Strategii pentru dezvoltarea abilității de citire

Potrivit editorilor „Daily Reading Comprehension, Grade 6+” (Marilyn Evans și James Spears, Evan-Moor Educational Publishers, 2010), cele mai importante strategii care ar trebui accentuate pentru a facilita înțelegerea unui text citit sunt: realizarea de conexiuni (making connections), vizualizare (visualization), organizare (organization), determinarea informaţiilor importante (determining important information), formularea întrebărilor (asking questions), monitorizarea înțelegerii (monitoring comprehension).
Realizarea de conexiuni înseamnă că elevii fac conexiuni cu textul pentru a le ajuta la înțelegere. Se pot face conexiuni cu experiențele personale sau cu lucruri pe care elevii le-au văzut, citit sau învățat deja. Acestea ar spori înțelegerea de către elevi a situației, a detaliilor sau a sentimentelor implicate în ceea ce citesc, pentru a vedea conexiunile dintre text și ei înșiși și lumea din jurul lor. Dar, în același timp, cititorii trebuie să rămână concentrați pe text și să nu fie distrași de conexiunile pe care le fac.
La început percepem lumea din jurul nostru doar prin simțurile noastre. Experiențele senzoriale sunt un aspect semnificativ al cunoștințelor noastre de bază. Prin vizualizare, elevii creează „imagini mentale” despre ceea ce citesc. Ei transformă ceea ce citesc în imagini, într-un fel de „film” care se derulează în mintea lor (Evans, Spears, 2010, p.22) Pentru a face acest lucru, cititorii acordă atenție cuvintelor importante, cum ar fi cuvintele descriptive sau senzoriale, cuvintele care reprezintă substantive fizice sau concrete, verbe specifice de acțiune și adjective puternice. Ei învață să caute un limbaj viu atunci când vizualizează în timp ce citesc.
Organizarea înseamnă că elevii învață să găsească modelul organizatoric al unui text. Privind modul în care este organizat textul, elevii pot anticipa ce informații vor apărea mai târziu în text pentru a înțelege și a se concentra asupra ideilor importante sau a mesajului central. Ei își pot face o idee mai bună despre intenția autorului. Textele sunt adesea organizate secvențial, în jurul ideilor și detaliilor principale, în funcție de cauze și efecte, sau prin comparație și contrast. Scriitorii își organizează poveștile în multe feluri. Nu toate pasajele organizate pe secvențe merg de la primul la ultimul. Unii scriitori încep de la sfârșitul unei povești și apoi prezintă ce s-a întâmplat înainte. Alții încep cu problema principală cu care se confruntă un personaj și arată cum este rezolvată. Înțelegând modul în care este spusă povestea, putem înțelege ceea ce citim (Evans, Spears, 2010, p.28).
Când determină informații importante cititorii se concentrează pe găsirea ideilor, evenimentelor sau detaliilor esențiale din text. Pentru nonficțiune, înseamnă găsirea ideii principale, în timp ce pentru ficțiune înseamnă înțelegerea punctelor esențiale ale intrigii, temelor sau acțiunilor personajului. Acest lucru îi ajută să înțeleagă ceea ce citesc (Evans, Spears, 2010, p.34).
Cititorii buni formulează întrebări înainte, în timpul și după ce citesc. În acest fel ei rămân implicați și își verifică înțelegerea. Întrebările puse înainte de a citi ajută la stabilirea unui scop pentru lectura aleasă. Aceste întrebări le pot ghida. Formularea întrebărilor în timpul lecturii, și chiar și după citirea acesteia, este o modalitate de a verifica înțelegerea. Aceste întrebări clarificatoare situează cititorul în poveste sau într-un text informațional și sunt ajutoare de bază (Moreillon, 2007, p.61).
Când elevii își monitorizează înțelegerea, ei acordă atenție propriului proces de citire și verifică cât de bine înțeleg textul, identificând obstacolele, după care pot folosi anumite strategii pentru a depăși dificultatea. Activitățile care pot ajuta în astfel de situații includ parafrazarea, vizualizarea, recitirea, căutarea ideii principale a fiecărui paragraf (Evans, Spears, 2010, p.10).
Dar cum poate fi măsurată eficiența strategiilor într-o manieră optimă? De exemplu, prin exerciții variate înainte, în timpul și după citirea lecturii. Manualele oferă, în general, o mare varietate de astfel de exerciții dintre care aș enumera doar câteva.
Tipuri de exerciții înainte de citirea textului: a potrivi cuvintele cu definițiile/sinonimele/antonimele lor, a potrivi imagini cu fragmente din text, a folosi cuvinte cheie într-un alt context, a asocia cuvinte, a ghici ce urmează (de exemplu, profesorul oferă elevilor titlul textului și le cere să facă o listă cu elementele pe care se așteaptă să le găsească în text: subiectul, personaje, intriga), a răspunde la întrebări, carduri de conversație, dialog dirijat, interviuri în pereche, activităţi de interacţiune, brainstorming, poveste-lanţ, completarea spaţiilor libere, corectarea greșelilor, rearanjarea propozițiilor/paragrafelor pentru a alcătui o poveste, enunțuri adevărat/fals.
Tipuri de exerciții în timpul citirii textului: a completa grile, tabele, a completa spațiile libere într-un text, a continua/extinde propoziții, a răspunde la întrebări conform informațiilor din text, a deduce sensul cuvintelor necunoscute din context, a prezice continuarea povestirii, a găsi ideea principală, a corecta greșeli, exerciții cu răspunsuri multiple, enunțuri adevărat/fals.
Tipuri de exerciții după citirea textului: a scrie rezumatul textului, a comenta ideea principală/textul, a descrie personajele, a descrie locurile, a desena scene din poveste, a crea benzi desenate, a rescrie povestea cu diferite personaje sau evenimente, a scrie o altă poveste asemănătoare cu cea pe care au citit-o, a exprima o opinie: dialog între doi cititori despre poveste, a traduce, joc de rol (role-play), a pune evenimentele în ordinea corectă, a pune paragrafele în ordinea corectă, a aduna cuvinte noi, a crea exerciții proprii.
Consider că aplicarea abordărilor teoretice menționate mai sus cu feedback adecvat îmbunătățește înțelegerea lecturii la toate vârstele.

Bibliografie:
1. Evans, M., Spears, J. (2010), Daily Reading Comprehension, Grade 6+, Evan-Moor Educational Publishers
2. Moreillon, J. (2007), Collaborative Strategies for Teaching Reading Comprehension, American Library Association, Chicago
3. Stoller, F. L., Anderson N. J., Grabe W. and Komiyama R. (2013), Instructional Enhancements to Improve Students’ Reading Abilities. In English Teaching Forum, 2013/1