Starea de bine în școala online. Modele didactice la disciplina educație socială

Starea de bine a ajuns, în zilele noastre, mai mult decât un concept din domeniul psihologiei; a ajuns să fie perceput chiar mai mult decât un deziderat care să traverseze acum cele mai multe sectoare de activitate: educație, medicină, justiție, comerț etc. În fapt, starea de bine, numită în lucrările de specialitate recente „starea subiectivă de bine”, reprezintă atât efectul interacțiunilor din ce în ce mai defectuoase dintre oameni, de multe ori conflictuale, cât și un indicator concret, măsurabil al succesului unei comunități – din punct de vedere financiar, al calității relațiilor inter- și intra-personale sau din perspectivă pragmatică. Încercările de definire a stării (individuale) de bine din domeniul resurselor umane au arătat că, în general, starea de bine este percepția pe care o are un individ asupra calității propriei vieți, iar nu viziunea, obiectivă, neutră, pe care o imprimă un individ sau o entitate unei persoane. Nu este de neglijat faptul că, într-adevăr, percepția subiectivă a stării de bine poate fi (și este) influențată, nu doar de realitatea în care individul își desfășoară activitatea, ci și de părerile celorlalți despre ceea ce înseamnă starea de bine.
În acest articol, îmi propun să arăt modul în care disciplinele socio-umane contribuie la cultivarea unui mediu prietenos în rândul elevilor, în condițiile învățământului online. Bineînțeles, dimensiunea educațională a stării de bine se poate realiza cu mai multă eficiență în școală, iar anul școlar 2020-2021 a oferit ambele forme de învățământ, sporind coeziunea unui „program” pe tema stării de bine, derulat atât la școală, cât și online. Dintre instrumentele digitale de tip open-source apărute recent sau adaptate noii realități educaționale, platforma Microsoft Teams permite prin micro-aplicațiile încorporate (add-ins și add-ons) dezvoltarea unui spațiu virtual de învățare și relaxare, în acord cu principiul psihopedagogic al „libertății limitate” care asigură desfășurarea în bune condiții a activităților asociate disciplinelor pe care le predau – Educație socială și Istorie. Un exemplu de bună practică este, din punctul meu de vedere, clasa virtuală creată pentru elevii de clasa a VII-a B din Școala Gimnazială Nr. 1 Pantelimon.
Aplicarea elementelor de cultură organizațională m-a ajutat să-mi ating această viziune pe care mi-am formulat-o încă din vacanța intersemestrială: creșterea responsabilității față de propria învățare, prin corelarea practicilor de well-being cu drepturile și responsabilitățile cetățenești în societatea democratică (în conformitate cu unitatea de învățare 4, din semestrul al II-lea).
Strategia construită în direcția atingerii acestei viziuni (short-term vision) a urmat modelul didactic de formare și dezvoltare a competențelor pe verticală; astfel, mi-am selectat două dintre competențele-cheie propuse la nivel european (competența digitală: utilizarea cu încredere și în mod critic a tehnologiei informației și comunicațiilor pentru muncă, timp liber și comunicare; a învăța să înveți: abilitatea de gestionare eficientă a propriei învățări, fie individual, fie în grupuri) . Mai departe, competenței generale 2 (Cooperarea pentru realizarea unor activități și pentru investigarea unor probleme specifice diferitelor grupuri și comunități, prin asumarea unor valori și norme sociale și civice) i-am asociat competența specifică 2.3 (Rezolvarea, în perechi/echipă, a unor sarcini de lucru referitoare la viața într-o societate democratică) și am formulat, în acord cu progresia pe verticală a competențelor stabilite prin programa națională la disciplina Educație socială, o competență pe orizontală pentru promovarea stării de bine: promovarea comportamentelor dezirabile (vizibile) în susținerea echilibrată și sinergică a activităților de învățare și de relaxare. În cuvinte mai puține, am încercat să creez cadrul unui team-building online, pe o temă comună, care să le permită elevilor să învețe, să greșească, să-și exprime părerile în mod liber, din proprie inițiativă și să propună activități de relaxare pe tema drepturilor omului în statul democratic.
În această perspectivă, am creat file în cadrul clasei virtuale (numite „tabs”) care să le faciliteze elevilor accesul la resursele clasei: materiale teoretice, teme pentru acasă, idei pentru proiectul final, glume și jocuri. Fiecare dintre aceste file au avut fixate (pinned) regulile specifice, precum și sugestii de activități. În formularea acestora, am ținut seamă de crearea un cadru sigur, având grijă să anticipez eventuale probleme în zona de comunicare sau de alegere a subiectelor de discuție. Acestor reguli, elevii au avut ca primă sarcină să le asocieze consecințe pozitive și negative, prin platforma doodle.com (cu ajutorul căreia se pot organiza sesiuni de votare sau planifica activități în funcție de disponibilitatea fiecărui elev). În cele 10 săptămâni alocate unității, elevii au preluat sarcini în cadrul orelor de educație socială: comentator (cu sarcina de a căuta informații în plus despre conceptele învățate și de a le integra în sesiunile online de tip sincron), jurnalist (cu sarcina de a prezenta la începutul fiecărei ore o știre reală din viața personală sau din comunitatea școlară, cu privire la respectarea și/sau nerespactarea drepturilor omului în situații diverse), leader (cu sarcina organizării a minimum 5 întâlniri online pe platforma MS Teams pentru discutarea rezultatelor la voturi – polls și pentru delegarea celorlalte roluri) sau secretar (cu sarcina de a prelua de la ceilalți elevi temele cu o rezolvare interesantă sau afișe/citate create de elevi, pentru proiectul final).
Deși a început ca experiment, abordarea integrată a noțiunilor de educație socială cu cele de well-being mi-a dat șansa de a perfecționa acest model de învățare colaborativă (peer-to-peer) la aceeași clasă, în următoarea unitate de învățare, pentru a-i ajuta pe elevi să devină creatori de conținut digital.