SĂNĂTATEA MENTALĂ ȘI EMOȚIONALĂ A COPIILOR

SĂNĂTATEA MENTALĂ ȘI EMOȚIONALĂ A COPIILOR
prof.înv.primar Ciucă Camelia
Sănătatea este o stare de bine,aşa apreciază
specialiştii din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Am
mai putea adăuga că ea înseamnă şi a fi în armonie cu tine
însuţi,cu ceilalţi şi de a trăi într-un mediu favorabil.
Un aspect esenţial al educaţiei din şcoală şi din afara ei
exprimă necesitatea ca mediul şcolar să contribuie la dezvoltarea
unui stil de viaţă armonios(mintal,emoţional,fizic şi
socio-moral). Dascălul trebuie să formeze şi să dezvolte
elevilor săi capacităţi de autoevaluare pozitivă ,ca element de
referinţă pentru sănătatea lor mentală şi emoţională.
Sănătatea mentală este o dimensiune complexă a fiinţei umane
în realizarea căreia sunt implicate multiple aspecte ale acesteia
de la cele biologice la cele sociale.
În fiecare zi ne însoţesc anumite sentimente,mai mult sau mai
puţin violente,mai mult sau mai puţin destabilizatoare. Emoţiile
informează asupra unei situaţii existente.Furia,spre
exemplu,semnalează o problemă gravă şi permite schimbarea a ceea
ce nu convine.
Emoţiile sunt necesare. Ele sunt precum climatul vieţii. Avem
nevoie de ninsoare,de ploaie,de soare,iar toate acestea sunt
însoţitede o uşoară dominantă a soarelui. Suntem mereu
inhibaţi de expresia sentimentelor noastre. Aceasta ţine pe
deoparte de educaţia şi cultura noastră,care ne împing la
neexprimarea lor,iar pe de altă parte de faptul că noi nu putem
face trierea exprimării emoţiilor noastre. Le cunoaştem prea
puţin şi nu ştim să le interpretăm mesajul.
A fi stăpân pe propriile sentimente înseamnă a le cunoaşte şi
a le înţelege rostul. De aceea este eficient să învăţăm că
ele trebuie exprimate de la cea mai fragedă vârstă. Ele pot fi
exprimate prin vorbit,strigăt,descărcare de energie,cu menţiunea
să nu cădem în cealaltă extremă. Privitor la tristeţe, omul nu
trebuie să se împiedice să plângă,să-şi spună problemele,să
plângă pe umărul cuiva. Fiecare stare trebuie să-şi găsească
exprimarea la momentul potrivit.
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copiilor este urmărită cu
multă atenţie de echipe de psihologi.Eliminarea emoţiilor este la
fel de importantă ca şi înlăturarea problemelor de natură
fizică. Copilul trebuie învăţat să-şi stăpânească
emoţiile fără a le alunga.
Un copil foarte emotiv trebuie ajutat să-şi depăşească teama ,
ranchiuna,furia,gelozia faţă de fraţii mai mari sau
neînţelegerile cu părinţii. Singurătatea poate avea aspecte
teribile pentru omul în devenire,la fel şi
tristeţea,frustrarea,culpabilitatea sau sentimentul de abandon.
Dascălul este dator a învăţa să asculte emoţiile copiilor,să
le dea posibilitatea de a şi le exprima după propriul caracter,să
strige,să râdă,să se elibereze de emoţii. Există riscul ca
unele refulări să se exprime prin acte de indisciplină şi
violenţă.
Profesorul va fi mereu atent la ameliorarea comunicării
relaţionale,va conduce la respectul de sine şi de ceilalţi,la
ascultarea sinceră a expresiei nevoilor în orice comunicare.
Astfel,relaţia între adult şi copil se va ţese prin
răbdare,încredere, descoperire reciprocă şi descoperirea
valorilor individuale.
A înţelege lumea interioară a copilului înseamnă
a-l ajuta să-şi găsească propriile repere,se va putea armoniza
cu el însuţi,cu ceilalţi şi cu mediul înconjurător. În
acelaşi timp,adultul va descoperi cine este copilul şi că el
însuşi are un copil în interiorul său.
După părerile specialiştilor,distingem trei mari tipuri de
emoţii:
■ataşamentul
■respingerea
■teama
Aceste emoţii sunt clasificate între cele 5 cauze ale
suferinţei.
Atitudinea părinţiilor,aşteptarea lor şi interpretarea pe care
o dau ei emoţiilor sunt foarte importante. Copiii nu se comportă
în funcţie de aşteptările părinţiilor şi de prejudecăţiile
lor. De aceea,în încercarea de a asigura copiilor condiţii optime
de dezvoltare,trebuie să ţinem cont de diversele lor trebuinţe.

Trebuinţele sociale ale copiilor din ciclul primar
Şcoala este un mediu special,favorabil satisfacerii trebuinţelor
sociale,de comunicare ale copiilor. La intrarea în şcoală,copilul
ajunge într-un mediu aproape diferit de mediul familial care
funcţionează altfel decât cel din familie sau gradiniţă. El
face parte dintr-un grup a cărui activitate fundamental este
învăţătura şi unde este egal cu partenerii săi.
Registrul relaţiilor interpersonal în mediul şcolar este mult
mai bogat. Alături de cooperare şi competiţie funcţionează
relaţii întemeiate pe
conducere-subordonare,simpatie-antipatie,comandă-execuţie,etc.
Datorită amplificării câmpului interrelaţional ce se
înregistrează în această perioadă,ea a mai fost numită vârsta
social(vârsta maturităţii infantile-M.Debesse).
Fără a subestima importanţa mediului familial rolul
activităţii şcolare este hotărâtor.

Trebuinţele intelectuale ale copiilor din ciclul primar
Copiii sunt exploratori,investighează lumea şi proprietăţile
sale,trag mereu concluzii pe baza a ceea ce văd,aud,manipulează.
Dacă curiozitatea copiilor este ignorată sau luată în
râs,copiii se pot bloca şi riscă să devină
neîncrezători,incapabili de a înţelege,de a cunoaşte;vor
înceta pur şi simplu să pună întrebării ori să caute
răspunsuri. Caracteristica principală a vârstei, egocentrismul
face ca totul la copil să se raporteze la propria sa fiinţă,la
ceea ce gândeşte,ce ştie,ce simte. Apare utilizarea în joc a
cuvintelor,a combinaţiilor de cuvinte pentru a testa reacţiile
adulţilor,pentru a discuta despre lucruri şi a face schimb de
idei.
Trebuinţa de a-şi exprima ideile în cuvinte este din ce în ce
mai importantă pentru ei.

Trebuinţele emoţionale ale copiilor din ciclul primar
Se impune ca învăţătorul să-şi reorienteze activitatea astfel
încât el să urmărească nu numai realizarea obiectivelor
cognitive ci, mai cu seamă,a celor afectiv-volitive. Premisele unei
bune sănătăţi mentale şi emoţionale nu pot fi construite de pe
o zi pe alta ci în timp, printr-o activitate susţinută şi
elaborată. Deosebit de important este ca învăţătorul să-i
ofere elevului ocazia de a-şi valoriza propria persoană,de a
recunoaşte valoarea celorlalţi şi de a primi el însuşi
recunoaşterea celor din jur.
În cadrul unei atmosfere deschise,copilul îşi exprimă,fără
teamă sau inhibiţii,propriile dorinţe,opinii şi interese,se
simte ascultat,apreciat şi încurajat,învaţă că fiecare
persoană este unică.
Spiritul de cooperare nu poate fi conceput în afara unor
sentimente cum ar fi cel al prieteniei,al respectului,al încrederii
şi stimei.
În continuare voi prezenta câteva sugestii de activităţi care
facilitează exprimarea emoţională:
♥Vocabularul emoţiilor- se va utiliza un set de cartonaşe care
au notate pe una din părţi denumirea unei
emoţii(ex.trist,bucuros,mânios,etc); fiecare elev sau grup de
elevi va alege câte un cartonaş şi va încerca să exprime
emoţia notată printr-un comportament. Ceilalţi elevi vor trebui
să identifice emoţia urmărind comportamentul exprimat de elev sau
de grupul de elevi.
♥Statuile emoţiilor- câţiva elevi vor avea trei roluri:de
sculptor,statuie şi observator. Elevul care şi-a ales rolul de
sculptor alege un cartonaş cu o emoţie, caută elevul cu rolul de
statuie şi va încerca să modeleze statuia în funcţie de emoţia
pe care trebuie să o reprezinte,modelându-i expresia facială,
postura. Elevul care are rolul de observator va nota toate
modalităţiile prin care elevul sculptor încearcă să exprime
emoţia. Ceilalţi elevi trebuie să identifice emoţia exprimată
de elevul cu rolul de statuie.
♥Sunetele emoţiilor- fiecare elev va extrage câte un cartonaş
cu o emoţie şi va încerca să o reprezinte printr-un sunet
caracteristic, fără să folosească cuvinte. Cine va identifica
primul emoţia exprimată de un coleg, va descrie o situaţie în
care a simţit acea emoţie, ce a gândit şi cum s-a comportat.
♥Cele 10 activităţi plăcute- fiecare elev va face o listă de
10 activităţi plăcute care ne determină să ne simţim
bine.Toate activităţiile fiecărui elev se vor afişa în sala de
clasă pentru ca elevii să conştientizeze modalităţiile prin
care ne putem îmbunătăţi starea emoţională.
♥Comentariul de imagine (poster,ilustraţie,prezentare PPT)cu
accent pe exprimarea de către copii a propriilor stări emoţionale
şi pe urmărirea de către învăţător a reacţilor afective ale
acestora.
♥Prezentarea propriei persoane –prin intermediul desenului,
modelajului, compunerii, prin verbalizarea unui enunţ în care
fiecare elev, după ce îşi rosteşte clar numele,exprimă
trăsătura sa dominantă.
♥ Prezentarea unei persoane- fiecare copil precizează calitatea
pe care el o apreciază în mod deosebit la un anumit coleg, ales de
el.
♥Jurnalul dublu-elevul reprezintă prin desen, enunţuri, pe prima
jumătate a paginii, ceea ce l-a impresionat în mod deosebit
dintr-un text citit-audiat, iar pe cealaltă jumătate, în aceeaşi
manieră, motivele care l-au determinat să se oprească asupta
acelor impresii, stări sau trăiri.
♥Blazonul personal- diagramă divizată în 4 secţiuni în care
elevului i se cere să reprezinte prin simboluri, desene, enunţuri,
aspecte relevante ale personalităţii acestuia: o faptă bună pe
care a făcut-o, o faptă pe care ar fi încântat să o facă,
pasiunea sa, hobby-urile pe care ar dori să le aibă.
♥Jocul de rol-constând în relatarea în scris, de către fiecare
copil, sub anonimat, a unei fapte mai puţin lăudabile,
amestecarea biletelor strânse, extragerea de către fiecare a unui
bilet, citirea acestuia cu voce tare şi prezentarea opiniilor,s
faturilor, soluţiilor; adresarea de învăţător a unor
întrebări de genul: ,,Ce ai simţit atunci când ai citit cazul
extras?”,,Ce ai simţit atunci când ai ascultat povestea ta?”
♥Galeria personajelor- prezentare de postere, desene, în care
elevii se reprezintă pe ei înşişi şi spaţiile lor
existenţiale.
♥Scrisoare către colegi cu început dat- ,,Ce m-ar face
fericit...”; în această scrisoare, elevul exprimă, fără a-şi
dezvălui numele ceea ce aşteaptă el de la colegii săi din punct
de vedere atitudinal sau afectiv; scrisorile se citesc în faţa
clasei de învăţător, apoi se încearcă găsirea de soluţii
constructive.
Desenele, alături de jocuri, sunt considerate cele mai
relevante modalităţi de expresie, ele oferind date importante
despre inteligenţa şi afectivitatea copilului. Din orice desen
liber, învăţătoarea poate să extragă informaţii importante
despre personalitatea copilului, urmărind dimensiunile figurilor,
culorile folosite, modul de trasare a liniilor. Dimensiunile
exagerate, mai ales când personajul desenat îl reprezintă pe el,
indică tendinţa spre autocentrism. Dacă figurile sunt mici,
acest lucru poate indica o stare de tristeţe, neîncredere în
sine. Liniile trasate apăsat sunt indici de nelinişte, tensiune
internă sau chiar agresivitate, iar liniile abia trase sunt semne
ale timidităţii, nesiguranţei. Prin desen pot fi exprimate
conflicte inconştiente nerezolvate, frustrări, probleme care nu
pot fi exprimate direct, atitudini şi sentimente faţă de persoane
importante din viaţa sa.Trebuie să se evite folosirea lor ca
instrument de diagnostic sau etichetare a personalităţii
copilului.
Fiecare dascăl are posibilitatea să utilizeze diverse game
de exerciţii, prin intermediul cărora să răspundă nevoilor
emoţionale ale copilului şi totodată să contribuie la
dezvoltarea autoevaluării pozitive,a respectului de sine,a
sănătăţii mentale şi emoţionale a copilului.

Bibliografie:
1.Şchiopu,U.,Verzea,E.,1981,,,Psihologia
vârstelor”,E.D.P.,Bucureşti
2.Nicola,J.,2002,Tratat de pedagogie şcolară,Ed.
Aramis,Bucureşti
3.Suport de curs realizat de Casa Corpului Didactic
Maramureş,Baia Mare,2003
Sănătatea mentală şi emoţională a copiilor
Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Extensia Universitară
Sighetu-Marmaţiei

Continuare de studii