Rolul educatoarei și a preșcolarilor în activități ce folosesc metode interactive

ROLUL EDUCATOAREI ȘI A PREȘCOLARILOR ÎN ACTIVITĂȚI CU APLICARE
DE METODE INTERACTIVE
Utilizarea metodelor active în grădiniţă presupune un efort
intelectual şi practic atât din partea elevilor, cât şi din
partea educatoarei care coordonează bunul mers al activităţii,
aceasta având ca obiectiv moral îndeplinirea misiunii educative.
Astfel, instruirea interactivă actuală redimensionează rolurile/
ipostazele cadrului didactic şi ale copiilor.
„Din perspectiva teoriei constructiviste a învăţării, rolurile
cadrului didactic se definesc din următoarele perspective:
• Utilizarea ideilor şi a întrebărilor copiilor pentru
orientarea demersului didactic;
• Promovarea responsabilităţii şi a capacităţii de a decide a
copiilor, încurajarea şi acceptarea încercării copiilor de a
dezvolta propriile idei;
• Colaborarea cu aceştia, ca parteneri în propriul proces de
formare;
• Utilizarea în structurarea lecţiilor a experienţelor şi a
intereselor elevilor;
• Încurajarea utilizării surselor alternative de informaţii –
materiale scrise, cât şi apelarea la experţii domeniilor;
• Încurajarea încercărilor elevilor de a descoperi cauzele unor
evenimente şi situaţii, precum şi consecinţele acestora;
• Evidenţierea ideilor elevilor cu privire la o problemă dată
înainte de prezentarea ideilor profesorului şi înainte de a face
apel la alte resurse de informare;
• Încurajarea elevilor pentru a infirma ideile şi
conceptualizările colegilor;
• Furnizarea unei durate adecvate pentru analiză şi reflecţie;
respectarea şi utilizarea tuturor ideilor elevilor;
• Încurajarea introspecţiei, a colectării de probe materiale
care să sprijine anumite idei, precum şi încurajarea
reformulării acestora în lumina noilor date şi dovezi;
• Utilizarea în proiectarea unui material a problemelor şi
intereselor locale identificate de elevi;
• Utilizarea resurselor locale (umane şi materiale) drept surse
originale de informaţii în rezolvarea unor probleme;
• Implicarea elevilor în descoperirea de informaţii care pot fi
aplicate în rezolvarea unor probleme reale, ale vieţii cotidiene;
• Extinderea procesului de învăţare dincolo de ora de clasă,
dincolo de sala de clasă sau de perioada şcolarităţii;
• Dezvoltarea conştiinţei elevilor în raport cu posibilele
opţiuni pentru o carieră.“ (Noveanu G. N., Dima M, 2007, pag.75)
Deci, putem spune că în instruirea interactivă cadrul didactic
este (sau trebuie să fie!) un bun pedagog, care practică o
pedagogie diferenţiată şi individualizată; un proiectant,
tutore, manager, moderator, organizator şi gestionar al
conţinuturilor, activităţilor şi experienţelor de formare; un
mediator al învăţării elevului într-un cadru euristic; un
facilitator al învăţării şi autoformării; un consilier pentru
elevul care are nevoie de sprijin; un partener al copilului; un
coordonator al muncii elevilor; animator, activizant şi catalizator
al activităţii de formare; scenograf; actor; strateg gânditor;
reflexiv în timpul, înaintea şi după acţiunea educaţională;
coevaluator, alături de elev. (Oprea, C.L., 2007)
Pentru a simţi zilnic acea satisfacţie pe care ţi-o dă
pregătirea pentru activitatea cu copiii şi mai ales plăcerea de a
realiza o predare-învăţare-evaluare creativă diversă,
eficientă, atractivă, diferenţiată ar trebui ca fiecare cadru
didactic să fie pentru copiii lui un „formator“. Astfel,
copilul de astăzi va reuşi să fie copilul eficient de mâine, va
învăţa să îşi împărtăşească ideile fără nici o teamă,
să privească critic mediul în care trăieşte, să se descurce
în situaţii reale de viaţă, va deveni responsabil pentru ideile
şi acţiunile lui, va căpăta încredere în forţele proprii, va
învăţa cum să înveţe eficient, va dobândi capacităţi de a
evalua alternative şi de a lua decizii, de a critica, a testa
ipoteze, a reflecta, va dobândi sentimente de toleranţă,
afectivitate, sensibilitate, corectitudine, va rezolva problemele
prin colaborare, va reuşi să stabilească conexiuni între
descoperirile grupului, să experimenteze esenţa unui demers
ştiinţific, va învăţa să înveţe creativ, să argumenteze,
să caute alternative, să-şi exprime gândurile creativ, spontan.
(Breben, S; Gongea, E.; Ruiu, G.; Fulga, M., 2002)
Exersând metodele moderne, atât copilul, cât şi educatoarea pot
fi schimbaţi de la an la an, şi pot deveni: Dacăli moderni cu o
gândire modernă şi copii moderni cu o gândire modernă!