Tehnici de stimulare a creativității

TEHNICI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII
Prof. Cenușe Elena Ramona
Școala Gimnazială Novaci, Județul Gorj
MOTTO:
„Principalul obiectiv al educației este acela de a forma oameni capabili să realizeze acțiuni noi, și nu numai să repete ceea ce au făcut generațiile anterioare –oameni care să fie creativi, inventivi și cu dorință de a investiga.”( Jean Piaget)
Creativitatea nu este cu siguranță un concept nou! “Termenul de “creativitate” îşi are originea în cuvântul latin “creare”, care însemnă “ a zămisli”, “a făuri”, “a crea”, “a naşte”. Însăşi originea cuvântului ne demonstrează că termenul de creativitate defineşte un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârşeşte şi cuprinde atât originea, cât şi scopul. Capacitatea creatoare este greu de definit, din cauza complexităţii sale. Expresia evocă puterea de a inova, de a fi original în gândire şi în realizări, de a manifesta un spirit flexibil, o tendinţă spre prospectare activă. Ar fi, deci, mai corect să vorbim de aptitudini creatoare. Aceasta se situează în domeniul producţiei divergente, concept care se apropie de acţiunea originală de nonconformism, de evadarea din sfera ideilor curente şi comune ale imitaţiei sau reproducerii, pur şi simplu.
Cu toate acestea, cuvântul creativitate a apărut abia în anii’40, în Statele Unite.Nu este nimic inovator a vorbi despre educație creativă și inovatoare. Invocate regulat în anumite politici educaționale și în documentele de orientare ale organizațiilor internaționale, cum ar fi OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) sau Comisia Europeană toate subliniază importanța creativității, urgența dezvoltării acestuia în rândul tinerilor, conceptele de inovație și creativitate, apropiate și complementare, chiar și interdependente, sunt încă departe de învățarea de zi cu zi.Adesea, ideea de creativitate în predare este asociată cu discipline artistice sau „creative”: arte plastice, muzică.O educație esențială formală nu se potrivește bine cu aceste concepte vagi despre creativitate și inovație. Este dificil să te bazezi pe structurare disciplinară strictă, evaluări de certificare la sfârșitul nivelului și să iei în considerare simultan pedagogie inovatoare și învățare creativă, unde fiecare își poate dezvolta talentele, abilitățile și cunoștințele în ritmul propriu și în funcție de imaginația sa.
În școala viitorului, creativitatea va fi recunoscută ca abordare care să conducă la înțelegerea și integrarea cunoștințelor.Creativitatea face posibilă trecerea de la o formă de cunoaștere la alta.În combinație cu tehnologiile,facilitează reprezentarea cunoștințelor, comunicarea și încurajează descoperirea.Devine ușor să ne imaginăm: combinația dintre creativitate și tehnologia informației va crea un context extrem de stimulant pentru copii. Putem să proiectăm și să organizăm un atelier, o bibliotecă pentru a crea spațiu propice lecturii, putem permite elevului să facă alegeri și să se implice în organizarea unei activități.De ce să nu schimbăm paradigma și obiceiurile sale de lucru și să introducem și activități creative la distanță cu alți școlari sau alți adulți?! Atunci devine esențial să implicăm și să integrăm mai mulți părinți care doresc să împărtășească o parte din experiența copiilor lor.În această ordine de idei, vorbitorii au grijă să construiască un spațiu real și un spațiu virtual care să adune activități și proiecte care să adune laolaltă adulții și copiii.Inovația devine o componentă a universului educațional.În acest scop, intervenienții sunt responsabili de declanșarea la elevi a proceselor de organizare, de integrare și de conectare a cunoștințelor.Ei îi învață să trăiască într-o societate de cunoaștere și imaginație.De asemenea, trebuie să le permită să învețe să adopte puncte de vedere multiple și critice asupra întregului fenomen tehnologic, astfel încât tehnologiile să fie instrumente și comenzi rapide pentru a învăța și să păstreze creativitatea fiecăruia.Creativitatea este o abilitate care trebuie dezvoltată pentru a construi ca individ cu propria personalitate. Cu toate acestea, profesorul trebuie să ofere elevilor săi mijloacele de stimulare a creativității, prin diferite situații, urmărind învățarea în diferite domenii disciplinare. Recurgând la gândirea divergentă în special, elevul este condus să-și urmeze propriile căi, în cadrul constrângerilor date de profesor, ceea ce îl conduce la autonomie.
Autonomia este, de asemenea, o abilitate fundamentală în construirea sinelui și a viitorului cetățean. Acest principiu permite conștientizarea sinelui, a celorlalți și a legilor, implicând în același timp respectul pentru aceste trei elemente. Ca și creativitatea, autonomia este învățată. Ea este posibilă datorită alegerii judicioase a metodelor de învățare propuse de profesorul, care joacă și aici un rol cheie.În procesul creativ rolurile profesorului de arte vizuale sunt îndeosebi roluri de formator și mediator. Într-adevăr, el trebuie să-și părăsească elevii experimentați independent, faceți, anulați, refăcând. De asemenea, trebuie să le promoveze gândirea divergentă, îi determină să-și urmeze intuițiile, în special să se elibereze de anxietate a „răspunsului greșit”.
Dintre metodele și tehnicile care dezvoltă creativitatea, și-au dovedit eficiența :
Metoda mozaicului (Metoda Jigsaw) sau „metoda grupurilor interdependente”(A.Neculau,1998)[ 1], este o strategie bazată pe învățarea în echipă(team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în același timp și responsabilitatea transmiterii informațiilor asimilate, celorlalţi colegi.Această metodă are multiple avantaje. Strategia mozaicului este focalizată pe dezvoltarea capacităților de ascultare,vorbire,cooperare,reflectare, gândire creativă și rezolvare de probleme. Astfel, elevii trebuie să asculte activ comunicările colegilor,să fie capabili să expună ceea ce au învățat,să coopereze în realizarea sarcinilor , să găsească cea mai potrivită cale pentru a-i invăța și pe colegii lor ceea ce au studiat. „Esențială pentru această modalitate de structurare a travaliului clasei este interdependența dintre membrii grupului,care-I stimulează să coopereze. Sarcina comună nu poate fi indeplinită decât dacă fiecare elev îşi aduce contribuția. Metoda cuprinde activități ce vizează întărirea coeziuniigrupurilor, ameliorarea comunicării și dezvoltarea capacității de a facilita achiziționarea cunoștintelor de către colegi.” (Adrian Neculau,Ștefan Boncu,2000)[ 2].
Turul galeriei-reprezintă o tehnică didactică specială care susține metodele didactice în care predomină acțiunea de cercetare indirectă a unei probleme speciale,existente sau creată în condiții de “utilizare a conflictului în învățare” (Ion–Ovidiu Pânișoară,2006,pp391;399-400)[3 ]Această metodă urmărește exprimarea unor puncte de vedere personale referitoare la tema pusă în discuție. Elevii trebuie învățați să asculte, să înțeleagă și să accepte sau să respingă ideile celorlalți prin demonstrarea valabilității celor susținute. În plan metodologic Turul galeriei ca tehnică didactică specială sau potențială metodă didactică autonomă –stimulează interesul elevilor pentru învățare /autoînvățare în condiții de evaluare /autoevaluare continuă formativă/autformativă,eficientă in plan: a) psihofizic ,în măsura în care “necesită mișcarea elevilor în clasă”, subordonată unor obiective concrete interiorizate ; b) psihosocial și pedagogic,în măsura în care „angajează interacțiunea directă în grupul inițial și indirectă cu ceilalți colegi, prin intermediul muncii acestora” (Ion Al. Dumitru,2000,pp.102,103)[ 4]
Cubul „reprezintă o tehnică special care poate fi integrată în structura unei metode didactice bazată predominant pe acțiunea de cercetare indirect a unei realități natural sau psihosociale. Pe suprafețele cubului sunt înscrise șase sarcini de ordin cognitive, definite în termini de obiective concrete: a) descrie;b) compară; c) aplică; d) analizează; e) asociază; f) argumentează critic pro sau contra.”( Sorin Cristea.2018, p. 145)[5 ]
Sinelg (Sistemul Interactiv pentru Eficientizarea Lecturii și a Gândirii) „reprezintă o tehnică didactică specială care susține metoda didactică a lecturii. Are ca funcție monitorizarea gradului de înțelegere a unui text citit, raportat la o anumită temă, unitate de conținut, problemă etc. Scopul pedagogic propus, pentru îndeplinirea funcției, vizează implicarea activă a gândirii elevilor în citirea unui text.” ( Sorin Cristea, 2018, p. 137)[ 6].
„Creativitatea este darul cel mai de preţ al omului, care i-a permis să făurească primele unelte, să stăpânească o parte din natură prin ştiinţă şi tehnică, să modifice mediul înconjurător, să pătrundă în spaţiul cosmic.” (”(Dubciuc Ludmila).[ 7]
Pentru a susţine creativitatea, predarea declarativă, de tip clasic trebuie depăşită şi înlocuită cu metode care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice a elevului, pe participarea activă a acestuia la formarea şi la dezvoltarea sa intelectuală.

Bibliografie:
[1] Neculau, Adrian, Ferreol, Gilles „Psihosociologia schimbării”, Editura Polirom, 1998.
[2] Neculau, A., Iacob, L., Sălăvăstru, D., Boncu, Ş. și Lungu, O. Psihologie. Manual pentru licee. Iaşi: Polirom, 2000
[3] Ion-Ovidiu Pânişoară ,Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă, Editura .Polirom, Iaşi, 2003
[4]Dumitru, Ion Al.„Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane” Editura Polirom, Iaşi, 2000,
[5, 6]Cristea, Sorin „Metodologia instruirii în cadrul procesului de învățământ. Metode și tehnici didactice”, Volumul 10, Editura Didactică Publishing House,București,2018
[7] .Dubciuc Ludmila,Didactica științelor exacte,volumul 1, Chișinău,2019