STIMULAREA CREATIVITĂŢII ÎN CADRUL ORELOR DE COMUNICARE

STIMULAREA CREATIVITĂŢII ÎN CADRUL ORELOR DE COMUNICARE

PIP ACHIM MONICA
SC. GIMNAZIALA NR 2 ORBEASCA DE JOS
JUD. TELEORMAN

Creativitatea înseamnă posibilitatea de comunicare: copilul se află într-un contact continuu cu lumea sa interioară şi cu lumea sa exterioară.
Creativitatea poate fi stimulatã la nivelul întregii clase cu ajutorul unor strategii adecvate. Ea poate deveni o modalitate de învãtare cu multiple beneficii pentru şcolarii mici. Aceştia sunt de-a dreptul încântaţi sã li se ofere sansă sã-şi exprime gândurile şi sentimentele în moduri cât mai variate şi originale, jocurile de creativitate fiind un cadru optim în acest scop. Problema care se ridicã este aceea a efortului pe care îl vor depune atât elevii, cât şi învãtãtorul în realizarea obiectivelor propuse. Identificarea unor metode şi procedee care sã faciliteze stimularea creativitãţii, gãsirea unor cãi de activizare a învãtãrii, face viată şcolarã mai dinamicã, motivantã şi interesantã, învãtãtorului oferindu-i-se satisfacţii deosebite.
Dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii şi imaginaţiei, dezvoltarea aptitudinilor de ordin caracterial pânã la setul directional al personalitãţii creatoare asigurã originalitatea în cazul exerciţiilor de limba românã. Supleţea şi originalitatea gândirii, gãsirea unor soluţii noi şi satisfacţia faţã de gãsirea acestora pot fi cultivate prin toate disciplinele de învãtãmânt, dar în special, pot fi utilizate în acest sens resursele oferite de studiul limbii şi literaturii române.
Lecţiile de limba românã oferã reale posibilitãţi de organizare şi desfãsurare a unor multiple activitãţi menite a dezvolta capacitatea de creaţie a elevilor. Dintre acestea pot fi amintite: povestirea cu schimbarea formei, povestirea prin analogie, continuarea povestirii, intercalarea unor noi episoade în povestiri, ilustrarea textelor literare, modelajul, dramatizarea povestirilor, realizarea compunerilor, crearea de poezii, ghicitori, alcãtuirea propoziţiilor dupã scheme date, transformarea vorbirii directe în vorbire indirectã şi invers.
Un loc important în dezvoltarea limbajului şi a vocabularului activ îl are utilizarea jocurilor didactice orale, asemenea activitãţi de învãţare oferă elevilor nu numai bucuria şi satisfacţia de a se juca, dar sunt şi un real prilej de dezvoltare a capacitãţilor de exprimare oralã şi în acelaşi timp de dezvoltare a capacitãţilor creative. Pentru că activitatea didacticã sã aibe o mai mare atractivitate pentru elevi, am utilizat o serie de jocuri didactice: “Sã gãsim familia cuvântului”, “Cine rãspunde repede şi bine?”, “Jocul însuşirilor”, “Ordonaţi şi transformaţi”, “Cele mai frumoase expresii”, “Unde sunt greşelile?”, “Eu spun una, tu spui multe”, “Eu, tu, el, noi, voi, ei”, “Cum nu este?”, “Cel mai bun povestitor”, „Spune cum e corect!”, „Unde e greşeala?”, “Litera se plimbã”, “Scară cuvintelor”.
Din categoria tehnicilor de simulare, utilizarea dramatizãrilor, a jocurilor de rol, cu prilejul cãrora elevii au fost puşi în situaţii imprevizibile reprezintă, de asemenea, activitãţi menite să dezvolte capacitatea de creaţie a elevilor. O altã modalitate de stimulare a creativitãţii este realizarea unei sarcini de muncã pe echipe. Elevii au fost împãrtiti în grupuri. Fiecare grup a strâns informaţii, le-a sintetizat şi le-a prezentat pe subteme, a realizat desene şi ansambluri care au reprezentat caracteristicile anotimpului vara.
Pentru o învăţare eficientă pusă sub semnul activizării elevilor, se impune implementarea metodelor moderne de predare într-un procent covârşitor, neexcluzând metodele şi procedeele tradiţionale cum ar fi: comunicarea, conversaţia, analiză lingvistică, fonetică, morfologică, lexicală, sintactică, ortografică, a punctuaţiei şi stilistică, învăţarea prin exerciţii, dar rolul covărşitor va fi preluat de brainstorming, metodă mozaic, a bulgărelui de zăpadă, a ciorchinelui, a galeriei, etc. Profesorul va deveni un mediator, iar lecţiile, experienţe de învăţare prin stimularea imaginaţiei şi creativităţii elevilor, care în acest mod, vor deveni adaptabili şi competitivi. Pentru această trebuie stimulate componentele creativităţii: ingeniozitatea, spontaneitatea, flexibilitatea, noutatea prin aplicaţii stimulative, interesante, plăcute.
În realizarea lecţiilor de recapitulare finală am avut în vedere o serie de exerciţii stimulative, care să cultive creativitatea şi imaginaţia elevilor.
1. Am început de la un cuvânt-cheie pentru a formula sarcini ce vizează compartimentele limbii: probleme de vocabular, sintaxă, semantică, morfologie, stilistică şi continuând cu exerciţii distractive în care să realizeze diferite asocieri, stimulând găsirea conexiunilor prin idei.
Pornind de la cuvântul PRIETENIE, am formulat sarcini de găsire a sinonimelor, antonimelor, integrarea în anumite contexte pentru a îndeplini diverse funcţii sintactice, alcătuirea familiei lexicale şi a câmpului lexical din care face parte cuvântul, grupuri vocalice, formarea unor figuri de stil pornind de la termenul în discuţie, enumerarea unor opere literare cu această temă, găsirea unor proverbe şi continuând cu exerciţii atractive în care să descopere o serie de metafore sau constituirea unei definiţii a termenului pornind de la fiecare litera a acestuia.
2. O aplicaţie asemănătoare constă în sugerarea a trei-patru cuvinte-cheie cu care elevii au alcătuit rime, dialoguri, naraţiuni, punând accent pe munca în echipă.
3. Un exerciţiu la fel de antrenant, dar şi amuzant este ”ştirea trăznită”. Prin amestecarea într-o urnă a o sută de cuvinte, fiecare elev va alege trei dintre acestea şi va compune o ştire trăznită, căreia colegul de banca îi va da un titlu. Lista poate conţine termeni precum: alfabet, bisturiu, cort, drojdie, finanţare, grindă, hienă, iod s.a.
4. Un exerciţiu ce stimulează imaginaţia ar fi găsirea de soluţii la unele întrebări neaşteptate.
Pe parcursul acestor activitati, am tinut seama de flexibilitatea, pasiunile elevilor, de aptitudinile lor, de curiozitate, increderea in sine, spontaneitatea gasirii unei solutii, incurajandu-i pe elevi cu diferite sfaturi. Au participat cu entuziasm, dorind sa dea raspunsuri originale de fiecare data.
Creativitatea nu are limite, trebuie doar să o stimulăm, să o activăm, eliminând caracterul descriptivist din acţiunea didactică şi adoptând o viziune nouă asupra limbii, ceea ce duce la formarea de competenţe şi performanţe în alegerea şi combinarea elementeleor componente ale sistemului limbii, într-o manieră personală.
Şcolarii creativi se diferenţiază de restul grupului prin diferite comportamente specifice, îşi dezvoltă în mod liber creativitatea. Foarte curioşi, vin cu soluţii neobişnuite, cu idei originale, au iniţiativa şi au un spirit de observaţie foarte dezvoltat, pun întrebări adecvate, fac conexiuni între elemente aparent fără nici o legătură, explorează noi posibilităţi, manipulează, controlează simultan mai multe idei, învaţă rapid şi uşor, au o memorie bună, imaginaţie vie, vocabular vast. Copilul şcolar este prin natura sa un creativ, datorită imensei sale curiozităţi, a freamătului permanent pentru a cunoaşte tot ceea ce se petrece în jurul sau. Un rol foarte important în stimularea creativităţii îl are motivaţia, atmosfera de lucru şi cadrul în care se desfăşoară activitatea. Pentru un copil este extrem de important să se simtă valorizat şi evidenţiat, atunci când realizează ceva, fiind impulsionat astfel şi pentru viitoarele activităţi.
.