STRATEGII RWCT ÎN PRACTICA DIDACTICĂ

Şcoala Gimnazială "Kicsi Antal" – Turia (jud. Covasna)
Prof. în înv. primar:Torzsa Ibolya

STRATEGII RWCT ÎN PRACTICA DIDACTICĂ

Gândirea critică este un proces natural, care se învaţă prin exerciţiu zilnic, ancorat în problemele lumii reale. Acesta porneşte de la experienţele subiectului care se instruieşte şi apelează permanent la aceste experienţe, făcându-l conştient de ele, îndemnându-l să şi le reamintească pentru ca apoi să le privească critic, pentru ca pe baza lor să interacţioneze motivat şi activ cu noile informaţii în contextele create pentru a le da un sens, devenind achiziţii de lungă durată, eficiente şi operaţionale în ipostazele variate ale realului.
Tehnicile derivate din strategia gândirii critice au câteva avantaje, în raport cu procedeele tradiţionale ale aceloraşi metode pedagogice: flexibilitatea şi adaptabilitatea la diferite condiţii de lucru; impactul motivaţional asupra copiilor, mai ales datorită certitudinii în aplicare (conform algoritmului) şi libertăţii de acţiune; caracterul universal, în raport cu vârsta copiilor: odată însuşite în şcoală, pot rămâne printre instrumentele de lucru intelectual pentru toată viaţa.

Strategii RWCT- descrieri şi ilustrări metodice
1. Acumularea
Acumularea este un brainstorming neliniar care încurajează elevii să gândească liber şi deschis, să identifice căi prin care pot ajunge la cunoştinţele, înţelegerile şi convingerile proprii legate de tema ce urmează a fi studiată în profunzime şi să conştientizeze conexiunile existente în mintea lor. Ea motivează elevul să studieze un anumit conţinut prin apelul la informaţiile pe care acesta le deţine, prin posibilitatea de a comunica şi acumula noi informaţii, dar şi de a cunoaşte sau realiza asocierile şi relaţiile dintre informaţii şi idei, stabilite de membrii grupului, atunci când se lucrează în grup.
Etapele realizării unei acumulări sunt:
• Scrieţi un cuvânt sau o propoziţie-nucleu în mijlocul paginii sau al tablei.
• În jurul acestora scrieţi cuvinte sau sintagme care vă trec prin minte în acel moment legate de tema respectivă.
• Pe măsură ce scrieţi, trageţi linii între informaţiile sau ideile care credeţi că se leagă într-un fel.
• Scrieţi până expiră timpul sau nu mai aveţi nici o altă idee.
Există câteva reguli care trebuie respectate:
• Scrieţi tot ceea ce vă trece prin minte legat de tema respectivă, fără a cenzura gândurile, informaţiile şi ideile sau a le supune reflecţiei critice (corect-incorect, adevărat-fals).
• Nu vă preocupaţi de ortografie, punctuaţie, sau ordinea de pe foaia pe care scrieţi (forma).
• Scrieţi în limitele timpului acordat sau până nu mai aveţi ce scrie, fără a limita fluxul ideilor şi al conexiunilor.

2. „Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi”
„Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi” este o modalitate simplă şi rapidă de învăţare prin colaborare, care poate fi folosită de mai multe ori în timpul unei prelegeri sau lecturi pentru a dezbate o problemă interesantă sau pentru a reflecta la textul respectiv, beneficiind, însă, de ajutorul unui coleg.
Anticipat, profesorul pregăteşte, de obicei, o întrebare cu mai multe răspunsuri posibile, la care elevii vor formula individual şi în scris un răspuns scurt pe care îl vor citi unui partener care le-a fost desemnat. Citindu-şi răspunsurile unul altuia, vor încerca să elaboreze un răspuns comun integrând răspunsurile individuale. Profesorul va cere apoi câtorva perechi să rezume în aproximativ treizeci de secunde discuţiile pe care le-au purtat. Se poate prelungi activitatea cerând perechilor să facă echipă cu o altă pereche pentru a discuta problema în continuare şi a identifica, poate, soluţii sau perspective noi. Şi în acest caz, un reprezentant al celor două perechi va rezuma discuţiile purtate.
O extensie a procedeului „Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi” este procedeul „Rezumaţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi” utilizat după lectura unui text sau după discutarea unei teme. Folosirea acestui procedeu presupune următoarele:
• Elevii se gândesc la textul citit.
• Rezumă individual textul în două sau trei fraze.
• Prezintă rezumatul partenerului lor.
• Partenerul va face acelaşi lucru.
• Se discută, în perechi, asemănările şi deosebirile dintre cele două rezumate.
• Dacă este cazul, pot întocmi în comun un rezumat care să includă cele mai bune opinii din cele două rezumate, sau pot să îşi prezinte rezumatul unei alte perechi, discutând asemănările şi deosebirile dintre rezumate, sau să îl prezinte direct întregii clase.

3. „SINELG” (Sistemul Interactiv de Notare şi Eficientizare a Lecturii şi Gândirii)
Sistemul de notare SINELG implică activ elevul într-un dialog cu textul pe care îl lecturează, determinându-l să urmărească dacă ceea ce ştie este confirmat sau infirmat de acesta, să sesizeze prezenţa informaţiilor noi, dar şi a unor informaţii confuze, care ar putea fi, însă, interesante sau relevante pentru înţelegere. Astfel, metoda SINELG este un mijloc de experimentare şi monitorizare a înţelegerii prin care se evită lectura banală, fără un scop. Ori de câte ori elevii citesc un text trebuie să îl citească eficient, având în mintea lor câteva obiective de urmărit, evitându-se astfel lectura în urma căreia elevul nu-şi mai aminteşte nimic din ceea ce a citit, aşa cum deseori se întâmplă. În textele supuse lecturii elevilor, aceştia trebuie să caute informaţii, nu să le memoreze pentru a fi reproduse ulterior.
Implicarea elevilor în lectură se va face cerându-le să pună pe marginea textului câteva semne după cum urmează:
• Puneţi semnul „ √ ” atunci când ceea ce aţi citit confirmă ceea ce ştiaţi sau aţi crezut că ştiaţi!
• Puneţi „ - „ (minus) dacă identificaţi în timpul lecturii informaţii care contrazic ceea ce ştiaţi sau credeaţi că ştiţi!
• Puneţe „ + ” în dreptul informaţiei noi!
• Puneţi „ ? ” acolo unde informaţiile vi se par confuze şi ar necesita informaţii sau explicaţii suplimentare sau doriţi să aflaţi mai multe despre acel ceva.
Sugestii metodice:
• Sistemul de notare SINELG solicită, în general, texte relativ bogate în informaţii.
• Aceste semne pot fi puse pe marginea textului sau în dreptul informaţiei vizate.
• Elevul poate discuta cu un coleg ideile din textul pe care l-a parcurs.
• Informaţiile colectate se pot categoriza în „Tabelul Sinelg”.

√ + - ¬?

4. Ghidurile de studiu
Ghidurile contribuie la dezvoltarea gândirii critice orientând elevii în lectura pe care o fac în lipsa profesorului spre punctele cheie ale textului sau spre idei şi conţinuturi subtile, care ar putea trece altfel neobservate, dar şi prin folosirea lor ca puncte de plecare pentru o temă scrisă, discuţii/dezbateri sau aplicaţii în domeniul respectiv sau în alte domenii. Recunoscând, înţelegând şi apoi aplicând, elevii desfăşoară, în fapt, operaţii de gândire de nivel superior. Dacă informaţiile obţinute vor fi folosite ca argumente într-o dezbatere, ghidurile de studiu se vor numi Ghiduri de studiu, revăzute. Acestea cer elevilor să adune informaţii pe baza întrebărilor directoare formulate de profesor, să le revadă pe cele care le deţin şi să le transforme pe toate în argumente solide, pe care să le utilizeze în dezbaterile la care vor participa.
Acest ghid de studiu la trei nivele pune elevilor trei tipuri de întrebări. Astfel, prima întrebare le cere să identifice informaţiile importante, alta va stimula elevii să formuleze concluzii sau să facă deducţii/asocieri/inferenţe, iar ultima să aplice concluziile/deducţiile/asocierile/inferenţele pe care le-au formulat prin valorificarea răspunsurilor de la primele două întrebări.
Sugestii metodice:
• Procedeul poate fi folosit la textele bogate în idei sau informaţie.
• Ghidul de studiu este completat de elevi în mod independent în clasă sau acasă, pe măsură ce ei avansează în text, prin lectură. Când îl aduc la şcoală, răspunsurile date de elevi pot constitui subiectul unei discuţii animate cu întreaga clasă sau al unei dezbateri.

5. Mâna oarbă
„Mâna oarbă” este o strategie de învăţare prin colaborare, care poate fi folosită în predarea unor discipline diverse. Elementul esenţial al strategiei este seriozitatea cu care este lecturat un text pentru o înţelegere profundă, exprimată printr-o descriere clară, realizată de către fiecare participant, a fragmentului ce i-a revenit, descriere prezentată colegilor de grup. De asemenea, căutarea indiciilor care să le permită identificarea unei posibile logici pentru unificarea fragmentelor, pentru conştientizarea strategiei utilizate (a planului folosit) şi pentru stabilirea contribuţiei fiecăruia la rezolvarea problemei. Profesorul împarte materialul în mai multe părţi, fiecărui elev din grup revenindu-i o parte, eventual două. Se recomandă ca numărul membrilor grupului să fie egal cu numărul părţilor în care a fost împărţit textul. Fiecare elev va studia fragmentul ce i-a revenit pentru a fi capabil să îl prezinte colegilor din grup, fără ca aceştia să aibă posibilitatea de a-l citi sau de a-l cunoaşte în vreun fel. Scopul prezentării este de a reconstitui integral materialul original numai din prezentările făcute de fiecare membru al grupului. După organizarea materialului, elevii discută aspectele/problemele pe care acesta le include şi implicaţiile lor. Materialul poate fi ulterior restructurat, dacă în urma discuţiilor se impune acest lucru.
Sugestii metodice:
• Folosiţi materiale necunoscute elevilor.
• Strategia poate fi un bun prilej de exersare a unor abilităţi de prezentare clară a unor conţinuturi şi de analiză pentru identificarea unor scheme mentale.
• Încurajaţi elevii să identifice aspectele neclare, să îşi pună întrebări pentru a le lămuri.
• Analizaţi cu elevii dificultăţile şi cauzele care le-au generat.

Bibliografie
 Vasile Fluieraş. Teoria şi practica învăţării prin cooperare. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2007.
 Vasile Fluieraş. Paideia şi gândire critică. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2007.