Stimularea și dezvoltarea gândirii creatoare a elevilor prin rezolvarea problemelor de matematică

STIMULAREA ŞI DEZVOLTAREA GÂNDIRII
CREATOARE A ELEVILOR PRIN REZOLVAREA
PROBLEMELOR DE MATEMATICĂ
Prof. învățământ primar, Sabou Daiana-Andreea

„Intrarea în ţara cunoaşterii se face pe podul matematicii” spune prof. univ. Ştefan Bârsănescu. De aceea, cultura ştiinţifică matematică a devenit un element de bază al culturii omului modern, cultura generală a oricărui cetăţean trebuind să cuprindă cunoştinţe matematice de un nivel tot mai înalt.
Aşadar, matematica nu este numai o ştiinţă, o simplă ştiinţă. Matematica este mai mult decât atât; este un act de cultură deoarece cu matematica se ocupă și micii matematicieni, nenumăraţii matematicieni mici, care nu creează neaparat opere fundamentale, dar prin rezolvarea unei probleme elementare, ei trăiesc un act de creaţie propriu-zisă.
Existenţa umană, experienţa, viaţa presupun elaborarea unor multiple şi complexe relaţii, aprecieri de diferite niveluri, presupun activitatea gândirii, care este stimulată şi ajutată în mare măsură de matematică. Ritmul crescând al competiţiei în toate domeniile: tehnico-industrial, ştiinţific, cultural, economic ne obligă să gândim repede şi mai ales să gândim corect. Tot efortul omenesc, de-a lungul secolelor a fost îndreptat spre prelungirea posibilităţilor de acțiune în toate direcţiile indicate şi în multe altele. Automobilul pe uscat, vaporul pe apă şi avionul în aer se deplasează în locul omului şi pentru om, din ce în ce mai repede, ne fac să economisim timp şi energie. Telefonul şi apoi radioul ne permit să auzim de la orice distanţă. Televizorul ne premite să vedem oricât de departe. Ce ne ajută să gândim mai repede decât o facem deja şi mai ales fără să facem erori în decizii? Răspunsul este cunoscut de multă vreme. Este vorba de ansamblul de metode, de reguli de calcul ale gândirii, de concepte, de fapte, care se numeşte matematică.
Matematica constituie o sursă şi totodată o cale de dezvoltare a gândirii elevilor. Optimizarea procesului de învăţare a matematicii la clasele poate fi realizat prin asigurarea conştientizării tehnicilor de calcul, prin cultivarea elementelor de creativitate şi flexibilitate a gândirii matematice. Elevii trebuie învăţaţi să înţeleagă noţiunile, să şi le însuşească prin efort propriu, să înveţe gândind.
Formele de activizare permit performanţe diferite. Motivaţia, nota primită pentru răspuns şi, mai ales, satisfacţia elevului rezultând din bucuria de a rezolva el singur un exerciţiu sau o problemă este o componentă a creativităţii ce trebuie luată în considerare ori de câte ori practica didactică o reclamă.
Formarea gândirii matematice, a deprinderilor de calcul, rezolvarea de probleme necesită o acţiune intensă, susţinută, deoarece aceste cunoştinţe vor fi utilizate în întregul parcurs al învăţării şi în viaţă.
Gândirea elevilor se dezvoltă mai ales prin rezolvări şi compuneri de probleme. Deprinderea căii de rezolvare a problemei nu este un produs de inspiraţie ci, rezultatul proceselor de gândire, formarea şi dezvoltarea capacităţilor necesare şi utile activităţii de rezolvare a problemelor, care se realizează printr-o activitate susţinută şi de durată, prin îndrumarea şi stimularea continuă a gândirii la efort creator.
Datorită experienţei sărace a eleviilor mici, în ciclul primar nu se poate vorbi de o independenţă totală; ci e necesar să fie ajutaţi, îndrumaţi. Rezultate bune se obţin dacă se cunoaşte cât mai bine nivelul de cunoştinţe al fiecărui elev. După fiecare capitol un test arată lacunele din cunoştinţele elevilor.
Cele mai substanţiale rezultate se obţin într-un cadru problematic, într-o atmosferă care să activeze gândirea şi celelalte funcţii de cunoaştere, să susţină interesul şi curiozitatea de studiu a elevilor, să le dezvolte spiritul critic.
Concepute în spirit problematic lecţiile de matematică ridică elevilor o serie de probleme-întrebări atât prin conţinutul învăţământului, cât, mai ales prin formele de abordare. Matematica nu se învaţă povestind, ci se învaţă lucrând, exersând şi mai seamă rezolvând multe probleme.
Succesul elevilor în activitatea de rezolvare şi compunere a problemelor în scopul dezvoltării gândirii logico-matematice, depinde de modul în care învăţătorul reuşeşte să-l angajeze în procesul învăţării, depinde de motivaţia intrinsecă a elevului, de trăirea activă în procesul studiului, de particularităţile psihice şi capacităţile intelectuale ale subiectului.
Ca şi cadru didactic, mi-am propus să urmăresc întotdeauna să ajut elevii ca printr-un efort cât mai mic să obţină un randament şcolar cât mai bun, să le dezvolt plăcerea de a învăţa, înlocuind educaţia prin efort cu plăcerea efortului educaţiei.
Înainte de a folosi orice metode sau procedee care ar duce la sporirea valenţelor formative, ale dezvoltării capacităţilor de rezolvare şi compunere a problemelor, caut să asigur calitatea cunoştinţelor pe care să şi le însuşească, dând curs tuturor metodelor şi procedeelor cunoscute, pentru ca activitatea de rezolvare şi compunere a problemelor să-şi materializeze valenţele în cultivarea disponibilităţilor creative ale elevilor.
Acestea fiind spuse, consider că matematica are un rol foarte important în dezvoltarea gândirii creatoare a elevilor, prin rezolvarea şi compunerea problemelor.

Bibliografie:
1. Kuliutkin, N. I. Metode euristice în structura rezolvării de probleme. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974;
2. Roşca, Alexandru. Creativitatea. Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972;
3. Roşca, Alexandru. Psihologia şcolară. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1978.