ROLUL ŞI IMPORTANŢA STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE

ROLUL ŞI IMPORTANŢA STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE

Prof. înv. preşcolar Rădoi Liana Mihaela
G.P.P. Nr. 1 Caracal- Olt

,,Pentru a fi educatori perfecţi, ar trebui să fim într-una
conştienţi nu numai de ceea ce se petrece înlăuntrul nostru, dar
şi de ceea ce simt acei cărora ne adresăm.”
Un rol important în activităţile creatoare desfăşurate cu
copiii îl are imaginaţia. Preşcolaritatea este prima perioadă
în care copilul îşi manifestă şi îşi dezvoltă aptitudini.
Domeniile muzicii, ale desenului, ale picturii, colajului,
pirogravurii, modelajului, lecturii după imagini, jocurile de rol
şi de creaţie sunt abordate cu dezinvoltură, plăcerea deosebită
oferindu-i ocazii de a trăi satisfacţia.
Strategia a fost definită ca un mod de combinare şi organizare
cronologică a ansamblului de metode şi mijloace alese pentru a
atinge anumite obiective
Strategia de predare-învăţare (strategia didactică)
reprezintă chintesenţa metodelor, procedeelor, mijloacelor de
învăţământ şi a modurilor de organizare a învăţării
(frontal, pe grupe şi individual), în derularea lor secvenţială
pentru atingerea obiectivelor instructiv-educative.
Strategia didactica este un termen unificator, integrator, care
reuneşte sarcinile de învăţare cu situaţiile de învatare,
reprezentând un sistem complex şi coerent de mijloace, metode,
materiale şi alte resurse educaţionale care vizează atingerea
unor obiective. Ea este necesară în orice act pedagogic, ocupând
un loc central în cadrul activităţii didactice, deoarece
proiectarea şi organizarea lecţiei se realizează în funcţie de
decizia strategică a cadrului didactic. Ea este concepută ca un
scenariu didactic complex, în care sunt implicaţi actorii
predării - învăţării, condiţiile realizării, obiectivele şi
metodele vizate. Astfel, strategia prefigurează traseul metodic cel
mai potrivit, cel mai logic şi mai eficient pentru abordarea unei
situaţii concrete de predare şi învăţare.
Strategiile didactice interactive sunt recunoscute drept
modalităţi eficiente de stimulare a potenţialului creativ, atât
individual, cât şi grupal, promovând o metodologie care
exerzează capacităţile superioare cognitive ale copiilor.
Strategia didactică, devine astfel, rodul unei munci colective
desfăşurată de cadrul didactic împreună cu copii, aceştia
completând planul de lucru cu propriile interese, dorinţe de
cunoaştere şi de activitate intelectuală. În aceste condiţii,
copiii pot alege modul in care doresc să lucreze: în echipă,
colectiv sau individual, pot alege ce materiale didactice să
utilizeze, pot opta pentru anumite metode de lucru. Astfel, având
şansa de a avea asemenea opţiuni, educatorul contribuie la
dezvoltarea creativităţii copiilor, iar strategia didactică care
a luat naştere din combinarea armonioasă a tuturor factorilor
implicaţi, poate duce cu succes către îndeplinirea obiectivelor
propuse.
Strategiile didactice interactive ca strategii de grup presupun
munca în echipă a copiilor organizaţi pe microgrupuri în
vedferea realizării obiectivelor propuse. Se bazează pe sprijinul
reciproc în cercetare şi învăţare, stimulează participarea
efectivă a fiecărui copil, antrenând toată personalitatea
copiilor (abilităţi cognitive, afective, volitive, sociale).
Solicită efort de adaptare la normele de grup, toleranţă faţă
de părerile colegiilor. Strategiile didactice interactive trebuie
percepute ca strategii de interacţiune activă între participanţi
la activitate.
Exemple de metode ce ar putea constitui elemente ale unei
strategii didactice interactive.
1. Brainstormingul - ,,metoda asaltului de idei”; ,,furtună în
creier”
Brainstormingul poate fi definit ca: ,,o modalitate de a obţine,
într-un răstimp scurt, un număr mare de idei de la un grup de
oameni”. Brainstormingul este cea mai răspândită metodă de
stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii în grup,
încurajând participarea tuturor membrilor grupului.
Prin această strategie se află: ce anume ştiu elevii despre un
anumit subiect, ideile sau soluţiile referitoare la un subiect sau
situaţie problemă, opinii despre o experienţă comună. Fiecare
este determinat să se implice activ. Copiii învaţă să asculte,
să emită păreri, să colaboreze, să respecte ideile celorlalţi,
să compare, să argumenteze şi să decidă. Ei devin mai curajoşi
şi au mai multă încredere în propria persoană.
Momentul de brainstorming începe prin enunţarea unei probleme,
după care, în mod spontan se emit soluţii, fără preocuparea
validităţii acestora. Scopul central îl reprezintă enunţarea a
cât mai multe puncte de vedere, căci nu calitatea contează, ci
cantitatea. Se admit toate ideile formulate nu se tolerează nici un
fel de critică. Pot fi preluate ideile emise de alţii şi
fructificate prin ajustări succesive şi asociaţii libere asemenea
unei reacţii în lanţ, conducând astfel la apariţia unor idei
viabile şi inedite.
O astfel de metodă poate fi folosită în orice activitate care
vizează dobândirea cunoştinţelor şi formarea capacităţilor.
Prin stimularea motivaţiei aproape orice activitate poate începe
prin brainstorming.
Procesul implică mai multe etape:
- cunoaşterea regulilor;
- oferirea unui subiect, a unei întrebări, a unei cerinţe
imperative sau a unei propoziţii neterminate asupra căreia fiecare
participant reflectează;
- înregistrarea şi prezentarea ideilor;
- evaluarea ideilor;
Brainstormingul se poate realiza în perechi sau în grup. Cadrul
didactic care iniţiază un moment didactic de tip brainstorming
trebuie să dea dovadă de tact pedagogic şi să propună spre
rezolvare probleme care prezintă un interes real.
Cele patru reguli ale brainstorming-ului sunt următoarele:
- judecata critică este exclusă;
- cât mai multe idei;
- daţi frâu liber imaginaţiei;
- combinările şi ameliorările sunt bine venite;
2. Tehnica ciorchinelui
Este o tehnică de predare – învăţare care încurajează pe
copii să gândească liber şi deschis, este o metodă
brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor
dintre idei. ,,Ciorchinele” constă în utilizarea unei
modalităţi grafice de organizare a brainstorming-ului pentru a
ilustra relaţiile, conexiunile dintre idei, o modalitate de a
construi asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale
ideilor.
Tehnica realizării unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva
paşi:
- se alege cuvântul sau tema nucleu;
- copiii aleg sintagme în legătură cu tema propusă în
discuţie;
- se leagă aceste sintagme sau cuvinte de tema propusă;
- se scriu idei în legătură cu aceste cuvinte până la expirarea
timpului alocat;
3. Turul galeriei
Este o metodă de învăţare prin colaborare care încurajează
exprimarea propriilor idei şi opinii dar şi a părerilor cu
privire la soluţiile de rezolvare a unei probleme sau efectuare a
unor sarcini de către colegii lor, membrii ai celorlalte grupuri.
Şi această metodă presupune următoarele etape:
- copiii în grupuri de 3-4 îndeplinesc o sarcină de învăţare
care poate avea mai multe perspective de abordare;
- produsele activităţii pot fi exprimate într-o schemă, un
poster care să reprezinte un inventar de probleme, idei judecăţi
de valoare, soluţii imagini;
- posterele se depun pe pereţii sălii de grupă ca într-o
expoziţie;
- fiecare din membrii grupurilor, la semnalul cadrului didactic, va
examina ,,producţiile colegilor”, iar observaţiile vor fi
trecute direct pe pereţii galeriei sau chiar pe desene prin
diferite simboluri dinainte stabilite;
- după ,,turul galeriei” fiecare grup va face o analizăm
comparativă a propriei munci, discutându-se observaţiile şi
comentariile notate de colegi pe propriul lor poster;
Se va pune în discuţie produsele activităţii, nu realizatorii
lor şi se va încuraja productivitatea ideilor de grup şi
individuale.
Evaluarea va avea loc având puse la dispoziţie anumite criterii.
Punctele de vedere diferite, controversele, divergenţele,
antagonismul părerilor chiar, neînsemnând şi netrebuind să fie
un impediment în apreciere.
4.JOCUL DE ROL este cea mai folosită şi eficientă
tehnică utilizată în învăţământul preşcolar.
Prin jocul de rol, copiii se transpun în diferite ipostaze
ale vieţii sociale reale, cu scopul de a exersa multiple
comportamente şi de a dobândi abilităţi diverse, de a acţiona
conform unei anumite poziţii sau funcţii sociale, de a rezolva
pozitiv situaţii problemă,de a-şi adecva comportamentul în
situaţii similare.
Am utilizat jocul de rol ca metodă în cadrul unei
activitîţi de cunoaşterea mediului cu tema,,Prietenii
curăţeniei’’ şi ca mijloc de realizare în cadrul
activităţii liber-creative cu tema ,,De ziua prietenului
nostru’’.În urma folosirii acestei metode am constatat că am
realizat o stimulare a dialogului dintre copii şi o bună
interacţiune a acestora.Copiii au dat dovadă de spirit de
echipă,au emis idei personale fără reţineri,au folosit limbajul
verbal,nonverbal,paraverbal în contextul interrelaţionării
copil-copil, copil-educatoare, valorificând fondul imaginativ şi
creativ al copiilor.

Bibliografie:

1.Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode
interactive de grup, Editura Arves, Bucureşti, 2002;
2.Curriculum pentru învăţământul preşcolar;
3.Revista Învăţământului preşcolar, nr. 1-2, 2002;
4.Vasilica Firimiţă, Maria Taiban, Rodica Şovar, Maria Petre,
Texte literare pentru aplicarea programei în grădiniţa de copii.