STUDIUL DE CAZ-ALTERNATIVĂ MODERNĂ ÎN PREDAREA LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE

Dacă este să ne uităm în urmă, constatăm că, pe măsură ce
ne-am adaptat modelelor educaționale din afara sistemului românesc
de învățământ, am dobândit o mai mare flexibilitate în
abordarea unor tipare inovative, iar lucrul acesta este legat, în
primul rând, de nevoia firească de evoluție, dar și de
schimbarea paradigmei sociale, în complexitatea ei. Câtă vreme
lumea își modifică periodic preferințele, stilul de viață,
modalitatea de a accede la informație, opțiunile de prioritizare a
activităților formative, este de la sine înțeles că un model
educativ cantonat în trecut va avea o aplicabilitate limitată.
Firește, nu trebuie minimizată importanța elementelor care și-au
dovedit eficacitatea în timp și, în această optică, soluția
cea mai eficientă este aceea de a păstra ce este valoros din
inventarul de procedee și metode tradiționale și, bineînțeles,
de a veni cu alternative moderne, care să captiveze, să motiveze,
să ajute la asimilarea unor deprinderi și, implicit, la obținerea
unor competențe cheie, indispensabile în viitor.
Metodele de predare–învăţare specifice limbii şi literaturii
române trebuie să fie adaptate grupului de elevi cărora le sunt
aplicate. Dacă în
învăţământul tradiţional, principalele metode sunt
conversaţia, expunerea ori demonstraţia, care, de multe ori, prin
abordările repetitive, riscă să producă monotonie,
învăţământul modern solicită aplicarea metodelor care
generează învăţarea activă și dezvoltă gândirea critică.
Acestea trebuie să fie utilizate în mod creativ, în funcţie de
obiectivele propuse, elevii fiind stimulați să realizeze conexiuni
logice, să își argumenteze punctele de vedere, să sintetizeze
informaţiile și să respecte opiniile celorlalți.
În acest sens, studiile de caz sunt foarte utile pentru elevii de
nivel liceal, pentru că presupun o serie de etape care, odată
îndeplinite, conturează profilul personal și psihologic al unui
viitor adult autonom, asumat în decizii, capabil să negocieze
idei, să colaboreze, să valorifice experiențele proprii, să
caute soluții la diverse probleme, să își selecteze materialele
și să filtreze sursele de documentare. În plus, datorită
faptului că un astfel de proiect este expus în fața unui public,
adolescenții pot depăși mai ușor situațiile în care sunt
”paralizați” de frica de a vorbi în fața unui auditoriu,
căpătând în felul acesta experiența necesară pentru a diminua
tracul, inerent în astfel de momente. Mai mult decât atât,
realizarea produsului final implică o serie de alte metode
inovative: brainstormingul, scheletul de recenzie, diagrama Venn,
reportajul, ciorchinele și, tocmai din această perspectivă,
studiul de caz reprezintă un excelent exerciţiu interactiv bazat
pe argumentări, descoperiri şi soluţionări. În ciuda faptului
că avem un cadru de lucru flexibil, nu trebuie ignorat designul
precis al cercetării, astfel încât să reiasă în mod clar ce se
urmărește prin respectivul studiu de caz.
La disciplina limba și literatura română, la clasa a XI-a, de
pildă, programa școlară impune şase studii de caz obligatorii:
• Latinitate şi dacism;
• Dimensiunea religioasă a existenţei;
• Formarea conştiinţei istorice;
• Rolul literaturii în perioada paşoptistă;
• Criticismul junimist;
• Modele epice în romanul interbelic;
• Diversitate tematică, stilistică şi de viziune în opera
marilor clasici (conţinut propus doar pentru filologie).
Să luăm, așadar, spre exemplificare, tema ”Modele epice în
romanul interbelic”, pentru înţelegerea căreia elevii trebuie
să parcurgă, sub îndrumarea profesorului, următoarele etape:
1. Repartizarea membrilor într-o echipă eterogenă. Pentru ca
prezentarea să fie corect realizată și să își atingă scopul
formativ, profesorul va fi în permenent contact cu echipa de lucru,
clarificând eventualele probleme care intervin pe parcursul
cercetării, stabilind direcţiile de investigaţie, sarcinile de
lucru și criteriile de evaluare.

2. Recomandarea bibliografiei
3. Documentarea -identificarea surselor, colectarea, analiza şi
interpretarea informațiilor

Anii interbelici se caracterizează printr-o remarcabilă dezvoltare
a romanului care, în scurt timp, a atins nivelul valoric european
prin lărgirea tematicii, propunând o problematică bogată și
complexă. În sprijinul membrilor echipei, resursele educaționale
omologate oferă o varietate de materiale care se raportează la
diversitatea modelelor în romanul interbelic: romanul realist
obiectiv de factură socială (L. Rebreanu- „Ion”,
„Răscoala”), romanul de tip balzacian (G. Călinescu- „Enigma
Otiliei”), romanul subiectiv modern de analiză psihologică
(Camil Petrescu-„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război”, „Patul lui Procust”), romanul experienței (M.
Eliade- „Maitreyi”, „Nuntă în cer”), romanul mitic (M.
Sadoveanu- „Creanga de aur”, „Divanul persan”,
„Baltagul”), romanul estetizant, parabolic (Mateiu Caragiale-
„Craii de Curtea –Veche”), romanul avangardist (Urmuz-
„Pâlnia şi Stamate”, „Ismail şi Turnavitu”).
4. Pregătirea prezentării, care are în vedere următoarele
acțiuni:
 conceperea planului prezentării;
 alegerea tipului de material careva fi pus la dispoziția
publicului- de regulă, elevii optează pentru un suport multimedia;

 negocierea punctelor de vedere ce vor fi prezentate-lucru care
implică atitudinea critică, spiritul creativ și dezbaterile
colective;
 selectarea exemplificărilor ce vor fi valorificate din sursele
consultate.
5. Prezentarea grupei- membrii echipei susţin în faţa colegilor
produsul pregătit, punând la dispoziţia tuturor schiţa de curs
care trebuie să fie ataşată celorlalte documente din portofoliul
pentru studii de caz. Se folosesc materiale alternative precum:
volume, colaj, film de prezentare, prin intermediul aplicației
Prezzi. Unul dintre elevi realizează pe tablă o schemă din care
să reiasă diferenţele dintre romanul tradiţionalist şi cel
modern, în funcţie de diferite secţiuni (problematică,
personaje, acţiune, conflict, narator, perspectivă
narativă/viziune/focalizare).
6. Evaluarea făcută de colegi, pe baza unei grile criteriale, în
vederea obținerii unui feedback asupra activității. Acest pas
poate fi efectuat în format letric sau digital, cu ajutorul unui
chestionar de tipul Google forms, care poate genera în mod automat
rezultatele.
În consecință, studiile de caz ajută, fără doar și poate, la
obținerea unor competențe esențiale pentru tineri, fiindcă nu
numai că îi determină să se documenteze temeinic pe baza unui
subiect, să comunice și să își susțină argumentat ideile, ci
îi și stimulează să își dezvolte creativitatea, prin
conceperea unor materiale complexe, care să capteze atenția
publicului. Ca orice altă metodă de expunere în fața unui
auditoriu, și studiul de caz contribuie la consolidarea încrederii
în forțele proprii, condiție necesară într-o societate în care
competitivitatea reprezintă un factor de selecție determinant.
Bibliografie

• Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele a V-a –
a XII-a. (site-ul Ministerului Educaţiei, www.edu.ro, secţiunea
Preuniversitar, Programe, Aria curriculară Limbă şi comunicare);
• „Perspective” Revista de didactica limbii şi literaturii
române, editată de Asociaţia Profesorilor de Limba şi
Literatură Română „Ioana Em. Petrescu”;
• Yin, R.K. (2014). Case Study Research, Design and Methods. Third
Edition, Sage Publications, Thousand Oaks, California.
• Grădinari G. (2005). Studiul de caz – metodă eficientă de
dezvoltare a competenţelor comunicative. In: „Limba română”,
nr. 12, anul XV, Chișinău.