intelectualǎ şi moralǎ, calitatea relaţiilor interpersonale, comunicarea, îmbogǎţirea comunitǎţii, inserţia optimǎ socialǎ şi profesionalǎ, educarea individului ca membru critic şi responsabil al grupului. Forţa de muncǎ sǎ fie competitivǎ, cu noi competenţe în soluţionarea problemelor şi cu abilitǎţi cognitive. Incǎ persistǎ discrepanţe între nivelul de pregǎtire al elevilor din şcolile rurale şi cei din şcolile urbane, între elevii majoritari şi cei aparţinând grupurilor minoritare defavorizate.
Aceste diferenţe privind performanţa pot fi puse şi pe seama unor distribuţii inechitabile şi ineficiente a resurselor ceea ce duce la o mare variaţie în ceea ce priveşte calitatea educaţiei oferite. Imbunǎtǎţirea managementului resurselor umane în învǎtǎmânt printr-o planificare strategicǎ şi oferirea de stimulente pentru performanţǎ poate contribui semnificativ la îmbunǎtǎţirea rezultatelor în educaţie. Sunt necesare eforturi suplimentare ale tuturor actorilor implicaţi în proces pentru a spori calitatea, accesibilitatea, relevanţa, eficienţa, echitatea educaţiei.
Sensul educaţiei este dat şi de comunicare , aşa cum menţionam mai sus. Calitatea educaţiei este datǎ de calitatea actului de comunicare. Existǎ o multitudine de factori care pot constitui bariere de comunicare. Toate aceste bariere trebuie depǎşite printr-o educatie a comunicǎrii care presupune: favorizarea autocunoaşterii prin resursele de comunicare, familiarizarea cu toate formele procesului de comunicare, descoperirea resurselor de comunicare ale celorlalţi, activarea aptitudinilor de comunicare , descoperirea disponibilitǎţilor personale latente, folosirea optimǎ a multiplelor canale de emitere şi receptare didacticǎ, valorizarea comunicǎrii integrale.
Trebuie înlocuitǎ gramatica scolasticǎ, învǎţatǎ mecanic, cu o gramaticǎ a comunicǎrii în care sǎ fie pus accentul pe context, pe rolul elementelor nonverbale, pe organizarea complexǎ a comunicǎrii. In acest sens se impune o altǎ cerinţǎ: pregǎtirea viitorilor formatori, perfecţionarea actualilor educatori într-un cadru specializat, într-un laborator de comunicare educaţionalǎ.
In vederea realizǎrii eficiente a comunicǎrii pentru educaţie şi a educaţiei prin comunicare , sunt necesare unele sugestii care pot avea rol orientativ:
-schimbarea mentalitǎţii privind procesul educativ, de la obiective şi conţinuturi pânǎ la organizare şi evaluare;
-trecerea de la caracterul dominant instructiv la educaţia propriu-zisǎ, de la infomativ la formativ;
-necesitatea unei reforme reale a învǎţǎmântului, la toate nivelurile;
-abordarea interdisciplinarǎ a instrucţiei şi educaţiei;
-introducerea unor discipline noi, axate pe ideea de comunicare şi educaţie alǎturi de discipline clasice;
-conceperea unor noi modalitǎţi de evaluare, în conformitate cu cerinţele şi exigenţele omului modern;
-utilizarea, în continuare, în procesul instructiv-educativ de mijloace tehnice moderne, specifice erei electronice;
-structurarea şi derularea modelǎrii educaţionale pe modalitaţi întrunite şi coordonate
,,Actorii” implicaţi la nivelul şcolii asigurǎ calitatea astfel:
Cadrele didactice prin:
-activitate didacticǎ în conformitate cu documentele normative şi bazate pe o metodologie centratǎ pe elev;
-formare continuǎ;
-adecvarea întregii activitǎţi la nevoile elevilor şi ale comunitǎţii;
-evaluare şi autoevaluare permanent
Elevii prin:
-pregǎtire continuǎ;
-implicare activǎ şi responsabilǎ în propria educaţie;
-participare la viaţa şcolii
Conducerea şcolii prin:
- asigurarea resurselor, a bazei logistice şi a condiţiilor pentru o educaţie de calitate;
-realizarea comunicǎrii interne şi externe la nivelul şcolii;
-conducerea proceselor de dezvoltare instituţionalǎ
Comisia pentru evaluare şi asigurare a calitǎţii:
-strategia de evaluare şi asigurare a calitǎţii;
-propuneri de îmbunǎtǎţire a calitǎţii educaţiei;
-colaborarea cu ceilalţi ,,actori” implicaţi;
-raportul annual de evaluare internǎ privind calitatea educaţiei în şcoalǎ
Pǎrinţii:
-comunicare permanentǎ cu copilul şi cu cadrele didactice;
-implicare în viaţa şcolii şi rǎspuns prompt la solicitǎrile acesteia

Bibliografie:
1.Ciolan Lucian- ,,Proiectarea temelor integrate în cadrul curriculum-ului la decizia şcolii”, în revista ,,Invǎtǎmîntul primar” nr. 1-2, 1999
2. ,,Tribuna învǎtǎmântului” nr. 884, 2007
3. Josan, Simona, ,,Lecţii de management şi calitatea educaţiei” , ,,Tribuna învǎtǎmântului” nr.649, 2005
4. ,,Perspective interdisciplinare în învǎţǎmântul românesc” (studii de specialitate), Botoşani, 2004
5. Filipaş, Titus, 2007,www