Rolul metodelor activ-participative în predarea noțiunilor de limbă

Modificările în plan social, ca de exemplu multiplicarea surselor de informare și acumulările cognitive din diferite domenii ale cunoașterii, impun învățământului contemporan abordări noi: reconsiderarea rolurilor actorilor implicați în actul educațional; mutarea accentului de la profesor la cel care învață; democratizarea relației profesor-elev; diversificarea surselor de informare pe care le poate folosi elevul. Aceste tendințe au condus la îmbogățirea și diversificarea metodologiei didactice și la promovarea metodelor activ-participative.
În noua direcție imprimată de reforma în învățământ, dimensiunea de bază în funcţie de care sunt considerate metodele de învăţământ este caracterul lor activ, adică măsura în care sunt capabile să declanşeze angajarea elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze motivația, capacitățile cognitive și creatoare.
Activitatea didactică, atât sub aspect structural (resurse umane, material, conținut, mediu, timp), cât și sub aspect operațional (metode, tehnici de lucru), trebuie să faciliteze achiziția noțiunilor teoretice, astfel încât elevii să învețe cu plăcere, fără să simtă oboseală sau plictiseală. O învățare activă și eficientă este asigurată prin utilizarea unor metode și procedee care să antreneze în cel mai înalt grad capacitățile intelectuale ale elevilor, care să trezească și să mențină interesul față de învățătură, să stimuleze curiozitatea și creativitatea, care să solicite efort propriu.
Predarea gramaticii trebuie privită din perspectiva dezvoltării competențelor de comunicare. În acest domeniu, nu trebuie să se mai pună accent pe achiziția pură a noțiunilor teoretice, ci pe învățarea acestora în vederea formării deprinderilor de lectură, exprimare corectă orală și scrisă, de ascultare. Pentru a-i deprinde pe elevi să utilizeze un limbaj coerent și nuanțat în diverse situații de comunicare, trebuie mai întâi să-i orientăm spre cunoașterea și învățarea componentelor și funcțiilor limbii.
Metodele active pot fi aplicate cu succes la orele de limba și literatura română, având un rol important în formarea competențelor de comunicare. Nu putem nega, desigur, faptul că aceste metode nu pot fi utilizate întotdeauna singure, ci în combinație cu cele considerate tradiționale. În orele destinate predării noțiunilor lingvistice, metode tradiționale precum: exercițiul, analiza gramaticală, conversația, îmbinate cu metode activ-participative conduc la o învățare conștientă, eficientă și logică.
Utilizarea metodelor activ-participative în predarea elementelor de construcție a comunicării permite elevului să fie coparticipant la propria formare, la descoperirea definițiilor și a trăsăturilor fenomenelor lingvistice studiate, să-și manifeste inițiativa, spontaneitatea și creativitatea. Rolul profesorului capătă noi valențe, acesta nemaifiind un furnizor de informații, ci un ghid care însoțește și încadrează elevul pe drumul spre cunoaștere.
În predarea centrată pe elev, succesul la clasă depinde de competențele cadrului didactic de a crea oportunitățile optime de învățare pentru fiecare elev. Astfel, el trebuie să creeze un climat stimulativ pentru învățarea activă și pentru motivarea elevilor și să acționeze mereu adecvat și adaptat nevoilor grupului.
Având în vedere faptul că Programa de limba română are în centru competențe care vizează limba în funcțiune, adică limbajul și nu descrierea ei, alegerea unor metode eficiente de predare reprezintă pentru profesor o decizie de mare complexitate. Acesta trebuie să selecteze acele metode care să dezvolte o gândire critică, creativă, capacitatea de comunicare și cooperare, abilitățile de relaționare și de lucru în echipă, atitudinea pozitivă și implicarea în propria formare, responsabilitatea. Dacă elevilor nu li se oferă posibilitatea discuției, descoperirii, utilizării, exersării și chiar predării noțiunilor, atunci putem spune că învățarea de durată a acestora nu a avut loc.
În cadrul unei societăți care a devenit, în mod clar, una a comunicării, în contextul noilor exigențe ale învățământului și ale lumii în care trăim, selectarea strategiilor și a mijloacelor de învățare reprezintă pentru profesor o acțiune de mare responsabilitate. Având în vedere faptul că învățământul activ se realizează cu ajutorul metodelor active, se impune diminuarea ponderii activităților care limitează activizarea ți extinderea utilizării metodelor moderne, active, care dezvoltă gândirea, imaginația, capacitatea de investigație a elevilor, precum și participarea lor profundă la actul instruirii, la munca independentă, deprinderea de a aplica în practică cele însușite.
Omul nu poate trăi fără satisfacții psihice, fără sentimentul succesului. Elevul are nevoie de reușită pentru a putea depăși anumite situații critice, dificile, pentru a evita atitudinea negativă față de învățare și pentru a atinge performanța. Reușita elevului depinde însă, printre altele, de reușita profesorului, de capacitatea lui de a selecta acele strategii care să-l determine pe elev să învețe. Consider că strategiile didactice moderne reprezintă o treaptă importantă în atingerea succesului de către profesor și, implicit, de către elevii săi.

Bibliografie:
1. Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2008.
2. Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Bucureşti,Editura Paralela 45, 2003.
3. *** Curriculum naţional pentru învăţământul obligatoriu; Cadru de referinţă M.E.N..