„Școala pentru fiecare, școala pentru toți” Multicularitate-valori și implicații

„ŞCOALA PENTRU FIECARE ŞI PENTRU TOŢI”
MULTICULTURALITATEA-VALORI ŞI IMPLICAŢII

Autor: Înv. Melinte Elena,
Şcoala Gimnazială „Ion Irimescu Fălticeni, jud. Suceava

„Pentru mine, cultura este modul specific de a exista al omului
în Univers.......Omul, încercând să-şi rezolve misterul, în
ale cărui dimensiuni singur trăieşte, creează cultura.”
Mircea Eliade

Fiecare om trăieşte într-un anumit mediu cultural. Acesta constă
în obiceiuri, tradiţii, simboluri valori, limbă şi alte forme de
comunicare, prin care ne definim apartenenţa la o comunitate dată.
Apartenenţa constă în înţelegerea semnificaţiei acestor forme
culturale şi în existenţa unor valori şi a unei identităţi
comune.
Cultura este un fenomen dinamic şi reprezintă modul în care
învăţăm să gândim, să ne comportăm şi să acţionăm.Între
indivizi există o serie o serie de diferenţe, caracteristici
fizice, limbaj, mod de gândire, trăire afectivă, comportament,
aptitudini, religie, gusturi, maniera de a trăi, sex, rasă
socială,etc.
Limbajul, obiceiurile, ştiinţa, literatura, muzica şi arhitectura
se îmbogăţesc datorită influenţelor culturale exterioare
fiecărei culturi.
Între cultură şi societate există o relaţie axiomatică (nu se
poate una fără alta) dar importantă este şi relaţia dintre
cultură şi tradiţie.
Cultura este produsă într-un anumit cadru temporal şi social
fiind transmisă din generaţie în generaţie. Astfel cultura
primeşte în timp atributele tradiţionalului.




Noi facem parte din diferite grupuri. Modul în care suntem trataţi
de către alţii şi de către instituţii depinde în mare măsură
de valoarea şi puterea pe care le acordă societatea diferitelor
aspecte ale identităţii de grup.În acest sens trebuie să avem
în vedere atât copiii cu o cultură majoritară, cât şi pe cei
din grupuri minoritare pentru că se stabilesc sarcini diferite
pentru fiecare grup.
Copiii care provin dintr-o cultură majoritară, trebuie să
înveţe cum să se simtă bine faţă de ei înşişi, fără a
induce vreun sentiment de superioritate faţă de ceilalţi.
Copiiilor care provin din grupuri minoritare, trebuie să li se
dezvolte un sentiment pozitiv faţă de identitatea individuală de
grup, chiar dacă se confruntă cu mesaje sociale negative
îndreptate spre ei.Părinţii din cultura minoritară pot ajuta
copiii,adoptând o atitudine biculturală; să-şi ajute copiii
să-şi menţină mândria faţă de cultura de acasă şi să –i
înveţe în acelaşi timp să participe în mediul cultural
majoritar.
De asemenea nu trebuie neglijat dezvoltarea la copii gândirea
critică vis-a-vis de discriminare, prejudecăţi şi comportamente
discriminatorii, întrucât aceste comportamente există în viaţa
copilului şi îl afectează.Chiar dacă, fără să fie pe deplin
conştient de ceea ce face, un copil respinge pe un altul din cauza
pielii de altă culoare, etniei sau limbii pe care o vorbeşte cel
care este obiectul respingerii se va simţi rănit.
Dacă dorim să-i învăţăm pe copii că există nedreptate pe
lume, va trebui să-i învăţăm cum să lupte împotriva ei, prin
convorbiri colegiale asupra comportamentului indizerabil ori prin
aşezarea copiilor la „masa negocierilor”. Trebuie să fim buni
observatori şi să fim atenţi la felul în care relaţionează
copiii, cum îşi percep propria identitate, întrebările pe care
şi le pun lor şi altora, părerile pe care le afirmă despre
diferenţe şi comentariile steoretipe pe care le fac.De aceea
curriculum-ul trebuie săfie îmbogăţit cu informaţii complete
despre rasă, cultură, limbaj, rol în societate ,structura
familiei (tipuri de familie), tipuri de locuinţe, istorie
comparată.
Educaţia multiculturală se poate articula pe toate disciplinele de
învăţare pentru că invită la toleranţă, la respectarea
drepturilor omului, la dezvoltare. Cadrele didactice pot promova
interculturalitatea şi identifica posibilităţile de valorificare
a diversităţii culturale în clasa de elevi prin introducerea de
opţionale-care să cultive valorile interculturale:
interdependenţă, toleranţă, negociere, cooperare, empatie
,nonviolenţă, depăşirea prejudecăţilor, egalitate, demnitate
etc.
În formarea corpului profesoral, educaţia interculturală este
principiul care ordonează întreaga activitate a şcolii şi a
comunităţii educative. Obiectivul urmărit este acela de a acoperi
reţeaua educativă în totalitatea sa: formarea cadrelor didactice,
începând cu nivelul preşcolar şi până la universitate,
trecând prin formarea profesională şi educaţia adulţilor.
Trebuie avut în vedere şi ceilalţi actori din domeniul
educaţiei: administratori şi personal de serviciu, psihologi
şcolari, muncitori sociali, personal din străinătate, etc. În
optica educaţiei interculturale, formarea –prin caracteristicile
sale (în special supleţe şi adaptabilitate, organizare pe
secţiuni scurte, module diversificate, etc.)- este deosebit de
potrivită pentru a îndeplini funcţia care i se cere.Dacă şcoala
nu-şi însuşeşte cât mai repede aceste mijloace eficiente, unii
elevi vor găsi în continuare în situaţia de a fi încadraţi
într-un univers instituţional prevăzut pentru alţii
(inadaptaţi, marginali, delicvenţi, ş.a). Formarea
interculturală nu este complementară, ci este o abordare care îi
priveşte pe toţi-elevi, cadre didactice, indiferent de
disciplinele şcolare şi tipurile de învăţământ. Profesorilor
trebuie să li se transmită competenţe interculturale, să li se
dea mijloacele de a-şi dezvolta şi actualiza cunoştinţele,
ţinând cont de bogăţia diverselor culturi, de interacţiunile
şi de evoluţia lor.Un bagaj fix de deprinderi nu este suficient,
ci trebuie luat în considerare publicul vizat,durata şi natura
formării (informarea, sensibilizarea, aprofundarea, confruntarea cu
realitatea schimbătoare şi dificilă); pot fi îmbinate mai multe
modalităţi: cursuri şi seminarii în institutele de formare,
studii sau stagii, grupe de lucru, observarea unor clase şi analiza
necesităţilor, elaborarea colectivă de programe, module de
formare, documente pedagogice, călătorii, schimburi, etc.
Integrarea unei pedagogii interculturale necesită din partea
profesorilor cunoaşteri culturale pluraliste şi totodată
experienţe de viaţă şi de colaborare, trebuind să li se dea
timpul necesar pentru asimilarea elementelor de bază.
Educaţia interculturală la nivelul activitaţilor extracurriculare
presupune organizarea unor activităţi care să implice şi
comunitatea, activităţi în cadrul cărora participanţii să se
cunoască mai bine, să coopereze şi să trăiască împreună
diferite evenimente . Aceste activităţi vor trebui să dispună de
lucrări referitoare la drepturile omului şi libertăţii
fundamentale, accesibile grupelor de vârstă, expuneri ale unor
evenimente istorice sau contemporane, invitând la reflecţie asupra
rasismului şi excluderii minorităţilor etnice sau religioase,
documente în diferite limbi, spectacole şi jocuri specifice
diferitelor culturi.
Cadrul didactic trebuie să reprezinte pentru elev un model de
comportament intercultural. Este neapărat necesară „combustia
afectivă” care să transforme informaţia în comportament. Iar
această combustie afectivă trebuie să vină de la profesor. Un
profesor neintercultural nu va putea forma elevi interculturali.Şi
aceasta întrucât formarea atitudinilor se conformează dictonului
conform căruia „credinţa se aprinde din credinţă”.
Atitudinea interculturală a profesorului reprezintă o condiţie
pentru formarea atitudinii interculturale a elevului. Elevul trebuie
să se confrunte cu situaţii interculturale reale sau ipotetice
astfel încât să poată integra concluziile în sfera valorilor
personale.
Nu se poate aplica o educaţie fără prejudecăţi, dacă nu
începem prin a ne –o aplica nouă înşine. Sunt foarte multe de
învăţat şi multe de pătruns în noi înşine pentru a ne
descoperi pe noi şi propriile prejudecăţi. Acelaşi lucru despre
părinţi.Trebuie să ne aducem propria contribuţie la dezvoltarea
unei societăţi drepte astfel încât la un moment dat, educaţia
multiculturală să devină normă firească.
Declaraţia UNESCO din 1978 afirmă:
”Orice teorie care pretinde superioritatea inerentă a unui grup
etnic sau rasial, implicând astfel că anumite grupuri au dreptul
să domine sau să elimine alte grupuri presupuse a fi inferioare
sau care emite judecăţi de valoare bazate pe diferenţele rasiale,
nu are nici un fundament ştiinţific şi intră în contradicţie
cu etica şi principiile morale ale umanităţii.”

Bibliografie:
- Ruy Gomez (coord.),1995 All-different, All-equal, Educaţion Pack,
European Youth Centre.
- Rus, Călin(coord.),2000 Perspective interculturale, vol.III,
Ed.Agenţiei de publicitate Lexus srl.
- Cerghit, Ioan, Neacşu Ioan (coord.),2001Prelegeri pedagogice,
Ed.Polirom, Iaşi.

*****