Schimbarea rolul pedagogului în educația generației digitale

Rolul profesorului în educația generației digitale
Profesor Moldovan Szeredai Gergely
Liceul Teoretic ,,Orbán Balázs’’ Cristuru Secuiesc
,,Pentru a descoperi un nou continent, trebuie să fii pregătit,
de a pierde siguranța coastei’’
(Brian Tracy)
Educatorul este, de asemenea, în continuă schimbare, gândiți-vă
doar la educatorii din secolul XX care au trebuit să se adapteze
și să se adapteze, eventual să se schimbe, la atât de multe
schimbări sociale, istorice și politice.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost nevoiți să
servească un sistem în care nu credeau. În acest sistem, ei
trebuiau să predea într-un mod care să ia toate mijloacele și
să filtreze prin curriculum (care era strict pedepsit) pentru a
transmite valori elevilor, un curaj și un angajament care nu era un
obstacol pentru mulți profesori.
Îmi amintesc de o învățătoare maghiară din școala mea
primară care obișnuia să aducă în clasă poezii de Attila
József pe muzică, pe vinil, și așa a făcut clasa să iubească
poezia. Ea a predat cu un rol pedagogic diferit de cel al
profesorului meu de mai târziu, care ne dădea doar informațiile
din manual și ne interzicea să completăm materialul de curs cu
ceea ce citisem. Amândoi aparțineau aceluiași sistem și
aceleiași generații, doar că primul era șef de clasă, iar al
doilea era sergent. La o clasă mă înălțam și așteptam cu
nerăbdare, la cealaltă mă plictiseam. Unul m-a încurajat să
continui să explorez, celălalt m-a descurajat de orice alt
interes. Apoi, după revoluție, a venit o altă mare schimbare,
marea libertate, care a pus din nou profesorii în fața unor
provocări enorme, dar aici, aruncați în apă adâncă, fiecare
s-a descurcat cum a putut. Este adevărat că studenții din acea
vreme au absorbit tot ce era nou pentru că erau liberi.
Încet-încet, și acest lucru a început să dispară și să se
întoarcă la un alt ciclu, în care au fost încercate o mulțime
de reforme educaționale cu diferite grade de succes. Schimbarea
rolului educatorului ne amintește de efectul broaștei fierte Dacă
pui o broască într-o oală cu apă clocotită, ea va sări imediat
afară. Dar, dacă se toarnă apă rece în oală - sub care arde un
foc lent - broasca din apă va fierbe fără cea mai mică
rezistență. Broasca nu a observat schimbarea lentă, dar sigură.
Pentru mulți tineri de la începutul secolului XXI, identitatea lor
online și interacțiunile și activitățile lor sociale în lumea
virtuală sunt la fel de importante ca și viața lor din lumea
reală. Educatorii trebuie să țină cont de acest lucru și să
îi ajute pe tineri să profite la maximum de oportunitățile
oferite de tehnologiile online și de social media pentru a-și
dezvolta competențele-cheie. Dar, poate mai important, educatorii
trebuie să îi ajute pe tineri să devină cetățeni responsabili
și atenți.
Această generație pe care o învățăm acum este prima generație
globală din lume, primii copii ai satului global, care cresc cu
aceeași muzică, mâncare, filme și tendințe în materie de
modă. Această generație este cea mai mică ca număr, cea mai
educată, născută în cele mai mici familii și are cea mai mare
speranță de viață.
În lumea de astăzi, în care nivelul de alfabetizare digitală al
elevilor depășește cu mult nivelul mediu al adulților sau al
profesorilor, întrebarea cheie este cum să facem curriculumul mai
accesibil pentru aceștia. Cum putem ajunge la ei? Dacă dorim să
reușim în acest sens, trebuie să ținem pasul cu vremurile și
să folosim cele mai recente tehnologii TIC și Web2, alături de
metode moderne de predare.
De ce sunt tinerii atât de receptivi la noile tehnologii? Auzim
adesea că tinerii trăiesc și mor pentru tehnologie. Dar, în
opinia mea, nu este cazul. Nu tehnologia în sine îi atrage, ci mai
degrabă posibilitățile oferite de noile instrumente, în special
interacțiunea socială și jocurile, comunicarea, divertismentul
și exprimarea de sine.
Problema generațiilor, juxtapunerea dintre bătrâni și tineri,
distincția privilegiată dintre generații, este o experiență
cotidiană care se reflectă și în discursul public. Există
numeroase exemple de reprezentare și interpretare a acestei teme
în artă și în istorie. Scriitorul american Hemingway a folosit
expresia "generația pierdută" în cartea sa "Vacanța unui
vagabond" pentru a descrie generația tânără din Primul Război
Mondial. A
istoria literară vorbește despre generațiile succesive de
scriitori și personalități literare care s-au adunat în jurul
revistei literare Nyugat. Generația vânturilor strălucitoare este
sinonimă în Ungaria cu o generație de tineri care și-au revenit
după cel de-al Doilea Război Mondial, care doreau ceva nou și
care au rupt radical cu trecutul. Marea generație este titlul
filmului din 1985 al lui Ferenc András, care, în anul revoltelor
studențești din 1968, ridică o oglindă către tineretul maghiar
al vremii, schițând posibilitățile și limitele acestuia, pentru
ca apoi, în anii 1980, să se confrunte cu generația care a
crescut deja cu propriile lor vieți.
Teoria generațiilor a fost creată de doi autori americani,
William Strauss și Neil Howe, care au scris pe această temă și
au făcut o cronică a generațiilor în Generations (1991).

Nativi și imigranți digitali
Acești doi termeni au fost descriși pentru prima dată de Marc
Prensky în 2001 în studiul său Digital Natives, Digital
Immigrants. El i-a numit nativi digitali pe cei care s-au născut
în lumea digitală și care folosesc deja aceste instrumente în
mod natural. Imigranții digitali sunt cei care au fost nevoiți să
învețe să facă toate acestea pentru că s-au născut înainte.
Ceea ce s-a întâmplat recent este că prima generație de
imigranți digitali a ajuns în sălile de clasă. În mod
obișnuit, în educație, profesorii sunt văzuți ca imigranți,
iar elevii ca nativi.
Această teorie este din ce în ce mai criticată, mai ales pentru
că devine clar că, deși elevii sunt într-adevăr foarte
pricepuți la utilizarea și gestionarea anumitor aplicații,
acestea acoperă o parte foarte mică a instrumentelor și
oportunităților TIC. De obicei, acestea sunt sociale (de exemplu,
Facebook), se joacă jocuri sau comunică (de exemplu, chat).
Surprinzător de puțini oameni folosesc aceleași instrumente și
aplicații pentru învățare sau pentru activitatea școlară.
Problema generațiilor, juxtapunerea dintre bătrâni și tineri,
distincția privilegiată dintre generații, este o experiență
cotidiană care se reflectă și în discursul public. Există
numeroase exemple de reprezentare și interpretare a acestei teme
în artă și în istorie. Scriitorul american Hemingway a folosit
expresia "generația pierdută" în cartea sa "Vacanța unui
vagabond" pentru a descrie generația tânără din Primul Război
Mondial. A
istoria literară vorbește despre generațiile succesive de
scriitori și personalități literare care s-au adunat în jurul
revistei literare Nyugat. Generația vânturilor strălucitoare este
sinonimă în Ungaria cu o generație de tineri care și-au revenit
după cel de-al Doilea Război Mondial, care doreau ceva nou și
care au rupt radical cu trecutul. Marea generație este titlul
filmului din 1985 al lui Ferenc András, care, în anul revoltelor
studențești din 1968, ridică o oglindă către tineretul maghiar
al vremii, schițând posibilitățile și limitele acestuia, pentru
ca apoi, în anii 1980, să se confrunte cu generația care a
crescut deja cu propriile lor vieți.
Teoria generațiilor a fost creată de doi autori americani,
William Strauss și Neil Howe, care au scris pe această temă și
au făcut o cronică a generațiilor în Generations (1991).
Nativii digitali - Generația Z
Socializați pe internet, experiențele diferite implică o
arhitectură cerebrală diferită
Accesați informațiile prin mai multe canale
Preferă conținutul vizual
Prelucrarea paralelă a informației, sarcină de lucru paralelă,
multitasking
Motivația intrinsecă a învățării, metoda de prelucrare
neliniară
Operați mai eficient în cadrul unei rețele

Imigranți digitali: baby-boom, generațiile Y și X:

Socializarea tradițională, familia, școala etc.
Preferința pentru textul tipărit
Modul de procesare a informației este liniar
Preferința pentru munca individuală
Constrângeri externe asupra motivației de a învăța
Procesarea informației pe un singur nivel, sarcină de lucru pe un
singur nivel
Profesorii care au adoptat și au început să utilizeze instrumente
digitale.

Care este soluția?
- adaptarea curriculumului și a programei școlare la limba
generației
- mediu școlar adecvat, metode și conținuturi noi.
- sprijin pentru ca profesorii să aibă acces nelimitat la
internet/rețeaua mobilă/ pe care îl pot împărtăși cu elevii
în orice moment pentru a sprijini predarea.
- Introducerea unei săptămâni școlare digitale

De ce o săptămână școlară digitală?

- Utilizarea dispozitivelor digitale nu este un viitor îndepărtat,
ci o parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi. Tinerii de 18
ani din ziua de azi sunt cu 7 ani mai tineri decât internetul, cu 5
ani mai tineri decât procesorul Intel Pentium și cu aceeași
vârstă cu Google, Bluetooth și primul iMac.
- Școlile care participă la Săptămâna digitală vor avea ocazia
de a explora temele pe care le-au ales folosind instrumente și
metode digitale. Profesorii participanți vor dobândi experiență
profesională, elevii vor avea parte de experiențe noi, iar
instituțiile vor obține instrumente valoroase.

Este aceasta o barieră pentru profesor și de ce?
- Obiceiuri proaste de predare.
- "Nu poți folosi asta pentru subiectul meu!"
- Comoditate.
- "De mâncat cuie".
- Atitudine.
- Mediu școlar neadecvat.
- Directorii de școli din generația baby-boomer, colegi.
- Prea mult timp pentru a se pregăti.
- Nu există un set de instrumente digitale adecvate.
- Ne folosim propriile dispozitive în clasă?/globează guvernul
bani pentru alte programe școlare?